Adriana Petrescu: ,,Viața oferă celui dispus să primească,,
Pe Adriana Petrescu am cunoscut-o la un eveniment și mi-a plăcut mult forța pe care o transmitea în sală. A absolvit Facultatea de Psihologie și are un Master în Comunicare și Relații Publice, dar și unul în Programare Neurolingistică. Vă invit să citiți un interviu cu totul aparte!
Cum ai descrie o femeie completă?
Coplexitatea unei femei vine din însăși esența ființei ei și rolul pe care îl are în viața comunității. Femeia este născătoare de viață, este echilibru, armonie, frumusețe. Totodată compexitatea femeii vine și din fiziologia ei, dintr-un cumul hormonal și neurologic pe care îl reprezintă.
Dacă privim în istorie vedem clar că, în fiecare etapă de dezvoltare, rolul femeii a fost important. Desigur că pașii către cunoașterea de Sine și a potențialului feminin este lent, dar poate pentru că ține însăși de complexitate.
Femeia completă? Femeia completă este cea care a avut acces la toate zonele desăvârșirii ei ca ființă. Este femeia mamă, femeia partener, femeia lider, femeia responsabilă de propria ei fericire.
Care sunt lucrurile care îți aduc emoție și bucurie?
În fiecare zi mă întâlnesc cu emoția și bucuria. Am cea mai frumoasă meserie din lume și prin ea văd cum se tranformă blocajele în resurse, fricile în curaj și nefericirea în fericire.
Pentru mine emoție înseamnă tot ceea ce ajunge la inima mea și îmi dă o stare de bine. Bucurii îmi aduc toate lucrurile, mici sau mari, pe care le realizez. Din fericire, nu trece o zi fără să pun în 'visteria ' emoțională ceva important.
Dacă i-ai vorbi unui strain despre România, ce i-ai spune?
Îmi iubesc cu pasiune țara. O simt ca pe o mamă care îmi oferă tot ceea ce îmi trebuie pentru a-mi desăvârși menirea.
Sunt mândră că pășesc pe acest pământ, atât de special și știu că va veni vremea în care tot mai mulți vor înțelege că ne-am născut într-un adevărat colț de Rai.
Unui străin i-aș spune o poveste despre o țară, așa cum numai în povești poate întâlnim, cu tradiții minunate și străvechi și cu un popor care are un potențial fabulos.
Probabil că m-aș lăuda cu toți inventatorii români și l-aș plimba la Munte, la Mare, în Deltă, în peșteri ca să simtă miracolul pământului românesc.
Ce observi prima dată la un om?
Aici este o adevărată poveste J. Observ de obicei, din prima, povestea din spatele poveștii. Mă uit la lumina ochilor și îmi dau seama ce se întâmplă cu sufletul. Mai pe urmă mă uit la spate și la poziția corpului în general. Îmi place să observ oamenii, fiecare dintre noi spunem o poveste nespusă.
Care sunt oamenii care te-au inspirat?
Orice om mă inspiră. Uneori pe stradă văd pe cineva care face un gest, gestul acela simplu mă inspiră. Iarna trecută în Cișmigiu am văzut doi seniori care patinau de mână, zilele trecute am văzut un copil care vorbea cu un cățel și zău dacă nu aveau un dialog coerent.
Mă inspiră omenirea în general. Dacă stăm să ne gândim puțin, de-a lungul istoriei omul a dovedit că este o resursă colosală de iubire, inteligență și creativitate.
Ce proiecte de viitor ai?
Îmi place să visez mult, pentru că știu că din vise am toate realizările de până acum. Am o mulțime de proiecte, dar îmi place să vorbesc despre ele când sunt deja realizate. Nu este o superstiție, este doar o conștientizare a faptului că pământul se învârte că vrem noi sau nu și uneori proiectele vin când trebuie și nu când le dorim.
Dacă ai avea puterea să schimbi lumea în bine, ce ai face?
Nu aș schimba nimic. Lumea este așa cum este pentru că doar așa se poate dezvolta. Totul este creat pentru progres și progresul vine din etape de dezvoltare a ființei umane. Dar dacă totuși aș avea o bachetă magică, aș da glas animalelor. Cred că noi oamenii am avea tare multe de învățat de la ele.
Ce te sperie și de ce?
Cred că nu mă mai sperie nimic. Mi-am înfruntat spaimele și m-am împrietenit cu ele. A fost o etapă necesară, poate nu foarte comodă, dar teribil de utilă în care am înțeles că fiecare lucru care mă sperie mă învață ceva.
Ce valori ai vrea să transmiți copilului tău?
Ca părinte m-am străduit să îmi învăț copila ce înseamnă autenticitatea. Să creadă în ea, să facă ceea ce simte că este bine pentru desăvârșirea Sinelui ei, să își asume faptele și să iubească lumea așa cum este, cu binele și mai puțin binele ei pentru că niciunul dintre noi nu suntem în măsură să-i judecăm pe alții.
Ce crezi că are de învățat un viitor părinte?
A fi părinte este o colosală responsabilitate. Cred că dacă am fi conștienți de repsonsabilitatea de a aduce viață pe lume am sta ceva pe gânduri. Important din punctul meu de vedere este ca un părinte să învețe să gestioneze ego-ul, fricile, blocajele, sau judecățile înainte de a le da 'moștenire' copiilor.
Suntem responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă cu copilul nostru, mai ales în primii ani. Suntem responsabili să punem măcar atâta accent pe dezvoltarea emoțională, cât pe alimentație. România încă nu are o generație de părinți echilibrați. Nevoile, grijile materiale precum și dezechilibrele emoționale fac din părinți modele care nu ar trebui urmate.
Copiii trebuie să învețe de la părinți ce înseamnă iubirea, echilibru, sănătate și urmarea unei vocații nu a unei slujbe, părinții ar fi bine și ei să învețe să trăiască în loc să viețuiască în vâltoarea problemelor. Întotdeauna viața va oferi celui care este dispus să primească. Și aici mă refer la acei părinți care vor să crească copii sănătoși emoțional. Librăriile sunt pline de cărți, România are specialiști buni în dezvoltarea personală, totul ține de interesul părinților pentru acest segment.
Cred că un viitor părinte trebuie să învețe echilibrul ca să poată la rândul lui să aibă un copil echilibrat. Nu există copii răi, există părinți nepricepuți în gestionarea educației copiilor.
Care consideri că a fost cea mai mare reușită a ta?
Acum câțiva ani aș fi putut răspunde printr-o listă întreagă, acum pot să spun că cea mai mare reușită este că reușesc zilnic să fiu EU.
Ce cuvinte ai vrea să auzi mai des?
Sunt îndrăgostită de cuvântul „Armonie'. Cred că este un cuvânt magic. Dacă într-un moment de conflict îți adresezi întrebarea 'Sunt în armonie cu mine?' te liniștești imediat. Iar dacă într-un moment de iubire îți pui aceeași întrebare, cu siguranță, vei simți poate, pentru prima dată, vocea inimii.