Mentor, coach, trainer, antrenor – ce face fiecare dintre ei

mentor

De Daniela Palade Teodorescu

La Conferința de Leadership Feminin The Woman, de la Cluj, cu tema ”Educația – puterea de a schimba lumea”, am fost invitată să vorbesc despre mentori și despre felul în care mentoratul poate contribui la o mai bună motivație în dezvoltarea personală și profesională.

Am ales să vorbesc din experiența mea, nu din cărți.
Eu am avut privilegiul să fi avut mentori fără să știu că se numesc astfel – cu atât mai prețioși, cu unii mi-au fost profesori într-o perioadă când nu se putea discuta în astfel de termeni care puteau duce cu gândul la chestiuni oculte sau chiar periculoase pentru ”ordinea socială”.

Despre mentori vorbești doar în paradigma lui ”a fi”

Ei sunt. Pur și simplu. O scânteie, o stare de grație, o stare de spirit, o lumină, o inspirație. Ei nu sunt neapărat ”extraordinari” și nici măcar ”oameni frumoși”, două clișee care nu mai spun mare lucru. Ei sunt ”doar” autentici. Reali. Credibili. Nu sunt construcții de imagine migălos meșteșugite, nu sunt închipuiți care pretind că sunt ceea ce nu pot fi, nu simulează trăiri sau comportamente dezirabile. Sunt discreți, modești în cel mai constructiv mod cu putință și deseori smeriți. Nu vorbesc despre succes, ci despre valoare. Nu se victimizează, ci sunt niște învingători care știu cum să te ridice pentru că și ei au fost deseori puși la pământ. Și în loc să îți spună ce să faci, mai degrabă îți vor arăta cum să faci. Nu îți vorbesc din cărți și tratate, ci din trăire și ”cu simțire”. Mentorii sunt cei care îți transmit firesc, cu naturalețe, indirect, ce înseamnă pasiunea, vocația, voluntariatul, uneori chiar apostolatul. Odată intrați în viața ta, îți pătrund în ADN și te amprentează pentru totdeauna. De aceea nu pot fi, anulați, ”concediați” sau înlocuiți. Ci doar completați cu alți mentori pentru etape diverse de viață și de evoluție personală. Tocmai pentru că un mentor real nu impune, nu constrânge și nu cere exclusivitate. Tocmai pentru că te învață generozitatea, gratitudinea, colaborarea, dragostea necondiționată. Nu competiția acerbă, nu invidia sau, Doamne ferește, manipularea. De aceea mentorul generează mai puțin competențe și mai degrabă atitudini.

Deseori sunt confundați cu profesioniști din medii recent statutate și la noi – coach, trainer, antrenor – cu care au câteva caracteristici comune, dar de care se diferențiază prin faptul că nu sunt remunerați, angajați sau înlocuiți atunci când nu ne mai plac, nu ne mai convin ori nu mai corespund așteptărilor. Sau altfel spus, relația cu mentorul nu este una contractuală. Există sau nu. Și e pe viață, fără să ți se ceară ceva în schimb, nici măcar recunoștință. Unii nici nu apucă să știe poate cât de mult ne-au marcat destinul. Asta depinde de calitatea discipolului.
Aș putea să spun chiar că mentoratul e poate cea mai subtilă și greu cuantificabilă formă de educație, dar și cea mai profundă, cu efecte pe termen lung.

Dacă experiența voastră recunoaște ceva din aceste tipare, m-ar interesa să mi le împărtășiți. Iar dacă nu – la fel. Pentru că din ceea ce am sesizat în timpul discuțiilor, se fac deseori confuzii între statutul de mentor, coach, trainer, antrenor. Poate că împreună, putem face un pic de ordine.

Foto:123rf.com

Citește și:

Ce transmit copiii care „nu sunt serioși” și fac gălăgie la ore?

Părinții sunt primii educatori ai copiilor

Ce tematică ar trebui să conțină manualele copiilor noștri

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie