Arta de export

Venetia incepe la Buzau

Sa gasesti in Buzau atelierul lui Dorin Georgescu nu e lucru foarte greu caci multi ii stiu adresa si il cauta pentru comenzi ale produselor sale unicat. Primitor si deschis, „maestrul mastilor ve­­­netiene, cum i se mai zice, iti indica drumul, te ghideaza si te primeste cu un hohot sanatos: „Bine ati venit in Venetia Buzaului!.

Pare ciudat sa auzi asta, dar plasticianul Dorin Georgescu e, de cinci ani incoace, poate printre cel mai faimos artist producator al celebrelor masti pentru Carnavalul de la Venetia.

Citește și...

Giorgio Ciabattoni a lansat „Amore Lontano', o piesă despre dor și iubire, dedicată soției din Italia și gemenilor săi născuți prematur 

Cine i-a dat bani Marianei Moculescu să plătească chiria restantă: „Proprietara garsonierei nu m-a mai căutat, ea de acum acționează prin avocat'

Produce lunar cateva sute de masti, toate lucrate manual dupa tehnici venetiene stravechi si dupa desene originale din albume medievale ce cuprind peste 50 de modele, iar mastile lui au cea mai mare cautare si le exporta, desigur, in orasul-dogilor, dar are comenzi in aproape toata lumea, din Japonia pana in Statele Unite. „Or fi mastile mele de Buzau, dar sunt cele mai autentic venetiene pe care le-ati vazut vreodata, va asigur.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Andreea Esca, în Grecia, cu familia extinsă. Aris și Alexia și-au luat iubiții cu ei, în vacanța cu părinții

De abia dupa ce treci prin cele cateva incaperi ale atelierului incepe uimirea fata de micile minuni artistice nascute aici. Sa intelegi tehnica dupa care foi de hartie moale, umezite, sunt lipite una peste alta cu clei natural antialergic, facut din faina si apa, asa cum se lipea acum cateva sute de ani, presate cu mana si desprinse apoi, usor-usor, se schimba in obiecte de arta pictate.

Sa vezi finetea liniilor decupate dupa uscare, de taisurile daltilor, formele unicat, culorile vii, nuantate delicate si prospetimea lacurilor si a aurului care umple incet-incet fiecare centimetru patrat.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată vila în care locuiește Andreea Mantea. Sta doar cu fiul ei, David, într-o casă cu etaj

Marturisesc, pentru mine netalentatul, vechile canoane venetiene dupa care alcatuirile delicate din hartie presata se supun avalansei de culori, de lacuri si dantela ori de ornamente imbracate in foita de aur, sunt desenate, presate in tipare de piatra si completate strat cu strat, pana la forma finala, apoi patinate spre invechire cu bitum de Iudeea, sunt un fel de ritual greu de inteles. Dar frumusetea nascuta din ele e o lume in sine.

Citește și...

Cum poți amenaja un mic colț de lectură sau pentru conversații cu ajutorul scaunelor de grădină?

Cine i-a dat bani Marianei Moculescu să plătească chiria restantă: „Proprietara garsonierei nu m-a mai căutat, ea de acum acționează prin avocat'

O lume fascinanta cu care trebuie sa te obisnuiesti, pentru ca aici totul in-seamna ceva. Figuri celebre ale Commediei dell Arte: Colombina, Arlechino, Cassanova, Pulcinella, Nassone, ori Pagliaccio si Pierrot, apoi Gatta si Unicorne sau mastile baroce imbracate in pene de cocos rosu… Desenul lor stravechi, inciziile complicate, prelungite din simbol in alt simbol, strasurile si stucaturile care aduc un aer de sarbatoare a unor timpuri uitate…

Pe toate astea Dorin Georgescu le-a invatat prin simpla putere a talentului sau si le-a dus la capat cu o dorinta formidabila de a da viata ideilor. Undeva aiurea, in lume, ar fi fost poate milionar in valuta, dar la noi, prea putina lume stie despre el si despre munca lui fabuloasa.

