Pui profesia pe primul plan? Riști sa devii workaholică?

24.03.2015, 14:24 .

Homepage / Timp Liber / Psihologie

Workaholismul este o dependență. Dependența de tutun, alcool și droguri în general este evidentă pentru oricine. Există însă și alte forme pe care dependența le poate îmbrăca, iar acestea sunt mai greu de identificat, la prima vedere: dependența de hrană (mâncatul compulsiv), de sex, de shopping, de… muncă. Considerată o dependență respectabilă', 'pozitivă',' inofensivă', workaholismul este totuși o dependență care poate avea consecințe grave.

foto femeie workaholic via Shutterstock

Statistic, este asociată adesea cu insomnie, anxietate, probleme cardiovasculare și chiar deces. Fenomenul de epuizare, burnout, nu mai este ceva nou nici în România. La nivel global, cifrele legate de workaholism sunt îngrijorătoare. Astfel, conform statisticilor, în Japonia workaholismul produce o mie de decese pe an. 1 din 3 canadieni se consideră workaholici.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Tatăl Andreei Bălan rupe tăcerea despre ruptura dintre artistă și Petrișor Ruge. S-a întâmplat chiar înainte de nunta cu Victor Cornea

Angajații full time din UK lucrează cel mai mult din Europa. British Medical Association a raportat că 77% dintre consultanți lucrează mai mult de 50 de ore pe săptămâna și 46% mai mult de 60 de ore. În Statele Unite numai 14% dintre angajați lucrează 40 de ore sau mai puțin: 33% lucrează între 50-59 ore pe săptămâna și 80% lucrează între 40 și 79 de ore.

Un studiu recent realizat de Expedia.com arată că numai 38% dintre angajații din SUA își iau toate zilele de concediu. În medie se folosesc 14 zile din 18. O treime din americani pot fi considerați a fi extenuați cronic. Desigur, cultura organizațională a unor companii are adesea un aport semnificativ la această situație.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum au apărut Monica Gabor și fiica ei, Irina, într-un restaurant de lux din New York. Cele două au atras atenția tuturor

A munci din greu versus a fi workaholic

Munca este necesară pentru a supraviețui, a-ți asigura independența financiară, a câștiga o serie de beneficii, a te dezvolta printr-o activitate care îți face plăcere. Prin muncă îți poți construi o carieră de succes. Poate fi o provocare, un mijloc de a-ți exprima creativitatea și a-ți valoriza anumite trăsături personale. Mai mult decât atât, o profesie pe care o faci cu pasiune te poate împlini și îți face viața mai frumoasă. Există, desigur, și perioade în care ești nevoită să lucrezi prea mult, dar este important să nu devină o realitate cotidiană, așa cum se întâmplă în cazul workaholismului.

Pentru o persoană dependentă de muncă, a lucra devine o obsesie, o nevoie stringentă căreia nu i se poate opune. Nu se poate opri din ritmul pe care și l-a impus, chiar dacă nu este necesar și, mai mult decât atât, este auto-distructiv. Dacă este totuși nevoită să o facă, se trezește în fața unui gol interior pe care nu știe cum să îl umple. Pot apărea sentimente de vinovăție și griji care o neliniștesc. Nu mai există echilibru, viață personală și socială, oboseală și limite. Muncește peste program, în zilele libere, în vacanță. Tot timpul are la îndemână ceva de lucru, așa cum alcoolicul are sticla în apropiere. Chiar și când nu muncește fizic, oricum gândurile ei sunt tot la muncă. Niciodată nu e suficient, oricât de mult ar munci. Mereu mai e ceva de facut…

Tipuri de workaholism

Conform studiilor, se pot distinge 4 stiluri de lucru workaholic:

– Stilul bulimic consideră că munca trebuie făcută perfect sau deloc, calea de mijloc nu există. Deși adesea are dificultăți în a demara proiecte, amânând în mod constant, exagerează în apropierea deadline-ului, muncind până la epuizare, adesea adormind în hainele de zi. Trăiește cu amenințarea unui posibil eșec și frica îngrozitoare de a greși.

– Stilul sever, necruțător, muncește neîncetat, neobosit, fiind dependent de adrenalină. Își propune prea multe treburi, fără să țină cont de realitate, de timp și de resursele pe care le are. Fiind nerealist și prea grăbit, nu poate obține rezultate bune.

– Stilul de workaholic cu deficit de atenție are probleme în ceea ce privește concentrarea, constanța și perseverența. Începe în forță, dar pe parcurs interesul este captat de alte proiecte. Dramatizează lucruri nesemnificative pentru a alunga plictiseala, caută mereu noi provocări și adrenalina specifică acestora.

