4 ani de la Colectiv. O istorie degeaba

tragedia de la Colectiv

Au trecut patru ani de când sufletele unei tări întregi au sărăcit, mute, în fața tragediei de la Colectiv. În 30 octombrie 2015, la 22 și 32 de minute românii se izbeau de reperele unei drame cumplite și începeau să numere victimele fără vină ale unei stări de fapt generate de nepăsare și corupție.

65 de tineri au murit atunci într-un incendiu ce putea fi prevenit și într-o noapte după care nu ne-am mai dorit lucruri, ci oameni. Alți 200 au fost arși, intoxicați cu fum și răniți cumplit.

În 2015, tragedia a lovit sute de familii, a marcat oameni pe viață și a aruncat supraviețuitorii într-o luptă ce încă nu s-a sfârșit, purtată pe paturi de spitale aici, sau aiurea prin lume.

Și în 2019, pentru mulți dintre cei ce urmează terapii de recuperare statul român nu are bani ori înțelegere.

În 2015, cele 153 de secunde din noaptea Colectivului au îngenuncheat o Românie și au schimbat configurația politică. Zadarnic.

Căci, și în 2019, neputințele sistemului care au făcut posibilă drama, au rămas nerezolvate. De la cel medical, la administrație și instituții publice, la justiție, ori la showbiz și doar șansa ne-a ferit până acum de repetarea dezastrului.

În 2015, într-o singură zi, în spitalele românești au murit 10 tineri arși la Colectiv și abia la șapte zile după dezastru, supraviețuitorii au început să fie transferați în clinicile din străinătate. Raed Arafat recunoștea, la încă o săptămână după aceea, că în România nu există centre pentru arși și nici măcar incinte sterile și că sistemul sanitar nu era pregătit pentru valul de 200 de arși, răniți grav sau intoxicați cu fum.

În 2015, încăpăţânarea stupidă a responsabililor din sănătate de a susține că  răniții sunt tratați excelent în spitalele din țară a costat vieţi, chinuri și morți în plus.

În 2019, din cele patru spitale pentru arşi promise, Ministerul Sănătății are pregătite… câteva paturi și se roagă probabil Celui de Sus să nu se mai întâmple vreo nenorocire ca aceea.

Dincolo de filme și înregistrări, de întrebări și scenarii, dincolo de acuze, de scuze și procese de intenție rămâne acolo o cantitate inimaginabilă de suferință pentru care vinovații, direcți sau indirecți, nu trebuie iertați niciodată. Și rămân oamenii care croiesc între ei punți invizibile, fețe diferite ale unei singure entități, retrăind în fiecare an drama unei istorii ce se poate repeta oricând și pentru care nu există antidot de timp.

Viața e un cerc animat de rotirea altor cercuri repetând vise, iubiri, trădări, greșeli, timpuri, uitări… Să nu mai lăsăm să se repete un al doilea Colectiv fiindcă atunci, și lui Dumnezeu i-ar fi greu să ne mai ierte. Pe toți.

Foto: Facebook/Colectiv

Citește și:

A intrat cu camionul într-o stație de tramvai, a ucis 8 oameni și a rănit alți 12: Eu, victima cruzimii voastre, vă condamn la moarte'

A aflat că are cancer la sân într-un mod bizar. Vizita unui muzeu i-a salvat viața

La 4 ani de la Colectiv, jurnaliștii Libertatea au intrat în posesia unei filmări care a fost ascunsă până azi publicului, Guvernului și procurorilor. Imaginile sunt devastatoare: Nu le-au luat nici măcar pulsul!'

 

 

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre