Temele elevilor – multe, puține sau deloc?

copil care isi face temele

de Daniela Palade Teodorescu

Inițiativa unei școli gimnaziale din Constanța, de a iniția un proiect-pilot denumit ”Fără teme pentru acasă”, m-a surprins plăcut, mai ales că vine din partea unei școli de stat. Experimentul va dura două săptămâni, fiind precedat de un test de evaluare și urmat de un test ulterior perioade de probă.

Mirarea mea a fost cum de nu s-au revoltat părinții, cum de nu au ieșit în stradă să manifeste împotriva temelor de toate zilele?

Teme pentru copii sau pentru părinți?

Se pare că inițiativa a pornit de la ședințele cu părinții, în care părinții probabil s-au plâns de multitudinea de teme, prea multe, prea complicate, care fac și mai evident sentimentul de corvoadă, de îndopare cu de-a sila a elevilor, de lehamite pentru studiu în general.

Cu ceva vreme în urmă, am scris despre fenomenul sclavagizării părinților prin intermediul temelor, una dintre cele mai mari aberații ale sistemului de învățământ românesc. Că e un derapaj atipic mi-au confirmat și prieteni deveniți părinți prin alte țări ale lumii, ai căror școlari au foarte puține teme pentru acasă spre deloc. Și în nici un caz părinții nu fac teme cu copiii până seara târziu!

La noi temele de școală au devenit un ritual care transformă întregul stil de viață al familiei. Imediat după serviciu, părinții aleargă într-un suflet acasă să facă teme cu copiii. Orice altă preocupare este o impietate la adresa studiului – cum adică să ieșim la teatru, la film, în parc, în vizite, să facem sport sau orice alte activități ar prejudicia temele?!

Măriile Lor, Temele, sunt o prioritate, iar dacă îndrăznești să te opui sau să critici cumva sistemul, ești un părinte dezinteresat, nesimțit sau iresponsabil. Iar binele copilului e în mare pericol! Încă de la începutul vieții de școlar, am rezistat eroic îndemnului și tradiției de a face temele cu copilul. Ba că vin târziu de la serviciu, ba că avem alte activități de făcut, ba că asta e doar responsabilitatea elevului, am făcut un mix de argumente care să mă țină departe de statutul de sclav adult al temelor.

Nu făceam decât să verific în mare ce au lucrat, iar acolo unde chiar nu puteau să rezolve unele lucruri, am mai făcut câte ceva cu ei, până când mi-am spus că dacă un adult (sau chiar o ”clacă” telefonică ad-hoc de alți 2-3) nu pot să rezolve o problemă de clasa primară, atunci acea problemă nu are ce să caute în manualul pentru acel nivel.

Citește și Cu teme sau fără? Aceasta-i întrebarea

Copiii – sclavii unor teme care nu sunt pentru ei

Sistemul acesta de teme pentru școlari pe care le rezolvă adulții a creat  o altă absurditate, aceea că manualele sunt invadate de probleme tot mai complicate care antrenează părinții într-o stranie competiție a adulților – care rezolvă mai repede și mai bine? Nu e firesc ca un adult să citească de trei ori enunțul unei probleme ca să înțeleagă ce i se cere! Iar dacă mai sună un prieten, doi, trei, să facă o mică conferință despre cum să rezolve un exercițiu, atunci, nu vi se pare ceva nefiresc în povestea asta?

Unor părinți, destul de mulți, li se pare însă foarte normal și știu bine că voi primi destule reclamații de pe urma acestui articol. Le aud și pe la ședințele cu părinții atunci când, fără să îi întrebe cineva, solicită învățătoarei mai multe teme, să simtă copilul că merge la școală, ”să știe ce-i aia carte, dom’le, nu să bată mingea pe maidan toată ziua!”

Slavă Domnului, la școala copiilor mei, de stat, majoritatea vocilor au pledat pentru teme echilibrate și nu pentru împovărarea elevilor cu teme. Și au găsit și sprijin în atitudinea corectă a unor învățătoare care au înțeles rolul corect al temelor – acela de a păstra legătura cu orele de școală, fără a le ocupa copiilor tot timpul și fără a împovăra inutil părinții.

Experimentul inițiat de Școala Gimnazială Nr. 39 Nicolae Tonitza din Constanța merită luat în considerare, chiar dacă mai sunt multe lucruri de ajustat. Important este că a fost dat un semnal că învățământul de stat are capacitatea de a iniția schimbări, de a experimenta, nu doar de a rămâne robul unor scheme anacronice care nu trezesc școlarilor nici un apetit pentru studiu, ci mai degrabă lehamite. Că merită luat în considerare calitatea și nu cantitatea. E clar că subiectul necesită o dezbatere, sper să pornească de la ideea de încurajare a acestui experiment și nu de anihilare vehementă. Vă invit să vă expuneți părerile astfel încât să construim eficient și nu să demolăm.

Sursa foto: shutterstock.com

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie