Simți mereu nevoia să-i salvezi pe ceilalți? Ai Sindromul Salvatorului

Sindromul salvatorului este un termen folosit pentru a descrie un tip de comportament în care o persoană își asumă în mod constant responsabilitatea de a-i ajuta, proteja sau salva pe alții, uneori în detrimentul propriei bunăstări. Acest comportament poate fi alimentat de diferite motive, cum ar fi nevoia de a fi apreciat, de a-ți demonstra valoarea sau de a evita propriile emoții sau probleme personale.

Cei afectați de sindromul salvatorului tind să se implice în relații sau situații în care simt că trebuie să îi ajute pe ceilalți, chiar și atunci când ajutorul nu le este solicitat sau nici chiar bine primit. Această nevoie de a ajuta poate deveni obsesivă și poate duce la epuizare emoțională și fizică.
Salvatorul este unul dintre inițiatorii așa-zisului „triunghi dramatic', un model psihologic care descrie dinamica relațională între trei roluri principale: victima, salvatorul și persecutorul.

Cum recunoști o persoană cu Sindromul Salvatorului

Concret, salvatorul poate fi recunoscut în mai multe situații.
Poate fi acea persoană care simte să își ofere ajutorul fără ca acesta să fi fost solicitat. Uneori insistă cu ajutorul său, fie că e reprezentat de un sfat, sau o acțiune sau, de ce nu?, chiar de un cadou sau ajutor palpabil. În unele situații e greu să refuzi acest ajutor, chiar dacă nu îți este de folos sau te face să te simți stânjenit.
Un astfel de caz este atunci când ajutorul nesolicitat vine din partea părinților, a rudelor sau a persoanelor foarte apropiate pe care cu greu poți să le refuzi. În astfel de cazuri, persoanele ce se regăsesc în sindromul salvatorului tind să se simtă rănite pentru că nu primesc aprecierea pe care o așteaptă sau pentru că li se refuză ajutorul.
Un alt caz al salvatorului poate fi reprezentat de persoanele care nu știu să spună „NU!', și prin urmare acceptă cu ușurință orice solicitare cerută și își oferă ajutorul în detrimentul propriului timp. Apare o greutate în a-l refuza pe celălalt, ca nu cumva să-l rănească. Pot apărea și situații în care o persoană se gândește cum să ajute ca nu cumva ceilalți să-și facă o părere negativă fiindcă nu și-a oferit ajutorul.

Plusuri și minusuri

  • Desigur, în spatele salvatorului se află bunele intenții și ți-ai dori genul acesta de om în viața ta dacă s-ar limita doar la:
  • Empatie și sprijin: e o persoană care e acolo să-ți ofere sprijin emoțional la nevoie
  • Creșterea conexiunii și îmbunătățirea relației: când un partener simte că celălalt este acolo pentru el în timpurile grele, acest lucru întărește conexiunea și contribuie la rezolvarea problemelor și depășirea obstacolelor într-un mod mult mai armonios
  • Partea negativă, și totodată momentul în care persoana devine salvator e atunci când creează:
  • Dependență emoțională: ajunge dependentă emoțional de nevoia de a fi mereu acolo pentru celălalt sau de a-i rezolva problemele, ceea ce duce la epuizare și resentimente
  • Lipsa de autonomie: își neglijează propriile nevoi și aspirații, ceea ce duce la frustrare și nemulțumire personală
  • Creșterea tensiunii: întârzie conflictele și maschează nemulțumirile, iar asta duce la tensiuni nerezolvate în relații

Cum să gestionezi sindromul salvatorului

Dacă te regăsești des în situația de a-ți oferi ajutorul nesolicitat, cu alte cuvinte, te regăsești în sindromul salvatorului, vei ajunge să îți spui uneori: „Eu ajut dar nu primesc niciun semn de recunoștință'.
Ca să nu mai ajungi în astfel de situații e indicat să îți răspunzi la unele întrebări:
Mi-a fost cerut ajutorul?
Dacă nu ți-a fost cerut ajutorul, atunci e posibil ca celălalt să nu fi resimțit acțiunea ta ca un ajutor de care cu adevărat avea nevoie și prin urmare nu te poți aștepta la mulțumiri.
Ce așteptări am avut când am oferit ajutorul?
Dacă îți oferi ajutorul din dorința de a primi atenție, recunoaștere, mulțumiri, aceea nu e o nevoie reală de a ajuta, ci nevoia de a-ți hrăni ego-ul. Dacă cu adevărat vrei să ajuți doar de dragul de a ajuta, o vei face fără să ai așteptări să ți se întoarcă ajutorul făcut. Din moment ce te duci la o nuntă cu gândul că trebuie să ți se întoarcă darul, aia nu înseamnă că te-ai dus cu drag și din prietenie.
Cum îmi exprim nevoile și frustrările în legătură cu acest aspect?
Dacă realizezi că te nemulțumește că nu primești măcar un „mulțumesc' pentru ajutorul oferit, trebuie să te gândești cum poți comunica asta! Pentru că aceasta e problema ta, nu a celuilalt. Celălalt poate se simte bine mersi și nu se gândește la asta, dar dacă tu te simți deranjat, e responsabilitatea ta să comunici cum dorești să ți se ofere recunoștință pentru ajutorul oferit.

Cum să-ți oferi ajutorul

În aceeași ordine, dacă vrei să oferi ajutorul, dar să nu fie înțeles greșit, te-ar ajuta să folosești următoarele fraze: Cu ce te pot ajuta? Dacă ai nevoie de ajutorul meu, te rog să îmi spui! O astfel de întrebare poziționează responsabilitatea către cealaltă persoană. Tu ți-ai arătat disponibilitatea, acum e informat că te poate lua în considerare pentru o posibilă nevoie, dar ține de celălalt să specifice clar care e nevoia reală, astfel încât ajutorul tău să fie unul real, de care cu adevărat este nevoie.
Am mai întâlnit aici cazuri în care salvatorul poate avea următoarea remarcă: „Dar nu spune niciodată de ce are nevoie… deși eu știu că ar avea nevoie!' Asta e lecția celui care nu cere ajutorul, nu a ta! Nu uita, dacă te implici mai mult decât ți se solicită, riști să devii o persoană nedorită. Așa că, dacă în continuare tu observi niște nevoi nesolicitate, poți apela și la următoarea frază: Observ că… (îți este greu să te ocupi de toate activitățile casnice). Ce zici, te-ar ajuta dacă aș face… (eu curat) pentru tine? O astfel de frază comunică ceea ce tu observi, din rolul tău de observator, și specifică și modul în care îți oferi ajutorul, într-un fel în care celălalt nu se simte nici apostrofat, dar în același timp îl lași să își dea sau nu acordul. Într-adevăr, uneori poate nici celălalt nu își dă seama de situația prin care trece sau că ar putea să ceară ajutorul, însă nici nu apreciem ca altcineva să se bage în viețile noastre fără să ni se ceară acordul. Această frază poate fi fraza câștigătoare pentru ambele persoane!

Ai dreptul să refuzi!

Ce faci însă dacă ești de partea cealaltă și nu știi cum să refuzi „ajutorul' celuilalt?!
E responsabilitatea ta să înveți să comunici asertiv, exprimându-ți limitele și nevoile, fără să te simți prost pentru asta. Asta nu înseamnă că trebuie să îl faci pe celălalt să se simtă prost, pentru că, după cum am spus, intenția salvatorilor este, de cele mai multe ori, una pozitivă, însă nici nu vrei să fii poziționat de fiecare dată într-un rol de victimă, în care ai nevoie de un așa zis salvator. Așa că una dintre soluții este să îți exprimi recunoștința, dar să clarifici nevoia de autonomie: „Apreciez sincer că vrei să mă ajuți, dar în acest moment prefer să încerc să rezolv singur această problemă' O astfel de frază arată că observi disponibilitatea celuilalt și că o apreciezi, doar că strict în acel moment preferi să faci sau să treci singur prin acel lucru. E o exprimare de bun simț din care celălalt nu ar trebui să se simtă prost, și dacă o face, asta spune ceva despre el, nu despre tine!
Dacă primești un „ajutor' sub formă de sfat necerut sau despre de o situație spre care nu vrei să îți mai îndrepți atenția, pur și simplu spune: „Înțeleg că vrei să mă ajuți, dar acum nu este momentul potrivit. Hai să discutăm despre altceva'. Din nou, i-ai dat de înțeles că apreciezi nevoia de a ajuta, dar că preferi să sari peste situația pentru care celălalt își oferă sfaturile.
O filozofie pe care o adopt este „dacă nu poți refuza, acceptă în condițiile tale!'. Astfel, e indicat să oferi sarcini alternative: „Apreciez că te interesează, dar dacă dorești să mă ajuți, există alte lucruri pe care le poți face pentru mine care m-ar ajuta mai mult, ca de exemplu…'
O astfel de exprimare spune clar că nu dorești ajutorul pentru situația respectivă, dar dacă celălalt tot vrea să se simtă util și să te ajute, o poate face specific acolo unde chiar simți că ai nevoie de ajutor!
De asemenea, mai sunt situații când celălalt vrea să te ajute pentru că i se pare că nu te pricepi sau că te miști prea lent, dar asta e normal să te deranjeze, fiindcă poate ești într-un proces de învățare sau pur și simplu ai ritmul tău și nu ții morțiș ca lucrurile să fie efecuate altfel:
„Înțeleg că vrei să mă ajuți, dar prefer să fac lucrurile în propriul ritm. Voi cere ajutor când simt nevoia.'
După cum putem observa, respo­n­sabilitatea este din ambele părți, sau mai precis responsabilitatea e a celui care nu se simte bine și vrea o schimbare!
Este important să se recunoască că ajutorul și sprijinul pot fi oferite în mod sănătos și echilibrat, fără a-ți neglija propriile nevoi și limite.

Material realizat de Cipran Cucu – fizionomist, psiholog, coach, consultant în dezvoltare personală, citirea chipului uman&limbajul trupului

Vrei să ai o conversație frumoasă cu un bărbat? Ar trebui să cunoști regula 43:57

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Publicitate
Libertatea
VIVA!
Unica.ro
Retete
Baby
ELLE
CSID
Ego.ro
Descopera.ro
Diva Hair
TV Mania
Trending news
Mai multe din Relatii