SERIA Mărturii după educația alternativă: Spiritul de echipă, Episodul 3

 

Spiritul de echipa

Citeşte mărturia unei absolvente de educaţie alternativă despre spiritul de echipă şi sistemul de evaluare a elevilor.

Denisa Liliana Moşincat , 23 de ani, Promoţia Step by Step 1998-2002 a Liceului Teologic Greco-Catolic din Oradea

Educaţia alternativă şi spiritul de echipă

Ne corectam lucrările la comun

  • Spiritul de echipă l-am învăţat tot la Step by Step. Lucrând la centre, împreună cu ceilalţi colegi, citind indicaţiile de lucru împreună cu ei şi putând să mă consult cu ei, mi-am dezvoltat spiritul de coechipier.
  • Concursurile pe echipe m-au învăţat că o echipă este întotdeauna mai puternică decât un singur om. O echipă funcţionează bine dacă suntem toţi pentru unul şi unul pentru toţi. Astfel că greutatea eşecurilor trebuie asumată în comun, ca şi bucuria victoriilor.
  • Totodată am invăţat că, deşi aparţinem unei echipe, fiecare este diferit. Aşadar fiecare este înzestrat cu talente diferite şi ele trebuie susţinute şi promovate, atât în cadrul şcolii, cât şi în afara ei.

Învăţătoarea a fost atentă la fiecare copil pentru a-i descoperi talentul

  • În clasele primare a început şi drumul meu muzical. Învăţătoarea mea, mentorul meu şi icoana copilăriei mele, a fost atentă la glasul meu, la auzul meu muzical. La fel a făcut cu fiecare copil care a avut orice talent, fie el la pictură, sport, muzică, ştiinţe sau orice altceva.
  • Aşa am început eu să cânt şi nu m-am oprit până azi şi pot să spun că fără susţinerea dânsei şi a şcolii, nu aş fi evoluat atât de frumos şi de repede pe drumul muzicii.

Citeşte şi SERIA Mărturii după educația alternativă. Episodul 1

Educaţia alternativă şi sistemul de evaluare

”Nu purtam stigmatul unei cifre!”

  • Poate unul dintre cele mai importante lucruri care m-au influenţat în programul Step by Step a fost sistemul de evaluare. Practic, nu ştiam că suntem evaluaţi, nu primeam un calificativ, nu purtam stigmatul unei cifre sau a unor litere.
  • Noi ne evaluam reciproc, unii pe ceilalţi, împreună cu învăţătoarele noastre prin cuvinte, prin explicaţii, prin impresii, prin aplauze.
  • Aţi putea crede că acest lucru descurajează dorinţa de a învăţa mai bine sau de a face mai mult. Aţi putea crede că diminuează sentimentul de competiţie şi că acest sistem nu va naşte niciodată vârfuri, genii sau excelenţă.
  • Faptul că nu primeam o notă, că nu eram clasaţi în vreun fel, în buni, slabi, mai puţin slabi nu înseamnă că nu ştiam exact care sunt cei mai buni sau mai bine pregătiţi din clasă.

Corectarea lucrărilor

  • Corectarea lucrărilor la comun era cea mai productivă metodă de evaluare. Fiecare punct era dezbătut în comun, fiecare lucru neînţeles se explica până era înţeles şi greşelile ni le contorizam singuri.
  • Odată corectată fişa mea, ştiam exact ce am greşit, de ce am greşit şi ce trebuie să fac ca să nu mai greşesc data viitoare. Aşa am învăţat să mă autoevaluez şi să înţeleg mai târziu că notele nu reprezintă neapărat nivelul de cunoaştere al unui elev/student. Nota reprezintă starea sau nivelul de memorare a informaţiei la un moment dat.
  • Nivelul cunoaşterii se vede în timp, în ceea ce creează un om. De asemenea, se vede în ceea ce lasă în urmă, în amprenta pe care o lasă. Se observă şi în plusul de valoare pe care îl creează, în felul în care ştie să aplice cunoştinţele sale.
  • Cu cât se încearcă o categorisire a elevilor în funcţie de note, cu atât mai mult se îngrădeşte tot ce este mai frumos, mai creativ, mai inocent şi mai bun într-un copil.

Citeşte şi SERIA Mărturii după educația alternativă: Vorbitul în public, Episodul 2

Sursa foto: shutterstock.com

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie