Sefia, rezervata barbatilor?

Sefia, rezervata barbatilor?

barbati vs. femeiBarbatii sunt preferati in posturi tehnice si la conducerea organizatiilor, in timp ce femeilor le sunt „dedicate“ domeniile legate de relatiile cu publicul, resursele umane si financiar. Angajatii romani sunt nemultumiti de timpul petrecut la locul de munca si de consecintele acestei situatii asupra vietii si sanatatii lor.

Acestea sunt concluziile unui studiu sociologic intocmit in anul 2006 de Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE) si IMAS, pe un esantion reprezentativ pentru piata fortei de munca din Bucuresti.

Cat timp petrecem la serviciu?
Situatia ideala presupune indeplinirea eficienta a sarcinilor de serviciu intr-o perioada de timp data (opt ore, potrivit legii), caz in care angajatul are controlul asupra activitatior zilnice de la locul de munca. In realitate, conform studiului amintit, cei mai multi angajati romani, indiferent de sex sau de pozitie in firma, muncesc adesea peste program si au dificultati cand vine vorba sa isi ia ore libere, pentru rezolvarea unor probleme personale sau de familie.

Barbatii stau peste program
La noi, potrivit studiului amintit, cel putin un barbat din patru si cel putin o femeie din sase lucreaza zilnic peste programul normal de lucru. Barbatii sunt vazuti ca avand mai putine responsabilitati in viata de familie decat femeile si, de aceea, asteptarile patronilor sau managerilor sunt mai mari in privinta lor.

Femeile sunt percepute ca fiind nevoite sa echilibreze timpul dedicat carierei cu timpul dedicat familiei (mama poate fi inlocuita o perioada a zilei, dar nu de tot). In cazul barbatilor, aceasta presiune este insesizabila; in cazul lor, munca peste program ia si forma deplasarilor. Si la acest capitol, se considera ca femeile sunt mai putin disponibile si, astfel, castiga familia in fata serviciului. Dar efectele de bumerang ale unei situatii asa-zis privilegiate isi arata coltii a-tunci cand se pune problema promovarii femeilor in functie.

Orele suplimentare aduc promovarea
Fiind la inceputul functionarii pe criteriul economiei de piata si avand de unde alege personal, firmele nu si-au stabilit criterii clare de evaluare a performantei angajatilor (40% dintre reprezentantii organizatiilor incluse in studiul CPE au declarat ca nu au sisteme de evaluare a performantei angajatilor). Ca atare, patronii sau managerii iau decizii de promovare dupa cum cred, iar discriminarile de gen au frau liber.

Din perspectiva managerilor, respectiv a directorilor de resurse umane, lucrul peste program „da bine“, fiind un indicator in evaluarea angajatului si un criteriu de promovare (si maririle de salariu se acorda tot pe baza orelor suplimentare).

Ca o dovada, 50% dintre managerii intervievati au sustinut ca angajatii care lucreaza peste program sunt mai apreciati de conducere, iar mai putin de jumatate dintre manageri au mentionat „rezultatele bune in munca“ ca unul dintre primii trei factori care determina promovarea unui angajat din firma/companie.
 

Femeile infrunta evaluari mai dure
Cand se pune problema promovarii femeilor, acestea au de infruntat, pe langa criterii aleatorii, si prejudecati legate de statutul femeilor, femeia fiind vazuta adesea ca o prelungire insufletita a cratitei si ca persoana care tine, de fapt, gospodaria.

„Un barbat nu are atatea obligatii ca o femeie si poate sa munceasca suplimentar sau poate sa raspunda la orice chemare in afara programului.“ (opinie manager)
„Dupa serviciu, ea are de facut piata, de ingrijit un copil, o sedinta la scoala sau alte probleme. Acasa, nu barbatul face curatenie si mancare.“ (director Resurse Umane).

Femeile cred ca, in cazul in care o reprezentanta a sexului frumos ar candida pentru un post de conducere, acesteia i s-ar solicita mai multe informatii si ar fi evaluata mai atent decat un barbat care candideaza pentru acelasi post. Culmea este ca doi din cinci manageri recunosc ca asa ar proceda, iar peste 60% dintre manageri si supervizori considera ca femeile intampina mai multe obstacole in dezvoltarea carierei profesionale decat barbatii!

Barbatii, sefi prin nastere?
Cand vine vorba de promovarea femeilor in pozitii de top management (presedinte, membru in Consiliul de Administratie, CEO etc.), situatia este dezastruoasa, iar prejudecata ca Mama Natura l-a inzestrat pe barbat cu acele calitati asociate conceptelor de conducere si management este adanc inradacinata in mintea oamenilor.

Cu alte cuvinte, barbatii ar fi „predestinati“ sa fie sefi. Potrivit studiului CPE, 45% dintre manageri considera ca barbatii sunt mai buni directori, reactioneaza mult mai rapid si se gandesc mai mult decat femeile cum sa obtina profit.

Iata ce a sustinut un manager in timpul cercetarii CPE: „Probabil ca e si un model social in care femeia nu este vazuta ca businessman. Probabil ca la noi in tara lucrurile s-au miscat un pic mai incet. Dar sunt multe femei de succes in pozitii inalte. Inainte de 1989, prejudecata asta era mult mai pregnanta, iar cei care au invatat sa faca afaceri imediat dupa Revolutie au fost barbatii, pentru ca aveau deja pozitii mai bune, posturi de conducere.“ Iar atunci cand candidata la un post de top management mai are si copii mici, obstacolele devin insurmontabile.