„Acum cinci ani, eram, la 47 de ani, un barbat divortat si cu un baiat de tinut la scoala si eram intr-o situatie fara iesire. Aveam in­ca din 1984, au­­torizatie de pictor particular, dar ca­te­va ini­tia­tive fara noroc m-au adus in situatia de a-mi pierde si apartamentul cu care girasem un credit bancar. Nu mai aveam de­cat un Oltcit pe care as fi luat cinci mi­lioane de lei vechi si pe care l-am schimbat fara sa ezit pe un computer. Apoi, am trimis oferte pe Internet, am gasit o firma italiana care a avut curajul sa investeasca in afacerea asta cu masti venetiene si de atunci abia mai fac fata comenzilor, desi am o echipa de 15 fete cu care lucrez, spune, tot razand, „venetianul Dorin Georgescu.

Folclor autentic la marginea Andaluziei

Lenuta Purja e un artist mai putin obisnuit. Poate chiar mai incomod pentru cei cu reusite facile si cariere stralucitor-comerciale. Pentru ea, folclorul este folclor doar daca este autentic, daca vine din adancurile cele mai curate ale traditiei.

Are o cumintenie neaosa, o puritate a cuvantului, molcoma si asezata, adusa de prin muntii si vaile Tiblesului, locul ei natal, dar dupa ce schimbi cu ea cateva vorbe, iti dai seama ca e tare departe de stereotipul femeii balcanice, timid-tacuta si cu privirea plecata.

Asa cum spune ea insasi este „o ambitioasa, o lup­tatoare, creativa, emotiva, dar si optimista. Sunt datele unei femei hotarate, un „artizan al propriei sale cariere care numara peste 100 de premii de interpretare.

O cariera de un succes deosebit, ince­pu­ta in tara, cu organizarea unui festival de muzica bistriteana si continuata la mii de kilometri distanta, cu infintarea unui ansamblu folcloric romanesc chiar in inima Spaniei, la Madrid.

„In tara lucrez ca metodist la Centrul Judetean de Cultura Bistrita, insa dintotdeauna visul meu a fost sa promovez folclorul romanesc adevarat si nu doar in Romania. Pasiunea pentru traditiile si dansurile populare o mostenesc de la mama mea, Teodora Purja, care este cea mai vestita «horitoare in noduri» din zona si pentru a pastra aceasta traditie unica m-am zbatut sa pun bazele unui festival-concurs de interpretare al rapsozilor populari, pe care l-am denumit La poale de Tibles si care a avut un succes extraordinar, dovada ca interesul romanilor pentru folclorul autentic un s-a pierdut, spune Lenuta Purja.

Despre „hora cu noduri, careia i se mai spune si „hora innodata, un dans vechi de sute de ani, pe cale de a se pierde, o „specialitate folclorica ce nu mai exista in alte parti, aflu ca se joaca in special de Rusalii in zona Bistritei.

„Dansatorii se leaga intr-o serie de pasi complicati, inchipuind niste noduri ce se strang din ce in ce mai tare ca un simbol al momentelor grele din trecut care i-au legat pe romani impreuna, pentru a le putea depasi, iar prin desfacerea nodurilor este simbolizata increderea, explica ea.

Povesteste cu mandrie si cu naturaletea pe care i-o da constinta unei datorii implinite. Cel mai mult ­­­­­­pre­tuieste cinstea, corectitudinea, bunatatea, lucruri care pare ca tin, astazi, de o lume apusa. N-a avut o viata usoara, dar asta n-a oprit-o niciodata.

Sotul i-a murit intr-un accident groaznic si a devenit cu cativa ani in urma intretinatoare de familie. Si-a luat un an concediu fara plata si a plecat in Spania sa munceasca pentru a-si tine la scoala baiatul, pe Sergiu, care este student la Academia de Muzica din Cluj, a trimis acasa fiecare ban castigat.

Mai mult, si-a continuat si ea studiile la distanta la Universitatea Spiru Haret si a gasit forta si timpul sa gaseasca acolo, in Spania, 25 de romani talentati, instrumentisti, dansatori si solisti cu care a infiintat in 2008, fara sa aiba nici o sponsorizare de nicaieri, un grup folcloric pe care l-a numit Romanasul' si cu care face sali pline la Madrid si la Centrul Hispano-Roman.

Pentru Lenuta Purja, o femeie tanara, plecata din Agriesul natal sa cucereasca lumea, succesul de care se bucura si pe care l-a construit singura-singurica poate insemna doar un singur lucru: reusita de a dovedi ca se poate. Ca folclorul romanesc autentic poate deveni un ambasador al culturii romanesti.

Jurnal pictat pentru o lume intreaga

Ioana Teodora Duta picteaza de la varsta de patru ani si vorbeste deschis si candid despre ea si despre picaturile de frumusete presarate de penelul sau prin intreaga lume: „De pictat, pictez de cand ma stiu, imi place sa simt mirosul culorii, sa vad cum desenul prinde viata sub tusa pensulei. Cand eram foarte mica visam insa sa cant, apoi am avut o perioada cand vroiam sa ma fac medic, dar jucandu-ma cel mai des cu pensule si culori, m-am convins repede ca pictura este dorinta mea cea mai mare.

Drept urmare am pictat primul meu tablou pe la varsta de patru ani si de atunci ma tot straduiesc sa urc pas cu pas drumul exprimarii prin culoare. Si evident inca visez, fiindca, nu-i asa, indiferent de varsta, creatorii de frumos raman niste visatori.

Talent singular in lumea artistica, Ioana Duta a realizat la cei 19 ani ai sai sute de lucrari, prezentate in peste 30 de expozitii personale sau de grup si este invitata foarte des sa expuna in afara granitelor. Multe din lucrarile sale au luat drumul colectiilor private si de stat din Franta, Italia, Spania, Polonia, Germania, iar de curand s-a intors de la San Francisco, unde picturile sale au starnit entuziasmul tuturor.

Inspirata de afirmatia lui Pablo Picasso, „A picta e un alt mod de a scrie un jurnal, Ioana nu conteneste sa uimeasca lumea artei contemporane cu ambitia si maturitatea ei; ea a dus la capat un proiect unicat in Romania: un „jurnal pictat cu 365 de lucrari, in care a asezat zilnic cate o fila, o pictura despre trairile din acea zi, si pentru care a si primit comenzi de achizitii si propuneri de a le expune pe simezele americane in vara aceasta.

Tu stii cine a fost Pablo Picasso, omul al carui nume are 23 de cuvinte?

„Sa tii un altfel de jurnal, un jurnal pictat, mi s-a parut o provocare, un fel de a ma cuceri pe mine insami urcand si cate o treapta pe un podium artistic. Cele 365 de tablouri vorbesc singure despre mine, exact cum o face un jurnal intim. Ele sunt eu pe parcursul unui an. Eu, cu bune si cu rele, cu zile vesele sau triste, insorite, ploioase, calme sau trepidante.

Tablorile tinerei pictorite arata a imagini decupate din viata – linii rapide, ferme ori schimbate in zig-zag-uri, alungate una de alta intr-o studiata lipsa de ordine, imbracand intelesuri pe care aparentele vor sa le ascunda. Linii pe care le dicteaza uneori tristetea sau durerea. Sau visurile. Chipuri fictive, portrete, arlechini, cai si ape, locuri suprarealiste, femei si pasari nevazute vreodata de ochi omenesc… Picturi ca niste versuri de adolescent.

Picturi-poveste de dragoste. Sau de copilarie. De amintire. De regret. si uneori picturi-planset, adunate timid in umbre fugare pe albul cretos al panzei. Rade frumos daca o intrebi despre planurile ei de cariera si despre cum se vede celebritatea de la „inaltimea unei varste atat de fragede: „Eu sunt mai feminista, ma sacaie ideea ca artistii celebri sunt in majoritatea lor barbati si chestia asta ma ambitioneaza.

Numai ca, daca sufletul patimeste din cauza unora si altora, ca artist trebuie sa te inchizi in tine si sa-ti dai seama ca nu e nimic mai presus decat ce faci tu. Imi doresc sa ajung la un stadiu in care lucrarile sa vorbeasca despre mine cat mai complet. Sunt inca in perioada cautarilor si a alegerilor. O sa traversez probabil o perioada de experimentari. Acum sunt eleva la ceramica, dar vreau sa cunosc cate ceva din toate ramurile: sculptura, desen, pentru ca mai apoi sa ma axez pe ceva. Sigur insa ca preferata mea va ramane pictura.

Adrian Ciltan; Foto: Octav Nitu, arhiva personala a intervievatilor

Anca Țurcașiu și iubitul ei se pregătesc de două evenimente importante în familie. „Avem activitate, nu glumă'

Citește și următorul articol:

Ellen MacArthur – ocolul Pamantului in 71 de zile