EXCLUSIV AVANTAJE După ce a învins cancerul, Ana Moldovan a decis să ajute femeile lovite de această boală. Creează baticuri pentru chimioterapie

Ana Moldovan cancer

O vorbă românească spune că ceea ce oferi primești totdeauna înapoi. Ana Moldovan s-a luptat cu o boală teribilă, pe care a învins-o, dar are puterea de a uita asta și de a ajuta și alte femei ce trăiesc aceeași dramă.

Povestea mea începe imediat după luna octombrie 2009, când tocmai împlinisem 50 ani, iar câteva săptămâni mai târziu, în luna noiembrie, într-o
zi am observat o modificare la sânul drept și m-am hotărât să îmi fac o investigație mamografică. Diagnosticul a fost sec, rapid, scris acolo pe hârtie în termeni medicali stranii, dar care pentru mine însemnau sfârșitul pământului: suspiciune malignitate sân drept, cu recomandarea de investigații suplimentare la Institutul Oncologic din Cluj Napoca.

Din acel moment am știut că, indiferent de ceea ce se va întâmpla, viața mea nu va mai fi la fel. Și lovitura venise chiar atunci când, după mulți ani de stres, după un divorț și o perioadă când mă zbăteam să mă descurc singură cu un copil, viața mea începuse să aibă un alt sens, nu mai eram singură, mă simțeam iubită, frumoasă, împlinită și încă tânără.

Prima carte de poezii

Eu am lucrat timp de 20 de ani la  Societatea Moda din Cluj, dar prin 1999, am renunțat la domeniul creației vestimentare și am început să lucrez într-un domeniu total diferit – transport internațional de marfă și logistică. Credeam că viața mea se așezase: mulți ani am fost administrator la această firmă unde eram și manager de transport, duceam o viață obișnuită, munceam mult, dar eram fericită, îmi creșteam băiatul, iar timpul liber îl dedicam pasiunii mele, scrisul.

Un an înainte să aflu vestea, îmi apăruse și prima carte de poezii în proză: „Tot ce era de spus', inițiată, îngrijită și finanțată de Artur Silvestri. După o relație de opt ani, trebuia să mă căsătoresc, iar fiul meu avea nunta planificată pentru mai 2010. La începutul lui decembrie am făcut biopsie și mi s-a pus diagnosticul de cancer la sân, stadiul IIIA.

Șocul confirmării m-a aruncat într-un coșmar și mărturisesc că îmi era o frică îngrozitoare.

Ana Moldovan a învins cancerul după o mastectomie radicală

Povestea fiecărei femei care a trecut prin așa ceva este unică, desigur, însă toate au ceva în comun: durerea și disperarea de a lupta să trăiești. La început am negat boala, eram revoltată și plină de întrebări care nu aveau, firește, niciun răspuns: de ce mie, de ce acum? Am aflat încet-încet ce urma să fie, am aflat că boala trebuie tratată pe durată lungă și că va trebui să fiu foarte curajoasă pentru a-mi ajuta corpul să treacă peste efectele terapiei.

Și, mai mult decât orice, am aflat că nu este o „ștampilă': gata, capăt de drum, că există multe șanse de vindecare. Am înțeles faptul că voi fi foarte marcată după intervenția de mastectomie radicală, dar am hotărât să fac această operație în ciuda traumei. Sunt momente pe care nu le poți descrie în cuvinte și trăiri care mă cutremurau doar când mi le închipuiam: să vezi cum părul tău frumos cade și cum se distruge feminitatea din tine după fiecare cură de chimioterapie, să te vezi mutilată după operație… Cumplit.

După ce am primit diagnosticul, s-a hotărât să fac patru ședințe de chimioterapie pentru ca să se poată face operația, dar cea mai grea veste după
prima cură terapeutică a fost că peste două săptămâni îmi voi pierde complet părul, un lucru care pentru mine a fost o lovitură foarte grea. Îmi iubeam părul meu lung, auriu, eram tare mândră de frumusețea lui și numai la gândul că va trebui să accept să rămân fără păr am crezut că se dărâmă pământul cu mine.

Asta m-a panicat mai tare decât gândul la răul și la reacțiile groaznice ale tratamentului, care, însă, cu ajutorul bunului Dumnezeu, au trecut destul de ușor. Mi-am cumpărat desigur și perucă, dar aceasta nu era foarte practică pe tot parcursul zilei și al nopții, și am constatat că treci prin diferite etape ale bolii în care nu poți suporta nici peruca.

Văzusem în diferite ocazii, la analize, la chimio sau radioterapie, femei care aveau același handicap ca mine: lipsa părului, le simțeam disperarea și dorința de a se ascunde undeva, de a se face cumva nevăzute în această perioadă, femei care purtau tot felul de șepci urâte și de peruci ieftine artificiale, numai ca să ascundă faptul că nu au păr și care erau cumplit de stingherite din cauza felului în care arătau.

Pe lângă durere și oboseală, pierderea părului este o dramă psihică, este unul dintre cele mai grele disconforturi și este resimțită de majoritatea femeilor ca o pierdere a feminității. Gândindu-mă cum să fac să arăt totuși bine în vreme ce trec prin această perioadă grea, mi-a venit ideea să îmi creez eu singură ceva pentru a-mi acoperi capul, baticuri, turbane sau căciulițe pentru vreme rece, ceva care să nu mă facă să mă simt stingherită atunci când merg la medic sau pur și simplu trebuie să ies în lume.

Cum a reușit să-și depășească drama

Astfel, am creat singură o serie de baticuri mai deosebite, din bumbac, pentru că vreme de 10 sau 12 luni pielea capului este foarte sensibilă, și am făcut mai multe stiluri și forme pentru a acoperi o arie mai diversă de situații și, de ce nu, de gusturi. Un batic simplu din vâscoză pentru a merge la plimbare sau un batic mai sofisticat pentru un eveniment social, un turban pentru a te simți bine sau o bonetă din bumbac pentru a sta în spital ori a
dormi noaptea.

Ana Moldovan cancer

Am făcut totul din experiență proprie, am încercat să văd ce materiale se potrivesc, am ales culori și nuanțe, decorațiuni, broderii exterioare, iar cusăturile le-am făcut în așa fel încât să fie „ascunse', să fie pe dos, ca să nu agreseze pielea capului, dar nici să nu se vadă, să fie inestetice.

Am creat mai multe modele de baticuri pentru chimioterapie și am deschis un magazin virtual de unde femeile care trec prin această încercare groaznică le pot cumpăra. M-am gândit că astfel le pot oferi acestor femei încredere în propria persoană și o anumită „bunăstare emoțională' și că asta le va ajuta la vindecare și le va permite să meargă mai departe.

Nu am vrut să folosesc decât spațiul virtual pentru că știu că persoanelor bolnave le este mult mai ușor și mai confortabil să aleagă de acasă, din fața calculatorului, să vadă modelele și culorile, să citească explicațiile despre produse, decât să vină într-un magazin fizic. Am aflat eu însămi că această  boală te face să te izolezi de ceilalți, să-ți dorești să nu fii văzut în această perioadă, mai cu seamă că te temi de penibil, iar eu asta am vrut să le ofer femeilor: o modalitate simplă, estetică și nu foarte scumpă de a ieși în lume cu decență și demnitate.

În micul meu atelier de baticuri și turbane pentru chimioterapie, „baticuri-art', am cunoscut multe suflete răvășite de această boală și mai cu seamă femei răvășite de ideea de a-și pierde părul, ceea ce nu este ușor.

O reconstrucție de sân eșuată

În anul 2014, încurajată de familie și de prieteni, mi-am făcut reconstrucție de sân, dar metodă aleasă nu a fost prea inspirată. Am trecut prin trei operații într-un an și după fiecare eram tot plată.

Ana Moldovan cancer

Am suferit foarte mult în tot acest timp, am continuat cu analize, investigații. Anul trecut am cunoscut-o pe doctorița Ina Petrescu de la SUUB – un om înainte de toate și un profesionist desăvârșit –, care m-a încurajat să repet operația de reconstrucție. A fost un succes, iar asta m-a ajutat foarte mult să îmi recapăt încrederea în mine.

În rest, trăiesc obișnuit, am încercat să uit de boală, mi-au trebuit câțiva ani să îmi revin, să redevin eu. Acum muncesc cu mare drag, îmi dedic viața noii meserii care îmi aduce satisfacții deosebite. Încerc să ajut cum pot și eu cu un sfat, o vorbă bună, iar faptul că au trecut nouă ani de la diagnostic, iar eu sunt așa pozitivă și curajoasă și încerc să ajut multe persoane să fie și ele pozitive și să lupte, îmi spune că viața este un miracol și trebuie să o prețuim'.

Citeşte şi

10 femei își povestesc experiențele legate de cancerul de sân pe rețelele de socializare

Tot ce trebuie să știi despre screening. Tipuri de cancer pentru care se recomandă screeningul

Povestea femeii care s-a prăbușit și a renăscut din propria cenușă. Cele 3 lucruri care ne controlează viața

Autor: Adrian Cîlţan

Foto: arhiva personală

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre