”Ana, mon amour”, un film care naște controverse

echipa filmului Ana, mon amour

Mircea Postelnicu, Diana Cavallioti, Calin Netzer si Iulia Lumânare

Azi, de Sărbătoarea Dragobetelui, a avut loc vizionarea de presă a filmului ”Ana, mon amour”, pe care îl așteptam cu nerăbdare, de pe când citeam romanul ”Luminița, mon amour”. Am luat interviuri, am citit cam tot ce s-a scris, și, cu toate acestea, filmul m-a luat prin surprindere, așa cum e și firesc pentru un film artistic, că dacă ar fi fost previzibil, atunci care ar mai fi fost rostul artei?

Despre relații toxice de cuplu

Filmul e tulburător, așa cum a fost și cartea, doar că în alte planuri. E vorba despre relații de cuplu toxice și despre legătura atât de profundă care se țese între dependent și codependent. Cred că oricine a experimentat măcar o dată în viață o relație toxică se va recunoaște în acest film care îi va răscoli amintirile sau îi va pune o oglindă pe ceea ce trăiește în prezent.

Filmul urmărește o relație de cuplu de la înfiriparea ei, în tinerețile idealiste ale studenției, până la degradarea ei, după ani mulți de căsnicie. Totul se învârte în jurul dezechilibrului emoțional al eroinei principale, o tânără bântuită de anxietăți, atacuri de panică și nevroze care, treptat, erodează definitiv relația.

Despre fragilul echilibru emoțional și crizele pe care societatea românească nu știe să le rezolve

Filmul pune un accent foarte necesar pe felul în care sunt abordate problemele de sănătate mentală și emoțională în România – cu multă stângăcie, ignoranță, cu multe etichete dure aplicate celor care se confruntă cu astfel de probleme și aparținătorilor lor. Cu toate că problemele Anei nu sunt dintre cele mai grave (ea nu depășește stadiul de nevroză), felul în care familia le abordează – de fapt le trece sub preș, le ridiculizează sau le ignoră – este tipic pentru mentalitățile tradiționale românești.

Medicii îi îndoapă pe suferinzi cu medicamente, prietenii le ironizează suferința și neputința, iar cei doi traversează împreună sau separat, fiecare cum poate, incertitudinea, lipsa de consiliere corectă, de repere de care să se poată agăța. Și așa ajung să se chinuie unul pe celălalt, să se învinovățească, să își otrăvească viețile.

Mircea Postelnicu, Daniela Palade Teodorescu, Diana Cavallioti

Mircea Postelnicu, Daniela Palade Teodorescu, Diana Cavallioti

Stereotipuri care stârnesc controverse

În disperare de cauză ajung să abordeze și calea credinței, dar lipsa de tact a duhovnicului nu face decât să îi îndepărteze și mai mult unul de altul. Aici, Biserica Ortodoxă primește un nou vot de neîncredere pentru felul în care gestionează confuzia cuplului și nevroza Anei.

Ridiculizarea discursului duhovnicului (jucat de Vlad Ivanov) dar și a alunecării pe panta habotniciei (printr-un fel de martiraj al Anei care, însărcinată în luna a noua, se încăpățânează să stea la coadă pentru a ajunge la moaștele unui sfânt) pun pecetea asupra felului în care biserica gestionează crizele de cuplu, dar și pe cele personale – adică simplist și ineficient.

O altă notă ușor ironică vine și către specialiștii psihanaliști, domeniu în care cei doi protagoniști se refugiază, dezamăgiți de soluția pe care le-o oferă credința. Ana se refugiază în terapia psihanalitică timp de 6 ani, cu o investiție uriașă financiară, dar care nu îi aduce neapărat echilibrul i vindecarea dorite, ci mai degrabă ieșirea dintr-o căsnicie din ce în ce mai toxică.

Și Toma ia calea psihanalizei la puțin timp după divorț, o investiție costisitoare – cei 200 de lei pe ședință, fără chitanță, sunt un semn că specialiștii au tot interesul să prelungească travaliul de înțelegere al clienților, până la declicul interior.

Voită sa nu, o abordare ușor disprețuitoare la adresa moldovenilor mi-a atras atenția în mod neplăcut – Ana provine din Botoșani, dintr-o familie foarte modestă și tributară kitschului comunist, și deși e studentă la Litere, vorbește cu un puternic și ridicol accent moldovenesc, care stârnește de la început râsul audienței.

Tatăl lui Toma, un intelectual habotnic și plin de prejudecăți, o etichetează imediat pe Ana ca fiind ”o curvă moldoveancă” ce i-a sedus fiul. Stereotipuri sexiste pe care le găsesc exagerate și malițioase. Sau poate că ele sunt doar, așa cum spune Cezar Paul Bădescu, coscenaristul filmului și autorul romanului, ”o critică la adresa lumii în care trăim și a soluțiilor ridicole pe care ea le oferă pentru problemele personale.”

de Daniela Palade Teodorescu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Muzica, filme, carte