Allium schoenoprasum
Ceea ce se foloseste sunt frunzele lungi, tubulare. Se folosesc proaspete sau congelate.
Arpagicul face parte din familia alliaceae (familia cepei; aceeasi denumire este folosita de legumicultori pentru planta aflata in primul an care se sadeste pentru a obtine productia de ceapa, aceasta fiind o planta bienala). Planta este tipic europeana, fiind cultivata pe tot continentul.
Arpagicul este o ceapa pitica, deasa, de la care se utilizeaza doar frunzele subtiri si tubulare, cu aroma de ceapa, dar mai usoara. Planta creste pana la o inaltime de 30 cm.
Frunzele de arpagic uscate au o aroma mult slaba fata de cele proaspete. Se pot pastra in frigider, in pungi de plastic, timp de o saptamana. Nu trebuie spalate decat inainte de folosire, pentru ca umezeala grabeste degradarea. Iarna poate fi folosit arpagicul congelat.
Utilizari
Arpagicul proaspat, tocat marunt, este adaugat in mod frecvent supelor, tocanelor si sosurilor, mai ales cele pe baza de iaurt sau oua. Nu se recomanda fierberea sau prajirea pentru ca aroma se pierde in mare masura.
In bucataria franceza se foloseste un amestec care contine arpagic, de tarhon, patrunjel si antonica, numit fines herbescare da aroma multor mancaruri, de la salate la omlete, de la pui la peste.
Nu este recomandata combinarea arpagicului cu condimente cu arome puternice, pentru ca acestea vor acoperi aroma lui subtila, facandu-l inutil.
Arpagicul chinezesc, allium tuberosum, este asemanator cu arpagicul european si provine din incrucisarea acestuia cu usturoiul, astfel incat aroma sa are ceva din arpagic si ceva din usturoi. Se folosesc de la aceasta planta frunzele, tulpinile si florile. Este inca si mai sensibil la uscare sau prelucrare termica, se pastreaza mult mai putin timp refrigerat, asa ca, in tarile in care creste tot timpul anului se consuma mereu proaspat, ceea ce la noi, in clima temperata, nu ar fi posibil.
Text: Mihaela Serea