 

Femeile fac istoria

  •  Rosemary Spears, presedintele grupului de actiune canadian Equal Voice: „Ne asteptam ca femeile sa fie mai bune, mai blande si mai oneste decat barbatii! Ca in fraza aceea celebra despre Ginger Rogers, care trebuia sa faca aceiasi pasi ca si Fred Astaire, doar ca inapoi si pe tocuri cui. Femeile trebuie sa fie de doua ori mai capabile decat barbatii pentru a reusi pe acelasi post.“
     
  •  In urma cu cateva decenii, Golda Meir, Indira Ghandi si Margaret Thatcher deveneau simboluri ale puterii feminine in Israel, India si, respectiv, Marea Britanie. Astazi, conducatori femei au cucerit arena politica in Germania, Jamaica, Liberia, Chile. Unii sustin ca asistam la inceputul unei noi ere in afirmarea puterii feminine. Dar cei care monitorizeaza egalitatea politica spun ca puterea este inca un domeniu privilegiat al barbatilor si ca celebra sintagma „femeia deasupra“ inca este privita doar ca o gluma proasta…
     
  •  Ca o ironie, tarile in curs de dezvoltare, care au mostenit sisteme patriarhale dure, conduc in clasament: in Ruanda, femeile ocupa 48,8% dintre locurile parlamentare. Aceasta crestere spectaculoasa se datoreaza disparitiei barbatilor in razboaiele genocide si in epidemiile de HIV/SIDA, ca si faptului ca populatia a votat impotriva violentei masculine. „Pana si barbatii s-au saturat de barbati“, a spus Vabah Gayflor, ministrul afacerilor externe al Liberiei. „Stiu cat de corupti sunt politicienii barbati si cat de distructivi.“
     
  •  Ellen Johnson Sirleaf, supranumita „Doamna de fier“ a Liberiei, a devenit in anul 2006 prima femeie africana presedinte de stat. Ea a declarat ca doreste „sa aduca sensibilitatea materna si emotia“ in conducere. Doamna Johnson Sirleaf este divortata, mama a patru copii si bunica a sase nepoti.
     
  •  Veronica Michelle Bachelet este presedintele statului Chile, prima femeie din istoria acestui stat care ocupa cea mai inalta pozitie. In 2006, ea a castigat alegerile invingandu-si principalul oponent, pe miliardarul om de afaceri si fost senator Sebastian Pinera, cu 53,5% din voturi. Doamna Bachelet are 57 de ani, este de profesie medic chirurg, pediatru si epidemiolog, cu studii de strategie militara. Vorbeste spaniola, engleza, germana, portugheza si franceza. Este mama singura (separata), cu trei copii. In Chile, doar 4% dintre senatori sunt femei, iar divortul a fost introdus anul trecut.
     
  •  Condoleezza Rice este de culoare, singura si femeie! Grea misiune pentru o persoana care urma sa devina secretarul de stat al Statelor Unite, mana dreapta a presedintelui George W. Bush. Ea este prima femeie afro-americana (dupa Colin Powell, primul afro-american) si prima femeie (dupa Madeleine Albright) care a ocupat aceasta pozitie. Stie franceza si rusa, a facut patinaj si balet, canta la pian, iar numele ei inseamna in italiana „cu dulceata“ (con dolcezza).

Femei ca tine
Familia sau profesia?
„Stiu cand ajung la serviciu, dar niciodata cand plec!“

Manuela, 38 de ani, lucreaza la o firma de vanzari, similara prin conduita angajatilor cu firmele multinationale de la noi. Ea considera ca are un salariu bun, dar o nemultumeste faptul ca trebuie sa ramana suplimentar la birou si niciodata nu isi poate planifica o activitate impreuna cu ceilalti membri ai familiei. „Zilnic stau peste program pentru ca, foarte des, apar urgente. Situatii de intocmit, analize de facut, intalniri neprogramate cu potentiali clienti. Stiu cand ajung la serviciu, dar niciodata cand plec. De tine, de copil si de familie nu mai ai timp sa te ocupi mai deloc. Oboseala se acumuleaza, stresul e la ordinea zilei si concediul nu iti ajunge sa-ti refaci fortele. Pe de alta parte, daca vrei sa promovezi, experienta si informatiile obtinute astfel conteaza. Practic, traiesti ca sa mergi la serviciu…“

Marea provocare pentru o femeie este de a reusi sa echilibreze rolul din familie – de sotie si mama – cu acela de profesionist la locul de munca. Cum sa fie sotie iubitoare, gospodina perfecta, mama grijulie si un angajat model, ba chiar o femeie de cariera? Cercetarile internationale releva faptul ca majoritatea femeilor care au cariere avansate sunt femei singure sau casatorite si fara copii, iar barbatii, dimpotriva: sunt casatoriti, au copii si un sprijin sub-stantial din partea sotiilor.

 

Adina Dragomir; foto: arhiva Edipresse.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Libertatea
Shtiu.ro
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Cariera