– Stilul epicureic savurează munca. Lucrează încet și este preocupat de detalii și perfecțiune atât de mult, încât îi este greu să se desprindă de proiecte, să le finalizeze, considerând întotdeauna că nu sunt suficient de bine făcute. Nici un proiect nu este perfect. Astfel, poate rata deadline-urile, nevoia exagerată de perfecțiune atragand după sine ineficiența. O altă caracteristică a acestui stil este aceea că pot investi prea mult timp în liste interminabile.

Evoluția workaholismului

Unii cercetători au identificat patru etape ale dezvoltării workaholismului. În prima fază persoana muncește mult, este apreciată pentru munca sa și recompensată financiar. Această etapă se poate încheia și apoi reapărea în anumite perioade ale vieții sau se poate transforma în workaholism.

În cea de a doua fază persoana acumulează experiență în domeniu și noi cunoștințe și petrece mult timp la lucru, dar încă se poate opri. Are încă putere de decizie.

În cea de a treia fază munca nu mai are limite. Persoana workaholică lipsește de la evenimente importante în familie, neglijează copiii, lucrează în vacanțe – practic mintea sa este în permanență preocupată de muncă. Astfel relatiile cu ceilalți se deteriorează și favorizează cumva izolarea în muncă a workaholicului. Își caută justificări pentru munca sa, de exemplu o presupusă pierdere a locului de muncă – fără a avea argumente raționale în acest sens.

În ultima fază se pierde complet controlul, persoana workaholica se simte bine doar când lucrează, se refugiază în muncă.

Ești o persoană workaholica? Unii cercetătorii au identificat 5 posibile semne:

– Lucrezi adesea serile, după program și în weekenduri.

– Petreci puțin timp cu familia și prietenii, comunitatea din care faci parte. Nu

– Totul se întâmplă pe repede-nainte, în grabă, ca și când ai fi pe ultima

– Apar probleme de sănătate legate de munca fizică, legate de postura

– Îți este greu să te concentrezi, iar eficiența este în descreștere.

Workaholismul nu este o garanție a succesului

Deși mulți workaholici ocupă posturi de conducere, o bună parte nu reușesc în carieră. In ciuda muncii fără sfârșit, a sacrificării relațiilor personale și a celorlalte aspecte ale vieții, unii workaholici pot fi totuși neproductivi, ineficienti – pentru că nu pot delega sarcini, nu pot avea încredere în ceilalți pentru a munci bine în echipă, nu se poate relaxa, iau prea multe asupra lor și nu se mai pot organiza etc.

Dacă la început sunt apreciați de superiori pentru volumul mare de muncă depus și devotamentul față de companie, în etapa finală a dependenței relațiile cu colegii se pot înrăutăți. Petrecând prea mult timp muncind, fără pauze suficiente și timp alocat relaxării și recreării, eficiența muncii este afectată. În mod aparent paradoxal, pentru a fi capabilă de o muncă de bună calitate pe termen lung este nevoie de recreere și detașare față de aceasta, întorcându-te cu forțe proaspete. În ceea ce privește satisfacția muncii, părerile cercetătorilor sunt împărțite: unii consideră că workaholismul presupune lipsa bucuriei de a munci, alții nu.

Cauzele workaholismului

De ce o persoană s-ar dedica muncii întru totul, că și când s-ar ascunde de ea însăși în muncă? Probabil din cauza unei suferințe psihice greu de tolerat. Din păcate însă, în cazul în care munca excesivă reprezintă un refugiu din fața unor probleme personale, încercarea de a le ignora nu este o soluție potrivită pe termen lung, pentru că nu duce la rezolvarea lor.

Workaholismul poate avea la bază sentimente de inferioritate, frica de eșec sau de moarte, nevoia de control asupra vieții, de competiție asociată cu nevoia de succes etc. Multe persoane care suferă din cauza workaholismului au avut la rândul lor părinți workaholici sau alcoolici, au suferit traume în copilărie, provin din familii disfuncționale – dependența de muncă poate fi o încercare de a controla o situație care nu este controlabilă. Altele au avut părinți perfecționiști, cu pretenții nerealizabile de la copiii lor, aceștia din urmă nutrind dorința ascunsă de a le demonstra că sunt cei mai buni, pentru a câștiga astfel aprobarea lor.

Se pare că orice perfecționist riscă să devină workaholic. Nu realizează, însă, că perfecțiunea este un ideal ce nu poate fi atins. Mai mult decât atât, standardele sale sunt în continuă transformare, astfel încât niciodată nu vor putea fi atinse. În consecință, va simți în permanență că nu este, încă, suficient de bun, că trebuie să se străduiască mai mult și mai mult.

În concluzie, oricât de important ar fi un aspect al vieții, dacă este singurul dezvoltat, se crează un dezechilibru major. Orice beneficii ar aduce munca, nu poate compensa pe termen lung alte aspecte ale vieții: familia, prieteniile, hobby-urile, alte activități. A juca totul pe o carte presupune un risc major: de la a trăi pentru muncă', la a muri de prea multă muncă.

Autor: Psihoterapeut Alina Tuica

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro