Mădălina Manole: “Oricum, am atâta nevoie de prietenie!” – Jurnalul “fetei cu părul de foc” a fost scos la iveală după 26 de ani

Au trecut opt ani de când Mădălina Manole ne-a părăsit. Fata cu părul de foc a fost găsită fără suflare în holul casei sale, în ziua în care împlinea 43 de ani.

Legiștii au stabilit că moartea acesteia a fost sinucidere, cauzată de consumul de Furadan, un pesticid foarte toxic. Un vedict dur și de neacceptat de familia artistei.

Ce scria în biletul de adio al Mădălinei Manole

„Mi-a dăruit Dumnezeu – cel mai frumos şi curat suflet din lume, Puiu al meu – cel mai mare şi minunat dar, copilaşul nostru, – cei mai buni şi sacrificaţi părinţi din lume, – frate drag, nepoţi dragi, rude, prieteni, atâta lume cu suflet curat în jurul meu!
Nu le merit, nu ştiu ce să fac cu ele, cum să am grijă de ele, cum să le fiu de folos!!!
Sunt o neputincioasă, o nevrednică, o complexată, am un milion de defecte şi astea mă fac să gândesc că trebuie să mă opresc aici cu viaţa mea!
Nimeni altcineva nu e vinovat de starea mea, doar eu. Voi toţi mă iubiţi şi mi-aţi arătat lucrul acesta mereu, tot timpul! Şi totuşi eu gândesc că trebuie să mă opresc aici cu viaţa!
Aşa gândesc eu, aşa trebuie!!! Cum să închei rândurile astea??? Cum??? Sunt de neiertat, mă gândesc la voi toţi dar şi la ce să fac să nu mai fiu!
Pui mic să rămână o perioadă la Botoşani, cu mama şi tata! Poate mă va ierta, mai târziu! Când va fi mare.
Puicu meu – ai grijă de tot, atât cât poţi! Nu uita de banii de la BRD!!! În cont euro!!! Şi ai mei scumpi să mă ierte, atât pot să gândesc, am ajuns aici numai din vina mea!
Şi să-l iubească mult pe Puiu, rămâne sufletul meu ptr. Tot ce a făcut pentru mine, ptr. Sufletul lui! Nu mă judecaţi, nu vă judecaţi dragii mei părinţi şi frate, mergeţi înainte de dragul copilului nostru şi de dragul lui Mihăiţă vă implor !!!
Vinde tot ce se poate vinde, casa, orice, teren, dar vreau să rămână bani ptr. Pui mic (şcoli) şi … pentru Mihăiţă, Marian, Mihaela”.

Chiar și după atâția ani, moartea Mădălinei Manole, una dintre cele mai talentate voci ale României, ridică mari semne de întrebare.

Anul trecut, fratele Mădălinei a publicat pe Facebook câteva rânduri din jurnalul artistei.

„Îmi aduc aminte că eram plecată cel puţin 20 de zile din 30, cât are o lună!
Tot timpul făceam şi desfăceam valizele, îmi era tare dor de patul de acasă, dar sălile arhipline şi zecile de buchete de flori pe care le primeam, bucuria de pe chipurile oamenilor atunci când mă vedeau în carne şi oase pe străzile din oraşul lor, păpuşile pe care mi le aduceau copiii la fiecare spectacol, autografele şi scrisorile primite de la fani, melodiile cântate de ei vers cu vers, toate astea m-au făcut să uit de lucrurile mai puţin plăcute din viaţa mea de artist, dorul de cei dragi de acasă, articolele din presa de scandal, renunţările, sacrificiile, dieta normală a unui artist…”, scria Mădălina Manole, în jurnal.

Mădălinei îi era dor de celebritatea de care se bucura cândva.

O pagină din jurnalul scris de Mădălina Manole, în care apar însemnări despre copilăria ei, a fost redescoperită după 26 de ani.

“Într-o zi de septembrie, în urmă cu 18 ani, grupe de copii zgomotoși, chemați de clopoțelul de la intrarea școlii generale nr. 6 din Ploiești, năvăleau în clasă luându-și în primire cărțile și caietele care așteptau frumos înșirate pe bănci.
Printre copii, pășește în clasă I, o fetiță slăbuță că un fir de floare, stingheră, timidă, tăcută, puțin speriată. Hărmălaia din jur o face și mai temătoare: cum o să se împace cu acești copii, cu acești „colegi” atât de gălăgioși. Din aceste gânduri o scoate o anumită rumoare.
De câteva minute, doamnă profesoară strigă catalogul, dar fetiță prinsă în gândurile ei vede, aude totul că prin vis. Copiii din jur, când își aud numele, se ridica și strigă tare „Prezent!”. Unii mai răspund la câteva întrebări. Acum, doamnă rostește numele fetiței. Trebuie să-l repete de câteva ori până ea se trezește, se ridică și spune „prezent!”. „Nu te-aud, fetițo! Tu n-ai limbă? Răspunde, te rog, mai tare!”. Fetița repetă „prezent”, dar cu aceeași voce sugrumată de timiditate. O timiditate de care știa că nu va scăpa niciodată, pentru că s-a născut și a crescut cu ea. „Ehei, față dragă”, îi spune profesoară, „tu o să ai mari probleme cu vocea asta, din pricină timidității tale…” Dacă cei din jur o privesc cu zâmbete, făcând haz de ea, iată în față două fetițe, Gabriela și Milena, care îi transmit un semn de încurajare, de prietenie. „Chiar vom deveni prietene?”, se întreabă fetiță. „Vom vedea. Oricum, am atâta nevoie de prietenie!”, scria Mădălina Manole.

Textul a fost publicat în premieră în 1992, în revista “Mihaela”, și ulterior republicat în “Adevărul de Weekend”, în urmă cu 8 ani.

 

 

Iulia Sandu

Foto: libertatea.ro

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati