EXCLUSIV AVANTAJE Lajos Kristof, antrenorul de genii, duce o luptă continuă pentru copiii abandonaţi și pentru cei supradotaţi

Lajos Kristof

Cu o copilărie devastată de bătăi și de coşmarul abandonului între pereţii siniştri ai caselor de copii, Lajos Kristof, orfanul genial, a reușit să termine Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene cu 9,83, are un master în Psihologie Clinică, a înființat o asociaţie care promovează copiii supradotaţi, abandonați în orfelinatele României și are o meserie unică în țară: „antrenor' de genii.

Despre el însuși și talentul lui literar extraordinar, Lajos nu vorbeşte mult. Destinul lui a pornit să fie scris anapoda, însă o putere din adâncul său l-a ajutat să-i întoarcă sensul către o reușită uluitoare. A văzut și a suferit multe rele în viaţa lui.

La vârsta de 3 ani, părinții l-au abandonat într-o casă de copii din Mureș. A trecut prin locuri urâte, pline de nesiguranţă şi răutate. A fost aruncat în stradă și împărţit ca o marfă între cămine de orfani, ca între Ana şi Caiafa.

A căutat scăpare și n-a aflat-o, și-a căutat părinții și i-a iertat, a mâncat bătaie, a plâns disperat și inutil fiindcă nu interesa pe nimeni, a iubit şi a fost iubit, a învățat și a citit enorm, devenind unul dintre cei 0,1% dintre orfani care reuşesc să termine o facultate în România.

O lume de micuți geniali

Acum, după ani de voluntariat la IRSCA Gifted Education, Lajos a lansat proiectul „Școala de Excelență Kristopher', un centru dedicat descoperirii inteligențelor multiple și talentelor copiilor aflați în situații de risc social major, și este, la ora actuală, singurul român certificat ca expert educațional pentru programe dedicate copiilor cu abilități extrasenzoriale, iar școala sa de excelență vrea să schimbe destinele copiilor supradotați și cu abilități speciale, care nu se pot adapta sistemului de educație.

Lajos Kristof

Toate acestea, tânărul scund, cu părul până la umeri, cu ochii mari, verzi, profunzi și cu fața mereu un zâmbet larg, le aşază pe hârtie, ca pe un maculator al gândurilor, într-o poveste aproape incredibilă: „Cine este Lajos Kristof? Este un tânăr. Un visător, idealist, iubitor de oameni, pasionat de minţi strălucite, un copil abandonat, un om curajos.

Probabil, mă identific cu cele mai frumoase lucruri din viaţă, cu lucrurile extraordinare pe care le fac zi de zi pentru micuţii geniali, pentru ca ei să-şi ducă la îndeplinire visurile.

Lajos, omul plin de viață, ce are nevoie de mai multe vieți ca să le aducă zâmbetul celor care au nevoie de sens și șansă în viața lor, e un fost copil crescut în orfelinate, care a luptat, a citit, a răzbit. Un copil care iubește, trăiește. E omul din spatele unor copii cu performanţe deosebite în diferite domenii şi care doarme liniştit fiindcă reuşeşte să aducă zâmbetul copiilor, nu doar celor din orfelinate, ci şi din familii foarte bune.

Singurul trimis la orfelinat

Eu cred în echilibru, în familie şi educaţie. Cred în oameni, uneori sunt prea naiv, alteori ofer şanse până şi celor care îmi pot pune beţe în roate. Sunt omul plin de viaţă şi iubire… Cred că am multe de oferit societăţii, chiar dacă statul mi-a întors spatele.

Da, am familie. Nu ştiu însă prea multe despre ea. Mai păstrez legătura cu verişorii, mătuşa şi unchiul. Suntem patru fraţi. Toţi au fost crescuţi în familie, în afară de mine. Am scris într-a II-a o felicitare în care le transmiteam că mi-e dor să-i cunosc, să ştiu câţi fraţi am, cu ce se ocupă ei şi de ce am fost singurul aruncat la orfelinat.

