Monica Radu, Femeia anului 2009 pentru Inițiativă în Sprijinul Semenilor și protagonista copertei din Avantaje aprilie 2016, își lansează prima ei carte, ”Dantele interioare”

Pe Monica Radu (Drăgan) o știu de vreo 9 ani, când o colegă mi-a vorbit despre ea. Povestea ei părea pe cât de neverosimilă, pe atât de emoționantă. Am scris un prim reportaj în revista Avantaje, i-am urmărit evoluția, am premiat-o la Gala Femeia anului 2009, pentru Inițiativă în Sprijinul Semenilor.

Și-a făcut din crucea de dus pe spate o coroană de pus pe cap

Am fost martoră – mai de-aproape sau mai de departe – la multe dintre încercările prin care a trecut.
Am regăsit la ea acelaşi tipar pe care îl promovăm în revista Avantaje – femei care transformă tragedia personală într-o şansă de a face ceva bun pentru cei care trec prin experienţe similare. E suferinţa aceea care sublimează în ceva pozitiv, care poate face lumină în viaţa celor care trăiesc aceleaşi încercări, care traversează acelaşi zbucium. Femei care, ajunse într-o situaţie-limită, îşi descoperă şi activează nişte resurse pe care nici nu şi le bănuiau. Care fac din crucea pe care o au de dus în spate o coroană de pus pe cap. Despre astfel de femei scrie Revista Avantaje de peste 21 de ani. Le prețuim, le aducem recunoaştere, le premiem, le onorăm, le publicăm. Ele fac România mai suportabilă şi chiar frumoasă.

Maternitate în scaun rulant. Trei copii de excepție

Monica este infinit mai mult decât o persoană imobilizată în scaunul rulant în urma unui accident. E o descriere seacă, ușor patetică și cumva banalizată. E o persoană care a depășit obstacole greu de imaginat pentru un om pe două picioare, darămite de trăit în scaun rulant. A sfidat legile medicinei și scepticismul doctorilor, născând trei copii sănătoși, maturi în gândire, independenți din multe puncte de vedere, pregătiți pentru viață, așa cum o poate face doar doar un părinte înțelept, conștient că fiecare zi poate fi ultima. Ea și-a făcut din acest verdict teribil o incredibilă sursă de energie, care o face să trăiască mereu în prezent, prețuind fiecare clipă de viață. E o performanță, aș numi-o chiar o virtute, care nouă, așa zișilor invincibili, ne cam lipsește. Să stai timp de 20 de ani cu sabia lui Damocles deasupra capului și să ai seninătatea și optimismul ei este o pildă rară printre contemporanii blazați.

Trei facultăți și multe planuri de viitor

Monica are un ritm de viață alert, face cât alții în două vieți – conduce mașina, cu care aleargă toată ziua de acasă, la job, la școala copiilor, la facultate (acum a ajuns la a treia, un master în teologie), la activitățile sociale care nu sunt deloc puține, de la activism civic pentru persoane cu dizabilități,la defilări de modă și gale caritabile. A absolvit Facultatea de Litere în cadrul Universității Bucureşti şi Facultatea de Ştiințe Economice la Universitatea Valahia – Târgovişte. Este mediator atestat de către Consiliul de Mediere Bucureşti. În prezent, lucrează ca asistent translator în cabinetul de Acupunctură al celui mai mare spital privat din Prahova – Sanconfind.

Printre toate astea, a mai scris și o carte, o mărturie a zilelor ce au urmat accidentului de mașină care i-a schimbat viața la 20 de ani. O incursiune într-un trecut greu de rememorat, dar pe care Monica îl trăiește cu o introspecție lucidă, dar sensibilă, răscolitoare și terapeutică deopotrivă, ca orice testimonial care exorcizează demonii unei astfel de experiențe-limită.

Prima carte – o autobiografie

Cartea ”Dantele interioare” e precum sufletul autoarei – o combinație fermecătoare de frumusețe, delicatețe, forță interioară, creativitate și o tenacitate rarisime, toate venind din încredințarea cu care se lasă în mâinile lui Dumnezeu, firesc și total.

Întâlnirile și convorbirile cu Monica sunt de fiecare dată un balsam pentru suflet și ori de câte ori mi-e greu, îmi spun că dacă ea a putut, atunci am să pot și eu. Sau măcar să nu mă mai plâng de orice fleac pe care eu îl văd ca pe un capăt de țară. Iar ca mine simt toți cei care i-au fost prin preajmă, socotindu-ne norocoși că ne-a schimbat perspectiva asupra vieții. Cartea ei e o altă fațetă dintre zecile de alte talente cu care nu încetează să mă uimească. Dantelele delicate ale trăirilor ei îmbracă fascinant o structură de oțel armat într-o combinație paradoxală care îți taie respirația. Sper ca acesta să fie doar începutul ei ca scriitoare pentru că ea însăși e o poveste fără sfârșit.