EXCLUSIV AVANTAJE Kera Calița, crâșmărița din Micul Paris, readuce la viață o lume aproape uitată

Kera Calița

Este o specialitate puțin știută, ce ar putea rămâne doar o amintire îngălbenită dacă n-ar mai exista, încă, o femeie care o ştie ca nimeni altcineva. O istorie vie, clădită seară de seară, despre gusturi, savoare şi artă a unui secol trecut, făcută cu o pasiune de-o viaţă.

De fapt, aceasta este povestea unui vis, ce lansează o provocare unică reconstruind tradiţii cu parfumul vechiului Bucureşti. Parfumul suav, insinuant,
discret al unei lumi aproape uitate. Visul Laurei Nicolau, Kera Calița după numele pe care îl știe lumea, „crâşmăriţa' Jariștei, locanta din alt veac aflată în inima Micului Paris.

Povestea este a unui vis şi a unei vieţi ce se confundă, de vreun sfert de deceniu încoace, cu aerul inimitabil al „ultimei locante a vechiului Bucureşti'.
Căci „maestra' Calița, specialistă a tradițiilor ospețelor din vremea veche, este singura ce a reușit să repună averea gastronomică românească în
bucătăria timpului nostru.

Benchetuieli alese

Primul lucru pe care îl simţi intrând în „Casa' Caliței e aroma de bun şi curat. Atmosferă de o eleganţă fără cusur, iar peste ea, aerul distins al unei lumi aproape uitate, decorul select cu patina aşezată de pe când se năştea veacul. Răzbat muzici bune pentru dănțuit sau pentru încântarea auzului delicat, clinchete de argint și porțelan bun, voci și râsete plăcute, de oameni educați, care știu măsura în tot ce fac.

Locul este un prilej de artă în sine. Arhitectură veche, stilată, argintărie grea sfârtecând lumina în petice, mobilă de epocă şi bun gust din belşug. Liniile clădirii restaurate vin din epoca de glorie a Micului Paris, cu arcade şi piatră pe jos, mult alb, gravuri originale, mobile curbate aşa cum nu se mai fac astăzi, jilțuri și pendule care parcă bat un alt timp și sfeşnice ce-şi joacă lumina grea-discretă pe chipurile oamenilor.

Kera Calița

Arome subtile. Amestecate. Ceva de club englezesc: tutun fin, lemn ceruit şi alcool de calitate. Apoi muzica învăluitoare: vals vienez, operă, romanțe, vechi balade românești și cântece de pahar și de dor… Şi de undeva, dinspre cuhnie, abia sugerat, mirosul de aburind al felurilor de mâncare, clocotul fabulos care îţi umple gura de apă.

Renumele locului îi aduce clienţi mulţi: cei noi care devin repede vechi şi obişnuiţii care nu se mai dau duşi seară de seară. Actori mari, oameni de afaceri, sportivi celebri ori politicieni și nume celebre aflate în trecere sau venite special, atraşi cu toții de firescul vechi al unei gurmanderii redescoperite şi dornici de discreţie, stil şi intimitate.

Reguli din bucoavne rare

Viaţa Laurei Nicolau este în mod cert una ce depășește banalul. Copilărită în București și îndrăgostită de parfumul nostalgic al istoriei frumoase a urbei, a decis să reînvie un colț unic al acestuia.

Au urmat ani întregi, mai mult de zece, de muncă de Sisif. Ani în care a învăţat cât pentru trei facultăţi; istorie, bibliologie, arhitectură, design, decoraţiuni, „şpiluri de comersant', adică ceea ce-i zice azi marketing, apoi muzicologie, ba chiar şi arheologie. Şi gastronomie, mai ales gastronomie.

Kera Calița

Cărţi întregi, tratate, opuri groase, coborâte din vremea Cantacuzinilor și parcurse cu uimirea descoperirii. Reţete neaoşe, boiereşti, experimentate câteva generaţii, apoi fineţuri și savori unice nemaiîncercate din vremea lui Marghiloman şi a fraților aromâni Grigore și Constantin Capşa. O bibliotecă de cărţi şi o viaţă măsurată în cuvinte de demult. Toate numai pentru un vis din copilărie devenit realitate.

Mai mult de un deceniu tocat pentru o „nebunie', cum îi spuneau mulți: să devină „Kera Calița ot Jariștea', ultima crâşmăriţă adevărată din Bucureşti', iar spectacolul de fiecare seară al locantei să devină popasul amintirilor dintr-un oraș al începutului de secol XX, când lumea avea un alt curs și ritm, educația era aleasă, iar iubirile, dulci și pasionale.

Istoria Kerei Laura Calița curge cu un elan fără istov, de parcă în jurul ei pluteşte mereu un aer de copilărie. Apariția sa – îmbrăcată în rochii de boieroaică și purtând de fiecare dată altă pălărie, din colecția de 300 de pălării abia picate, parcă, din poștalionul de Paris – uimește și încântă. Iar cultură ei vastă, verva artistică și talentul actoricesc sunt dincolo de orice îndoială.

De vreo 25 de ani încoace, ea devine, seară de seară, pentru oaspeții Casei sale, Kera boieroaica dintr-o Românie uitată de istorie, dar pe care o păstrăm în suflete și care te însoțește într-o aventură în timp în căutarea a ceea ce a fost prețios și stilat în lucurile acestea, dar s-a pierdut.

Vorbind, povestind, descoperi o Laura Nicolau cu o viață extraordinară, cu familie, povești, întâmplări și probleme, ca ale fiecăruia dintre noi, dar cu trăiri prețioase, ce vin din dragostea profundă pentru ceea ce face. De o sinceritate nonconformistă, ca mai toţi timizii, arată ca o visătoare învăluită într-un aer misterios şi ciudat.

Kera Calița coordonează și controlează totul, în cele mai mici detalii

Viaţa ei, cea „din spatele locantei', stă, de fapt, sub semnul echilibrului și al unei munci uriașe. „Multă lume vine, se simte perfect, se distrează, admiră şi poate își închipuie că e simplu. Nu e deloc aşa. Oamenii nu ştiu ce-i în spatele a ceea ce văd. Şi aşa e bine, nici nu trebuie să ştie, dar de fapt totul e o muncă titanică'.

Kera Calița

Laura e cea care duce greul acestei munci. Nimic nu se face şi nu se pregăteşte în cârciumioara ei fără ca ea să ştie. Totul trece pe la ea prin faţă.
Fiecare fel de mâncare, aranjat pe platou şi pe care, nu de puţine ori, îl trimite cu un gest înapoi la bucătărie, costumele şefilor de sală care trebuie să
fie impecabile, garderoba dansatorilor care ridică oaspeţii de la mese, luminile, aranjamentele de pe mese, locurile, rezervările nume cu nume, cine stă
unde, prezentarea acestui adevărat spectacol care are loc aici seară de seară, până şi repertoriul lăutarilor ori succesiunea pieselor care se cântă. Şi
asta nu e totul.

Asta durează „numai' de seara până la ultimul client, plecat adeseori în faptul dimineţii. După aceea urmează alte pregătiri, cele pentru seara următoare. „Stabileşte ce feluri se vor găti a doua zi, fiincă aici totul se face numai la «porunca» oaspetelui, ce să se aducă şi de unde, ca să fie proaspăt şi de calitate, vezi ce e pe terminate, alege vinurile, tocmeşte muncitorii să facă una-alta, ceartă-te cu spălătoria că n-aduce la vreme costumele, pune şi calcă hainele pe care le vei îmbrăca diseară, că nu se face să vii de două ori în aceeaşi ţinută.

Stai şi scrie prezentarea, compune şi versurile la ea, vorbeşte cu artiştii să schimbi programul, dansul cu opereta ori cu cancanul şi stai cu ei la repetiţii. Şi câte şi mai câte…'

„Orele mele de adevăr'

Kera Calița

Şi totul, toată această muncă pe care n-o ştie nimeni, numai pentru cele câteva ore ale unei nopţi. Orele în care se uită în ochii muşteriilor şi le vede plăcerea, bucuria de a se simţi o vreme în alt timp. Ea le numeşte „orele de adevăr'. Cele în care îşi măsoară victoria. Timpul în care pierzi sau câştigi, când orice client îmbufnat, orice privire nemulţumită e considerată o înfrângere personală. Orele care valorează uneori cât o viaţă.

Rezemată de vechiul patefon ca de umărul unui prieten, Laura povesteşte liniştită, cu o voce adâncă, aşezată, ca apele unui lac de munte. Şi-a dorit din toată inima să fie cea mai bună în tot ceea ce face. A învăţat şi le-a făcut pe toate, uite aşa, singură, când şi cum a hotărât ea că e mai bine, a rezistat și acum îşi dă seama că a meritat.

Că ideea asta a ei, cârciumioara asta, singura unde se mai regăseşte aerul Bucureştiului de acum un secol, e ca o punte între suflete, care aduce oamenii mai aproape unul de altul.

Poveștile de Curtea Veche

Are, spune zâmbind larg, o familie extraordinară, fără de care nu ar fi reușit nimic, adoră cofeturile, de dormit, doarme dimineața de parcă ar lucra numai schimbul trei, se destinde citind despre vechiul Bucureşti și nu are vreme de distracţie.

Kera Calița

Familia este adevăratul meu punct de sprijin”

Este o mare bucătăreasă, gătește teribil, ca o artistă a cuhniilor boierești, este sufletul restaurantului şi chiar face totul ca un general pe câmpul de luptă. Nu lasă nimic să-i scape și totuşi o iubesc toţi. Mare amatoare de bancuri bune, râde lung, din suflet, cu plăcere contagioasă. Hohotele ei pline au o poftă specială, care te face să râzi la rândul tău.

Este o pasionată. De muzică, de artă, de politică, şi ştie cam tot ce mişcă în această lume. Ştie tot ce se poate şti despre istorie. A citit două biblioteci de cărţi și a scris (când, Doamne?) o carte unică de bucate din „Bucătăria Balkaniei' (în colaborare cu Horia Pană, strănepotul lui Caragiale) și acum e la un pas de a o a doua lansare: „Poveștile Jariștei', o carte de istorii neștiute și ilustrații de epocă, despre vechiul cartier al Bucureștilor, Podul Caliței, cel pitit în umbra zidurilor de la Antim.

A scris şi scrie poezii. Şi le şi recită, ca o actriţă pe scenă, seară de seară, în mijlocul „muşteriilor' care devin şi prietenii ei. Au fost clipe, mărturisește, când s-a simţit ca şi cum aş fi fost cea mai singură femeie de pe lume. Clipe când nimeni nu părea că o înțelege și când, dacă nu erau băiatul şi soţul ei, a fost la un pas de renunțare.

Kera Calița

Fiindcă lumea asta – în spatele a ceea ce se vede – e o competiţie dură, rea, seacă, este de fapt o lume a marii singurătăţi, dar nu regretă nicio zi din viaţa ei. Nici zilele rele, nici şicanele sau răutăţile altora şi nici clipele de disperare, căci au fost şi de acestea. Ea ştie că Dumnezeu o ajută, şi în sufletul ei îi mulţumeşte pentru viaţa pe care i-a hărăzit-o: „După pohta sufletului meu, călăuzită de scrierile învățaților de altădată, ale căror cărți prețioase le-am petrecut cu ferecături scumpe de marochin embosat cu fir de aur, în colecțiile mele'.

Citeste si

EXCLUSIV AVANTAJE Inventatorul Cornel Amariei, unul dintre cei mai inteligenţi 10 oameni ai planetei, a inventat primii ochelari pentru nevăzători

EXCLUSIV AVANTAJE Poveștile supraviețuitoarelor cancerului de sân, relatări singulare prin trăirile, spaimele și încercările unei maladii groaznice

Povestea femeii care s-a prăbușit și a renăscut din propria cenușă. Cele 3 lucruri care ne controlează viața

Autor: Adrian Cîlțan

Sursă foto: arhiva personală

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre