Fără mâini și fără picioare dar mai puternică decât un om întreg

Fără mâini și fără picioare dar mai puternică decât un om întreg

La vârsta de 19 ani a rămas fără ambele mâini și ambele picioare. A crezut că nu va cunoaște niciodată dragostea și că nu va putea fi mamă. Din fericire s-a înșelat și și-a îndeplinit visurile. Realmente visurile…

Erica Tambrini, în vârsta de 34 de ani, din Indiana (SUA), nu are picioare de sub genunchi și nici brațe, de sub coate. Dar îi are pe Luke, pe Michael și pe Lily. Soțul și cei doi copii ai ei, în vârstă de  trei și cinci ani. Și mai are profesia pentru care s-a pregătit după ce dintr-o tânără normală, întreagă, a devenit o persoană cu handicap sever. Este terapeut ocupațional și spune că dizabilitatea pe care o are i-a dat ocazia să întâlnească oameni incredibili, pe care altfel nu i-ar fi întâlnit niciodată. Ea însăși este incredibilă, dar se pare că nu este pe deplin conștientă de acest lucru…

Avea doar 19 ani și studia să devină profesor de matematică atunci când a contractat meningita și apoi a intrat în sepsis (n.red. cea mai periculoasă reacție a organismului la o infecție). „Îmi aduc perfect aminte ziua în care m-am îmbolnăvit: era într-o marți, dimineața. Nu mă simțeam prea bine și în foarte scurt timp starea mi s-a agravat. Am fost internată de urgență și mi s-a pus diagnosticul de meningită. Pe atunci nu știam exact ce este, dar știam că e rău. Medicii au decis că este necesară coma indusă, stare în care am fost timp de șase săptămâni. Când m-am trezit aveam mâinile și picioarele bandajate, care erau negre din cauza sepsisului', povestește Erica. Vorbind despre amputările pe care le-a suferit, ea spune că nu a trecut prin faza de negare pentru că a știut că vor fi necesare. „Mi-a fost amputat mai întâi piciorul drept, sub genunchi, și stângul parțial. Apoi am avut o altă operație, pentru îndepărtarea ambelor brațe, de sub coate, și încă una pentru reducerea piciorului stâng, tot până sub genunchi. Durerea era atât de puternică încât am fost imediat de acord

să mi-l taie. Am fost recunoscătoare că ambele picioare sunt amputate sub genunchi, ceea ce îmi lăsa totuși posibilitatea să funcționez', mai spune Erica. După drama trăită, singurul ei țel a fost independența. „Nu voiam ca familia mea să mai sufere, așa că am luptat să fiu din nou pe picioare. A fost greu, dar mi-am acceptat condiția și nu am lăsat dizabilitatea să mă doboare.'

Și totuși purta în suflet o altă durere. „Înainte de a-l întâlni pe Luke – la un an după amputații –  m-am temut că nu voi găsi niciodată dragostea. Eram conștientă de situația mea și aveam o stimă de sine scăzută. „Mi-a fost greu să mă adaptez noii mele înfățișări, încercam mereu să îmi acopăr protezele. Dar acum am făcut pace cu ele și dacă vreau să port pantaloni scurți, o face!', spune tânăra.

Dincolo de toate luptele ei, Erica spune că cea mai mare realizare este că a devenit mamă, în ciuda tuturor temerilor. Luke a fost însă cel care schimba scutecele bebelușului și îl îmbrăca. Iar după ce și-a învins teama, nu a mai fost îngrijorată de perspectiva celei de-a doua sarcini. „Este greu să știu că nu voi putea niciodată să alerg în parc împreună cu copiii mei sau că nu îi voi împleti părul fiicei mele. Dar cel puțin sunt aici și sunt cea mai bună mamă', a  mai spus Erica.

Foto: Shutterstock

Citeste și:

E modă coafura Corona Style. Trebuia să apară și asta…

Iată care este cea mai mică închisoare din lume

 

 

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate