Află toate beneficiile pentru sănătate pe care le poate avea feniculul, dar și când nu este indicat să îl folosești!
foto floare de fenicul via Shutterstock
Foeniculum vulgare
Este o planta erbacee, bianuala sau perena. Se utilizeaza fructul. Cel mai important principiu activ este anetolul, care inhiba spasmele tractului digestiv.
Feniculul este folosit adesea în tratamentul flatulenței, atât la oameni cât și la câini, deoarece sprijină eliminarea gazelor adunate la nivel intestinal. Siropul de fenicul este folosit pentru tratarea colicilor bebelușilor, însă ingerat pe termen lung poate duce la apariția unei afecțiuni numite telarha precoce – mărirea sânilor (aici fără dezvoltarea aparatului sexual). Tot siropul de fenicul mai este bun pentru tratarea tusei cronice, iar pudra de fenicul poate fi folosită pentru îndepărtarea puricilor din blana animalelor.
Semințele de fenicul sunt folosite de indieni pentru sănătatea ochilor – adesea sunt consumate crude, simple, ori cu miere. Tot în India se crede că semințele de fenicul pot îmbunătăți vederea. De asemenea, există unele studii potrivit cărora extractul din semințele de fenicul ar putea ajuta la tratarea glaucomului.
Proprietati:
Indicatii:
Administrare: infuzie.
Feniculul este prezent in compozitia multor ceaiuri: de slabit, antitusiv, antiasmatic, expectorant, antistres.
Infuzia cu fenicul este folosita impotriva colicilor la copiii sugari.
Mai multe informatii, in subsectiunile Retete naturiste/Sanatate si Retete naturiste/Frumusete.
Text: Mihaela Serea
Ocinum basilicum
Denumiri populare: basic, basilesc, bosoioc, malacina, mejioran, vasaliac. Planta erbacee mediteraneana, adaptata foarte bine si la noi.
Se folosesc partile aeriene ale plantei atat proaspata cat si uscata.
Principii active:
Proprietati: camfor, cineol, eugenol, estrargol, linalol, sitosterol, anetol, saponozide triterpenice, tanoizi, saruri minerale.
Administrare:
Se poate folosi planta proaspata frecand cu ea intepataturile de insecte dupa ce s-a scos eventual acul. Se mai foloseste similar in urticarii, mancarimi.
Planta proaspata – cateva ramurele puse la un litru de apa si lasat pentru 12 ore. De seara pana dimineata, cand se poate consuma in cursul zilei dupa strecurare. Se poate folosi ca apa de gura sau pentru gargarisme contra leziunilor bucale erozive, afte, faringite, angine, si toxidermie buloasa post-medicamentoasa.
Colici intestinale: Infuzie, balonari, bronsita.
Uz intern sau extern: Ulei de busuioc.
Contraindicatii
Contraindicat in timpul sarcinii, atat intern cat si extern, sub orice forma.
Mai multe informatii, in subsectiunile Retete naturiste/Sanatate si Retete naturiste/Frumusete.
Text: Mihaela Serea
Arctium lappa
Planta erbacee, bienala, larg raspandita la noi; creste spontan.
Principii active
Planta contine: nitrat de potasiu, ulei eteric, mucilagii, inulina, acid palmitic, acid cafeic, sigmasterol, sitosterol, substante amare, vitamine B, saruri minerale inclusiv de potasiu.
Proprietati
Avand capacitatea de a regla secretiile si metabolismul, poate fi un remediu atat in constipatie cat si in diaree.
Administrare
Diabet, afectiuni digestive, inclusiv colita de fermentatie: infuzie.
Colita de fermentatie: o lingurita de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se va lasa acoperit pentru 10 minute apoi se va consuma dupa mese. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. Se consuma neindulcit sau indulcit cu zaharina.
Afectiuni interne: tinctura.
Afectiuni ale pielii: unguent.
Ceaiul sudorific se administreaza in caz de febra, insuficienta respiratorie, atrita si epilepsie. Se beau zilnic, incetul cu incetul, una – doua cesti.
Frunzele mari si proaspete se aplica sub forma de comprese, nu doar la entorse, luxatii si rani provocate de incaltaminte, ci si in orice fel de arsura, in leziuni ulceroase canceroase si in plagi usturatoare.
Reumatism, boli de piele, acnee – tinctura de brusture, aplicatii locale. Eficienta si pentru cresterea parului.
Boli cronice produse de intoxicarea organismului – tinctura de brusture, administrata intern.
Contraindicatii, atentionari
Partea cea mai toxica a plantei este radacina datorita arctininei, uleiului esential si lactonei care poate provoca tulburari digestive, transpiratii, nefrite, poliurie sau anurie, dar cu pronostic bun pentru ca inceteaza dupa ce nu se mai foloseste planta.
Mai multe informatii, in subsectiunile Retete naturiste/Sanatate si Retete naturiste/Frumusete.
Text: Mihaela Serea
Abies alba
Bradul este un arbore conifer larg raspandit in zonele montane.
Se folosesc atat mugurii cat si cetina sau rasina.
Compozitie chimica: acizi rezinici (alfa si beta pimen), ulei volatil, rezine, principii amare, mai ales in muguri si in acele de brad.
Rasina contine rezinetanoli, acizi rezinici, rezine, acizi aromatici, fenoli.
Actiuni terapeutice:
Administrare
Afectiuni respiratorii, circulatorii, anorexie, boli de nervi, scaderea imunitatii, lipsa poftei de mancare: sirop din muguri de brad.
Reumatism, probleme circulatorii, afectiuni renale sau ginecologice: bai cu fiertura din muguri sau ramuri tinere de brad.
Infectii respiratorii, rinita, sinuzita: Inhalatii cu solutii din uleiuri de plante, inclusiv brad.
Hemoroizi, afectiuni cutanate: alifii preparate din o parte rasina de brad, 2 parti ulei vegetal si 12 ceara de albine.
Mai multe informatii, in subsectiunile Retete naturiste/Sanatate si Retete naturiste/Frumusete.
Text: Mihaela Serea