Pictorita fara maini

 

Roxana Irimia, pictura
„A avut trei expozitii personale”

De sute de ori ne venea sa ne repezim sa o ajutam si ni se rupea inima cand vedeam cum se chinuia sa invete o miscare noua. Dar strangeam din dinti si continuam sa o tratam ca pe un copil normal, ii prindeam creioanele de mana ca sa coloreze sau lingura ca sa amestece in mancare, o invatam sa coasa sau sa stearga praful prin casa. Doar noptile, cand ea dormea, plangeam de nu mai puteam.

Asa insa, Roxana a crescut ca un copil absolut normal, s-a jucat cu ceilalti copii, a purtat toate verile tricouri fara sa se ascunda, a invatat sa scrie cu creionul tinut intre ambele maini, ba chiar a avut 10 la caligrafie si a mers toti anii la gradinita si la scoala normala, nu la una ajutatoare.

Aici, la scoala din Lupeni, in clasa a cincea, profesorul de desen Simonel Bucur a fost cel care i-a descoperit talentul la pictura. La inceput, cand profesorul Bucur a venit sa imi spuna ca Roxana are un talent iesit din comun, ca el va lucra cu ea suplimentar ca sa invete, fara niciun ban, si ca vrea ca ea sa mearga la Liceul de Arta la Deva si apoi la facultate la Timisoara si ca poate deveni o pictorita cunoscuta, nu mi-a venit sa cred. Dar mi-am spus ca Dumnezeu a fost bun si ca i-a daruit Roxanei un dar unic, un fel de compensatie pentru pierderea ei.

Cand mi-a spus, un an mai tarziu, sa merg la prima ei expozitie, mi-am spus ca uite, visele pot deveni realitate si ca talentul fetitei este cu adevarat special. Atunci, in 2006, a expus 64 de desene miniaturale, la Lupeni, la Galeria de Arta „Iosif Tellmann“ si au urmat la scurt timp inca doua expozitii, una cu picturi de case taranesti si una speciala, cu origami pictate.

Roxana Irimia, pictura
„Va merge la Facultatea de Arta”

Tot profesorul Bucur a insistat sa dea admitere la Liceul de Arta din Deva, iar Roxana nu l-a dezamagit. A intrat la liceu din prima si, desi plecarea a fost un mic soc si i-a fost mai greu la inceput, la orele de ceramica sau de sevalet, ori sa se descurce singura la camin, s-a obisnuit si va termina clasa a zecea cu note excelente.

Roxana chiar a fost daruita cu un talent deosebit si cred ca sufletul ei ar merita sa-si duca visul mai departe.

O sa dea admitere la Facultatea de Arta la Timisoara sau poate la Bucuresti si spune ca va face design interior. In rest, este o fata obisnuita: invata, cand are timp, dupa orele de atelier, butoneaza la computer sau merge la cumparaturi cu colegele, a invatat sa schieze si sa patineze, iar la vara spune ca va invata sa inoate.

Eu cred ca asta inseamna curaj: sa infrunti viata ca sa iti demonstrezi talentul si nu neaparat sa practici nu stiu ce sporturi nebunesti. M-am gandit in ultima vreme de multe ori si nu stiu, de fapt nu cred, ca a fost inventata o unitate de masura pentru fericire. Insa, pentru mine asta este fericirea. Si are un nume simplu, fericirea mea se cheama Roxana.

Crezul Roxanei Irimia

„Ma deranjeaza grozav atunci cand lumea din jur ma compatimeste, fiindca vreau sa fiu judecata dupa ceea ce pot. Am ii slabiciuni, dar si parti puternice, sunt uneori tare, alteori mai slaba, rad in hohote la fel cum sunt momente in care plang, ma enervez, dar sunt ii calma, sunt incapatanata aia cum sunt ii nitel romantica, cred eu, dar aste e via ta unui om normal.”

Adrian Ciltan; foto: arhiva personala a intervievatei

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii