Genoveva Galan – domnisoara comisar
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2009/10/intro1.jpg)
In lumea restransa a „fetelor-politist de la Academia „Alexandru Ioan Cuza din Bucuresti, pe Genoveva Galan aproape toti colegii o striga, admirativ, „comisare si o alinta „cea mica. Asta fiindca, in ciuda celor 23 de ani ai ei si a zambetelor de spiridus pus pe sotii, palmaresul este uimitor si lasa fara cuvinte pe multi din cei tentati sa nu o ia in seama.
Dura, sobra si calculata, e gata in orice moment sa faca fata unei alarme de grad zero. Rade des, plin, frumos, e indragostita fara leac, poate sa demonteze un automat in cateva secunde si scrie in taina despre intamplarile vietii ei. Nu-i asa ca pare sa fie vorba de persoane total diferite? De fapt, e doar una: Gela, „campioana de la Academia de Politie.
Unul, doua, cinci, apoi zece titluri de campioana. Diplome peste diplome, primul loc la sesiunile stiintifice de drept penal si de combatere a crimei organizate, nu mai stie cate concursuri si calificari, dar si singura medalie europeana primita vreodata de Romania la jiu-jitsu demonstrativ, zeci de medalii in tara si dincolo de granite, doua procedee create de ea in premiera mondiala, licenta de antrenor, centura neagra cu 2 Dan. Toate acestea in domeniul artelor martiale, care dau fiori reci celor mai multi dintre noi… Neasteptat pentru imaginea mea despre o fata. Cum la fel de surprinzatoare a fost si imaginea Genovevei.
Antrenamente de ore intregi
Dupa notele de la examene si rezultatele de la scoala, ma asteptam la o pustoaica serioasa, cu ochelari grosi, aplecata peste niste tratate de criminalistica groase de-o palma si cufundata in scheme complicate si fara capat. La un fel de soricel de biblioteca, maturizat inainte de vreme. Cand colo, am gasit o domnisoara eleganta si frumoasa foc, vesela si comunicativa si care nu sta o clipa locului.
Un soi de argint viu ce n-are o clipa de astampar. Sare de colo-colo, de la pupitrul din clasa unde invata pentru sesiune, la tabla plina de linii si de simboluri unde are de verificat ceva, isi cauta agenda ca sa verifice ora la care trebuie sa mearga la standul de tir cu arma, ia vestonul sa il imbrace, apoi se razgandeste si il lasa pe spatarul scaunului, fiindca este prea cald. Intre timp, vrea sa-mi arate pozele de la ultimul concurs de jiu-juitsu si comunicarea cu care a castigat sesiunea stiintifica a Academiei, se intoarce dupa o schema colorata cu care incerca sa-mi demonstreze ceva, scapa teancul de referate din brate exact peste trusa de machiaj, care noroc ca nu se sparge. Si rade tot timpul. Chiar si atunci cand explica „lucrurile serioase.
Ii place, spune ea, sa faca tot felul de „chestii neasteptate la care altii nu s-au gandit, nu prea exista munca de la care sa se dea inapoi, fie ca este vorba despre antrenamentele grele din fiecare seara, fie de lucrat la teme in plus si de participarea la seminarii complicate, si se mandreste cand o ia inaintea baietilor. „De ce zambiti? E o rabufnire de orgoliu feminin, nu?
Pasiunea carierei universitare In ciuda viitoarei sale profesii, colturoasa, dura, baieteasca, ea este de fapt o micuta visatoare. Viseaza mult si, deseori, „de-adevaratelea, cu ochii deschisi. La o lume mai buna, la intelegere, la fericire, la o lume unde femeile sa fie aparate si sa se simta in siguranta. O fi bine, o fi rau? „De ce sa fie rau?, intreb doar asa, ca sa o provoc sa povesteasca.
Crescuta ceva mai strans, mai sever, o satisface enorm faptul ca face, intr-un fel, ceva „special. Si ca-i place ceea ce face. Asculta parerea tuturor si, daca a gresit, nu-i nici o nenorocire sa accepte asta cu naturalete si apoi s-o ia de la capat, dar ii judeca pe cei din jur, fie ca-s profesori, fie ca nu, dupa gradul de interes pentru ceea ce face ea.
Si dupa ceea ce razbate la suprafata din sufletele lor. Cand aduce vorba despre pasiunea ei, artele martiale, ochii-i devin extrem de seriosi. Isi goneste mereu parul de pe obraz cu o miscare delicata, se imbujoreaza putin, iar vocea ii devine moale ca o bucata de paine calda: „Imi place sa vorbesc, e drept cam mult, despre viitoarea mea profesie, cea de politist, si despre felul in care Academia mi-a schimbat viata si mi-a largit perspectivele de viitor.
Recunosc, e o scoala care imi place cu adevarat si asta cred ca se vede din toata pasiunea mea pentru cariera universitara pe care vreau sa o urmez, din notele de la examene, din toate rezultatele pe care le-am obtinut cum a fost castigarea sesiunii de comunicari stiintifice, unde i-am depasit pe toti, chiar si pe cei din anul patru, care si-au prezentat proiectele de diploma de absolvire. Dar sa stiti ca toate astea nu m-au indepartat o clipa de la drumul meu sportiv, unde am vrut sa ajung in varful ierarhiei si iata ca, cel putin pana acum, am reusit sa fiu cea mai buna. Poate sa para lipsa de modestie?, intreaba putin retoric fluturand un zambet sagalnic.
Neg din cap: nici vorba, realitatea nu e laudarosenie, nu-i asa? Rade: „Sa nu credeti, insa, ca nu exista la mine si o latura copilareasca. Asa cum sunt, absorbita total de cele doua pasiuni ale mele, Academia si artele martiale jiu-jitsu, sunt o fata alcatuita din contraste. Sunt serioasa si amuzanta, activa si lenesa, sociabila si retrasa, realista, dar si visatoare. Drumul meu spre cariera dorita, spre viata visata continua, desi a fost lung si, in multe, foarte multe momente, cumplit de anevoios.
Daca am cazut, m-am ridicat si esecul m-a ambitionat si mai mult pana cand am obtinut locul pentru care am muncit. Cred ca fiecare fata care alege o astfel de cale mai complicata catre victorie are parte si de dezamagiri, dar eu am avut noroc. Incepand cu tatal meu care imi este si antrenor, si continuand cu familia, cu fratii mei, cu profesorii, cu prietenul meu, viata mi-a scos in cale oameni minunati care m-au incurajat cand am avut nevoie. De la ei am invatat sa fiu increzatoare atunci cand imi doresc din tot sufletul sa realizez un lucru bun si folositor si voi constata ca tot ce ma inconjoara va contribui la indeplinirea visului meu.
Pasiune si perseverenta Incep sa inteleg ca viata unei viitoare „domnisoare comisar, asa cum va deveni Genoveva, nu e un lucru simplu. Cu toate ca asa pare. Faci ceva instructie, inveti comenzile si sa spui „Sa traiti!, mai faci si o specializare, o sedinta de tir, o deminare, adaugi artele martiale si gata. Ai ajuns un fel de Rambo. Nici pomeneala. „Nu esti ferita de nici o greutate. Sunt ore si ore de pregatire teoretica, cursurile, apoi examenele, baremurile si calificarile. Adauga la toate astea zilele de poligon, antrenamentele mele din dojo, la care nu imi permit sa ma scutesc de nimic din ce li se cere baietilor, vin apoi teste, simulari sau alarme de lupta…. Nu-mi spune nici o noutate: ,,Si poti?. ,,Ei uite ca da, nu se vede? Nu, zic, nu se vede.
Pe strada, ai lua-o pe micuta campioana drept o fetita absolut obisnuita, ba chiar un picut fragila. Fara sa-ti treca prin cap ca, in doua-trei secunde, ar putea culca la pamant un barbat zdrahon, numai cu muchia palmei; ori ca nimereste o tinta cat o carte de joc, de la vreo 20 de metri. Noutatea vine cand vreau sa aflu cum rezista unei vieti atat de solicitante. Intreb si ea chicoteste frumos. Sa poti sa rezisti in varful ierarhiei si in artele martiale, dar si la o facultate de prestigiu e intr-un fel o arta, explica ea, sustinand ca 90 la suta tine de psihic, de minte. Acolo se afla tenacitatea, increderea, inteligenta, puterea de a te adapta. Restul e tehnica. Inveti.
Dar nu numai sa te lupti. ,,Inveti ca nu esti niciodata singura, ca lupti intr-o echipa. Iti inveti partenerul, inveti increderea si sa cunosti perfect oamenii. Mai pune la socoteala si indrazneala, calculul si simtul umorului si ai sub ochi o lectie de viata. Mie mi-a placut intotdeauna provocarea. Ori sa-i zic aventura? Nu, nu cred. Oricum i-ai spune insa, atractia riscului sau fascinatia luptei adresata unei fete, important este ca am reusit. Nu?, surade larg „comisarul de nota zece.
Cu siguranta Genoveva Galan nu este un „fenomen unicat. Nici nu-i place sa fie vazuta in felul acesta. Mai exista multe alte femei care si-au construit cariere de succes si care au reusit sa arate lumii ca valoarea nu tine cont de numarul anilor, ci doar de puterea caracterului, de daruire si de pasiunea din adancul sufletului. Doar ca, Genoveva, „Campioana de la Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza este, poate, cea mai tanara dintre acestea.
De curand, Genoveva Galan a obtinut, pentru prima data in istoria Ju-jitsu-lui din Romania, medalia de aur si titlul de campioana europeana la categoria Duo-Demonstrativ Feminin, impreuna cu partenera ei Catalina Mihalache. Ele au invins in finala echipa Frantei – campioana en-titre – echipa „abonata' la titlurile mondiale si europene de peste patru ani. Viitoarea domnisoara comisar' posesoare a centurii negre – 2Dan, a mai castigat alte doua medalii de aur, la Campionatul Balcanic si a absolvit, cu note maxime, Academia de Politie Alexandru Ioan Cuza', specializarea „Politie de frontiera'.
Text: Adrian Ciltan; foto: Octav Nitu