Nici nu vreau să reamintesc acele clipe în care întrebam cu disperare cine sunt părinţii mei. De ce nu sunt luat acasă. Abia în adolescenţă am început să conştientizez condiţia socială şi materială. Sunt săraci părinţii, despărţiţi imediat după ce am venit pe lume, mama, zilieră, abia-şi duce zilele, fraţii care au abandonat la vârstă fragedă şcoala.

Lajos Kristof

Despre dramele lor cred c-ar trebui un alt capitol. De fapt, asta e karma pe care trebuia s-o primesc. Să caut în cutiuţa amintirilor, să condamn, să pun la zid? La ce bun? De fapt, nu ştiu dacă mai are vreun rost să caut vinovaţii de serviciu pentru producerea unui destin care s-a transformat în bine.

Casa de copii găzduia la vremea respectivă peste 400 de suflete. Abandonate și chinuite. Copii care țipau de durere, abandon, singurătate. Mulți aveau diferite dizabilități fizice, ori probleme de retard emoțional și/sau intelectual și mi-aș fi dorit să-i salvez.

Uneori plângeam mult din cauza acestor suferințe. Eu eram visător, lucid, slăbuț. Animăluțul meu preferat era elefănțelul. De asta am primit și porecla asta. Eram matur, introvertit, profund.

Oameni ca niște călăi triști

La trei anișori mă plimbam cu o hârtie și un creion prin curtea căminului. Eram cel mai bun povestitor, cel mai bun recitator, deși n-aveam voce, sau poate nu eram încurajat suficient de bine. Acolo, oamenii mari erau ca niște călăi triști, puși mereu să găsească motive pentru a lovi în tine ca într-un covor. Cu cât durea mai mult, cu atât loviturile erau mai crunte. Veneau una după alta.

Disperarea, abandonul, umilința fizică și psihică sunt forme de dresaj care distrug harta mentală a unui copil. Am fost puternic și, da, mă consider un supraviețuitor, chiar dacă multe lucruri pe care le-am lăsat în trecut încă mă mai
urmăresc în vise.

Ce răni mi-a lăsat sistemul care m-a crescut? Sunt multe, cum ar fi durerile fizice, urmele de bătăi, teama de foame, fiindcă cei mari ne luau mâncarea din faţă. Am lucrat cu aceste traume, însă pot spune că le-am depăşit. Cel puţin, pe cele care ţin de softul personalităţii: încrederea în oameni, iubirea necondiţionată. De fapt, munca cu piticii mi-a schimbat viaţa.

La 14 ani am început să mă ocup de copii. Am fost voluntar la organizația locală din Târgu Mureș Salvați Copiii. Am
lucrat cu copiii străzii încercând să-i conving să meargă la școală, apoi, am început să antrenez copii din centre de
plasament pentru concursuri de cultură civică și pentru competiția «Drepturile Copilului» și am devenit raportor pe
Regiunea Centru în proiectul «Drepturile Copilului sunt lege».

Lajos Kristof

Supradotații fără șanse

Din clasa a XI-a până în anii de studenție, am cochetat cu presa scrisă, dar am simțit însă că chemarea mea este alta, că trebuie să vorbesc tuturor despre soarta copiilor instituționalizați. Așa am început să scriu pe blog o serie de articole despre copiii supradotați, iar prin intermediul lor m-a găsit profesorul Florian Colceag, care mi-a propus să
devin purtătorul de cuvânt al institutului pe care l-a fondat.

Am înființat prima revistă de specialitate din Europa, dedicată copiilor supradotați. Am început apoi formarea în
psihopedagogia excelenței, timp de 10 ani și am creat apoi Asociația Gifted Center Kristopher, în cadrul căreia
dezvolt programe educaționale și campanii pentru copiii geniali fără șanse și copiii abandonați, aflați în asistență
maternală.

Alternativa Kristopher înseamnă regăsirea abilităților pierdute ale copiilor fără șanse de recuperare a talentelor.

Educație la puterea mulți

Curricula este împărțită pe mai multe domenii: medicină socială: dezvoltare personală, protecția mediului, sănătate
publică – alimentație sănătoasă, emoții în natură, biodiversitate, știința plantelor vindecătoare, apoi antreprenoriat,
crearea de întreprinderi sociale în care copilul să învețe să-și vândă talentul, iar ultima este aria artelor: dans, teatru, dans liric și dramatic, dance school story, arte plastice…

La noi nu profesorul învață și transmite, ci copilul devine mentor pentru alt copil, practic aici se face transferul de bine pe care-l cultivă unul altuia.

Programa personalizată nu este pregătită înainte, ci făcută împreună cu echipa de copii (un copil plus un copil abandonat și familia copilului), împreună au la dispoziție o săptămână în care găsesc lecții din contextul vieții reale și le pun în aplicare.

La noi, evaluarea înseamnă altceva: avem o sărbătoare în fiecare vineri, în care sărbătorim rezultatele tuturor și intrarea noilor membrii în echipă. Dacă acest proiect va reuși să găsească finanțare, va însemna educația la puterea mai mulți.

Sunt mulți copii care au trecut prin programele mele de mentorat: unul a intrat la Londra la securitate cibernetică, altul este în topul profesorilor care pregătește lotul olimpic la informatică și matematică, am descoperit artiști în rândul copiilor abandonați – unul dintre ei are șansa să ajungă printre cei mai talentați dansatori ai lumii…

Vedeți, toți copiii sunt supradotați la o anumită vârstă, doar că salturile pe care le fac ei sunt blocate de sistemul rigid din educație și de formele învechite ale parentingului.

Lajos Kristof

Revoluție în sistem

Totul se gândește la nivel de vârstă cronologică, mai puțin la cea mentală, astfel că un copil de trei ani care devine
curios, creativ și profund își îngroapă toate abilitățile la șapte, sau îi sunt distruse etapă cu etapă de sistemul care
încurajează elevul să devină supusul, viitorul adult votant. Iar toate astea nasc o generație de oameni triști, depresivi,
mai puțin altruiști, solitari.

Din cauza asta avem o țară de conducători slabi și instituții ineficiente. Însă o masă de adulți supradotați ar putea oferi o altă perspectivă țării. Au apărut, dar ei nu pot ieși la suprafață căci sunt mai puțin promovați decât Bianca Drăgușanu sau mai știu eu ce alte știri cu sânge, violuri și scandaluri din mediul politic.

Lucrul cu micuții supradotați presupune inteligență emoțională, altruism, cunoaștere și multă capacitate de efort pentru a răspunde nevoilor lor. Mulți îmi spun că am fost un copil genial. Am fost un copil modest cu preocupări
profunde.

Am studiat oamenii, psihologia, tot ceea ce înseamnă mintea umană. A fost de fapt o evadare din iadul orfelinatului. Apoi am cochetat cu scrisul, cu concursurile naționale de literatură și jurnalism. Scriu și astăzi când negociez cu timpul și confortul meu personal, când am mintea mai liberă.

Am fost descoperit la 17 ani de oameni de cultură care m-au recomandat să particip la diverse competiții naționale de creație literară, poezie și jurnalism. În 2007 l-am întâlnit pe profesorul Florian Colceag, cel care mi-a deschis drumurile spre educația modernă. După o scurtă evaluare a abilităților, omul mi-a spus c-aș putea revoluționa sistemul social și educațional. Cu puțină încredere.

După 10 ani asta încerc să fac, să aduc ceva nou în sistemul educațional. Acestui sistem de educație cu mult prea liniar îi lipsesc generozitatea, altruismul și iubirea'.

Citeste si

EXCLUSIV AVANTAJE Psihologul Anca Dumitrescu îi ajută pe copiii cu autism să învingă boală

Povestea femeii care s-a prăbușit și a renăscut din propria cenușă. Cele 3 lucruri care ne controlează viața

EXCLUSIV AVANTAJE Mariano Castro, pianistul argentinian care și-a părăsit țara natală pentru ca s-a îndrăgostit de o româncă: Am venit în România din dragoste'

Autor Adrian Cîlțan

Sursa foto: arhiva personală

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Psychologies
Mai multe din Povestile voastre