I love Romania

I love Romania

Giuseppe Labianca, Monica Georoceanu
Un italian romantic la casa lui
Elegant si mereu zambitor, debordand de talent, surprinzator, putin visator, romantic, pasional si pasionat, cum ii sta bine oricarui „italiano verro“, Giuseppe Labianca, Beppe pentru toti prietenii sai, pare prototipul unui aventurier fermecator. Unul caruia, insa, iubirea i-a dictat o alegere pentru toata viata.

„M-am nascut in «tocul» Italiei, inconjurat de oameni cu suflete frumoase, intr-o lume calda si primitoare, care probabil mi-a marcat destinul. Am terminat cu nota maxima prestigioasa Universitate de Arhitectura din Florenta si m-am specializat alaturi de cei mai mari profesionisti din lume in domeniul design-ului si al arhitecurii, in restructurarea si reamenajarea cladirilor, design interior, design industrial si prototipuri. Pe langa toate acestea, pentru suflet, adica pentru a-mi largi orizonturile in domenii cat mai diverse (doar eram un florentin!), am rmat si cursuri de arheologie, actorie si de psihologie…

Giuseppe Labianca, Monica Georoceanu

Ce vreau sa spun este ca imi croiam ferm si sigur o cariera atistica, aveam un job bine platit, imi «asezam» viata profesionala, fara vreun gand de a pleca din Italia. Insa destinul avea sa ia pentru mine o alta decizie si sa ma aduca in Romania. Cum? Acum sase ani, la Florenta, am cunoscut-o pe Monica Georoceanu, o femeie extraordinara, plina de viata si de entuziasm creativ, vesela si de un optimism cum rar intalnesti.

M-a cucerit insa cu o gingasie anume, un nu stiu ce, care m-a facut sa o indragesc din prima clipa. Daca las la o parte sensibilitatea si bunul ei gust cred ca a fost vorba si de indrazneala. Cum noi lucram in acelasi domeniu, incet-incet, vietile noastre s-au incrucisat. Acolo, undeva, a fost declicul: ne-am trezit intr-o buna zi indragostiti fara scapare.

O perioada am incercat sa «fac naveta», insa, la un moment dat, drumurile mele s-au oprit definitiv in Romania. Si nu regret nici o clipa. Desi aici sunt multe «romanisme» (in acceptul negativ pe care l-a capatat acest cuvant) de care ma lovesc, firea mea, educatia florentina si sprijinul delicat al Monicai ma fac sa traiesc aceste experiente ca pe un lucru din care mai invat cate ceva.

Nicola, opera noastra de arta

Acum avem o firma cu care realizam proiecte de arhitectura si de design interior, reamenajand case, apartamente, hoteluri, cu mobila si finisaje italiene de cea mai inalta calitate, iar eu predau cursuri de design interior la Universul-DallesGo. Insa cea mai reusita opera de arta pe care am creat-o are acum 16 luni si se numeste Nicola. Ne bucuram de el si de zambetul lui extraordinar care ne daruieste energie in fiecare clipa a vietii noastre.

Profesia ne cere mult timp, dar, oricand putem, fugim la Nicola sa petrecem orice minut posibil cu el. Imi doresc pentru copilul nostru ca, orice va alege in viata, sa o faca cu aceeasi pasiune pe care o punem noi in munca noastra. Si am si o dorinta ascunsa: poate, cine stie, o sa lucreze alaturi de noi…“

Filip Ristovski Risio, actor
Alchimia fericirii macedo-romane

Balerin prin formare, cu o voce extraordinara, capabil sa acopere scena de unul singur zeci de minute, Filip Ristovski Risio este un artist complex: actor, dansator, cantaret – in proportii egale. A plecat din inima Macedoniei sa cucereasca lumea, la fel si cam la aceeasi varsta cu celebrul sau inaintas, Alexandru cel Mare, dar dragostea i-a tinut calea si l-a oprit aici, pe plaiurile dambovitene.

„Eu stiam de cand eram micut – sa nu zambiti! – ca voi deveni actor. Nu pot sa explic acum exact de ce sau cum, dar stiam sigur asta. Asa ca drumul meu prin scoala, pe la diverse festivaluri si concursuri pana la portile Facultatii de Teatru din Bitola, orasul meu natal, a fost parca trasat.

La facultate n-am intrat insa, fiindca nu aveam pile, nu pentru ca nu aveam talent.Ai mei depusesera actele pentru a pleca toti in Australia, cand am primit o oferta de bursa in Romania, iar tatal meu a fost cel care a insistat sa merg.

Probabil ca destinul imi facea semn, asa ca mi-am zis fara ezitare: «la drum!». Am stat un an la Ploiesti, invatand limba, fiindca nu stiam o boaba romaneste si am mers apoi glont la examen la UNATC Bucuresti, cu gandul ca voi face facultatea si apoi mai vad eu unde ma stabilesc, fara sa fiu nici pe departe decis sa raman definitiv in Romania.

Am intrat din prima, la clasa maestrului Florin Zamfirescu, iar in anul trei m-a descoperit doamna Catalina Buzoianu, care m-a distribuit intr-un spectacol in limba italiana si m-a chemat cu rolul acela la un festival in Suedia, alaturi de Adriana Trandafir.

Filip Ristovski Risio, actor
M-am indragostit la prima vedere

A urmat debutul pe scena, la Bulandra, alaturi de Maia Morgenstern si Virgil Ogasanu, si am fost apoi Orfeu, in «Odiseea 2001». L-am jucat dansand pe Nijinski, in piesa omonima, am fost apoi genialul catalan Dali, Ferdinand in «Furtuna», sau Richard, in «Richard inima de leu». Am inceput si studii de canto clasic cu profesoara Bianca Manoleanu si am jucat la Opereta: «Vaduva Vesela» si «Romeo & Julieta», apoi la Studioul Experimental al Operei Nationale.

Pe cand pregateam premiera cu «Dali», m-am intalnit cu Delia, scenografa spectacolului, care venise sa-mi faca praf toate ideile si sa schimbe tot ce gandisem. M-a batut pe umar cu mult tupeu, m-am intors, cam nervos, recunosc, si… m-am indragostit la prima vedere. Nu exagerez cu nimic. Am simtit ca m-am indragostit de fata din fata mea, desi nitel m-am speriat de ceea ce simteam.

Unii ar spune poate ca e o slabiciune, sa recunosti asta, dar nu stiu, eu asa simt, ca e bine sa fie asa. Este o chestiune de verticalitate sufleteasca: daca traiesti adevarata dragoste, e o lasitate sa n-o spui. Cu Delia a urmat o curte lunga-lunga si clasica-clasica: invitatii in oras, la o inghetata, la o cafea, spectacole, plimbari, discutii, povesti… dar si lucrul serios la spectacol, seri si nopti de proiecte, de idei si de repetitii. Apropierea noastra a venit cumva firesc, pe nesimtite, desi eu o asteptam: am ramas intr-o noapte la ea sa lucram, a doua zi la fel, apoi m-am mutat cu totul si… dupa trei luni ne casatoream.

Am facut o nunta traditionala in Macedonia si le-am spus tuturor ca de acum, gata, sunt roman, adica aici va fi casa mea. Eu si Delia ne completam extraordinar si profesional, traim aceleasi sentimente artistice, ea este una dintre cele mai bune scenografe de televiziune din tara, eu continui sa joc in spectacole, iar de curand am inceput sa predau la Sala Dalles o serie de cursuri de actorie si miscare scenica pentru copii, pe care le vom extinde si pentru adulti. Si ca sa ma consider pe deplin implinit, Delia ni l-a daruit si pe Andrei, un baietel fabulos, care a implinit doi ani, seamana cu mama lui, dar se va face actor ca tatal lui, stiu sigur asta.“

Adrian Ciltan; foto: arhiva personala a intervievatilor

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Relatii