EXCLUSIV AVANTAJE Dr. Cristian Gabriel Viișoreanu, medicul care salvează femeile de la moarte
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2019/10/dr.-Cristian-Gabriel-Viisoreanu.jpg)
Chirurgia oncologică este o muncă istovitoare, prea puţin plătită în România, dar care se bazează pe un element esenţial: vocaţia. Un medic român dăruit cu știința de a face bine pentru cei din jur, a dat viaţă unui proiect unicat: un Institut al Sânului. Un loc în prima linie a unei bătălii complicate şi chinuitoare, cu cancerul de sân. O luptă dificilă căreia doctorul Gabriel Viișoreanu îi ştie multele ascunzişuri şi o poartă, învingând de fiecare dată. Un om care vorbeşte prea puţin despre el însuşi – și nu fiindcă s-ar ascunde, ci din modestia celui care știe că a făcut doar ceea ce trebuia – dar despre care vorbesc oamenii și sutele de femei cărora le-a oferit şansa la a doua viaţă, cu prețul a câte 12 ore pe zi de stat în spital.
Interviu realizat de Florentina Mușat, redactor șef Avantaje
S-a vorbit despre cancerul de sân poate mai mult decât despre alte tipuri de cancer… și cu toate acestea statisticile spun că 80% din cancerele de sân din România sunt diagnosticate în fază avansată. Ce nu funcționează?
Aș zice că 80% este un procent mare… Dacă aș face propria statistică, la noi în clinică ar fi 80% din cancere descoperite în faze incipiente sau chiar 90%. La noi foarte puține cazuri sunt în stadii avansate,
descoperim chiar cancere incipiente, carcinoame in situ sau stadiu 1, tumori mici de 1-2 cm. Lucrurile merg într-o direcție bună. Dacă programele de screening funcționează satisfăcător, iar femeile devin
din ce în ce mai responsabile cu sănătatea lor, generațiile viitoare de chirurgi vor avea 80% de cazuri incipiente și 20% cazuri avansate.
Domnule doctor, de ce facem cancer? Dumneavoastră vă puneți întrebarea asta?
Un răspuns la ce mă întrebați, n-am! Eu mă întreb când o să-l fac eu…
Cum ați devenit unul dintre cei mai căutați medici pentru cancerul de sân? Care a fost parcursul dvs. profesional? Cum ați început?
Cred că ăsta mi-a fost destinul. În tinerețe am vrut să fac ceva ce simțeam că nu pot… să fie o provocare a destinului. Nu aveam nicio tangență cu medicina. Am dat de trei ori la stomatologie, apoi a patra oară
m-am răzgândit și am dat la medicină generală, unde am și intrat. Vedeți? Soarta. Stagiatura am făcut-o la Institutul Oncologic, acolo am deprins toate tehnicile chirurgicale, fără o recomandare, fără nimic.
Mulțumiți-i cuiva pentru toate acestea…
În primul rând părinților mei, apoi profesorului Blidaru. Cu dânsul am început, cu dânsul am terminat. N-o să uit niciodată cum a fost prima mea operație. Când ai profesorul în spate operația e foarte grea,
pentru că îți urmărește toate gesturile de ajungi să-ți tremure mâna pe bisturiu. Emoțiile sunt foarte mari… Îmi curgea sudoarea pe spate.
Și iată-ne astăzi, dumneavoastră o adevărată celebritate în lupta cu cancerul de sân. Mi-am dat seama că anvergura faimei când v-am avut invitat în emisiunea mea Lifestyle Sănătos. A fost record de audiență iar întrebările care veneau pe flux nu se mai opreau. Femeile din toată țara doreau să ia legătura cu dumneavoastră, mărturisesc cu sfială că nu mă așteptam…
Această, așa numită celebritate, pentru mine nu înseamnă nimic. Este poate o responsabilitate în plus. În boala aceasta este foarte greu să iei o decizie care să mulțumească pe deplin pacienta, îți trebuie timp s-o faci să înțeleagă despre ce boală vorbim și să-i stabilești profilul psihologic astfel încât să-i poți prezenta situația. Sunt cazuri în care doar pronunțând cuvântul cancer nu mai ai cu cine vorbi… Apare un blocaj, eu vorbesc singur, aud doar „Da, Da', dar dacă întreb ce-am spus cu două secunde înainte nu poate să reproducă.
Și ce spuneți?
Spun ce-i corect. Că e un nodul suspect. Apoi, când am confirmarea histopatologică nu mai pot ocoli subiectul…
Care e cel mai comun mit care s-a vehiculat de-a lungul vremii despre cancerul de sân? Cum că loviturile sunt responsabile pentru apariția lui?
Nu doar acesta… Că puncția sau biopsia răspândește boala în corp. E adevărat că multe paciente după ce se lovesc la sân pun mâna la locul durerii și de multe ori, prin fricționare, descoperă… un nodul. Care nu are nicio legătură cu lovitura.
Ați cunoscut în practica medicală un caz de cancer în faza incipientă care, prin tratament, să nu se lase vindecat?
Am întâlnit un caz de genul acesta care nu s-a lăsat impresionat de chimioterapie, de radioterapie, de operație… și a luat pacienta, deși a fost descoperit din timp. Nu a răspuns la nimic. E adevărat că asta s-a
întâmplat la începuturile mele când exista alt protocol de tratament. Toată lumea primea terapie standard pentru cancerul de sân. Între timp lucrurile s-au schimbat și poate că astăzi cazul acela ar fi putut fi salvat. Marea problemă cu care ne confruntăm în prezent este legată de refuzul unor paciente de a face tratament. Trebuie convinse, dacă vă vine să credeți… Nu acceptă diagnosticul sau dacă îl acceptă preferă să se trateze… cu terapii alternative.
Cum v-a venit ideea de a înființa un Institut al Sânului?
Inițial am vrut să creez o entitate virtuală, un site unde să putem vorbi și povesti despre stadiile bolii, despre cum trebuie să se palpeze corect femeile, iar pacientele mele veneau la control și mă întrebau
unde funcționează acest Institut. În calculator… le răspundeam. De aici a pornit totul… Încet, încet am
construit, tot ce se vede acum la Spitalul Monza. Astăzi, căutăm, descoperim, operăm, tratăm, vindecăm.
În toți acești ani de practică medicală, ce-ați sacrificat pe drum pentru a ajunge unde sunteți acum?
Tinerețea. Nici nu știu când a trecut timpul atât de repede. Mă uit în urmă, eu la 30 de ani, apoi la 40, au fost ani doar de muncă. Până să apară copilul nici n-am realizat cum zboară anii. Atunci am realizat câtă
dreptate a avut bunica mea care îmi spunea mereu, fă copii, fă copii, iar replica mea era invariabil: lasă-mă-n pace că mai am treabă!
Cancerul de sân pare că nu mai are secrete pentru dumneavoastră…
Ba da, mai are, dar ne străduim să ținem pasul cu studiile care se publică în străinătate. Nu doar că le citim dar încercăm să le înțelegem. Au publicat că, de exemplu, carcinomul lobular in situ nu mai este considerat cancer. Tu, ca medic, dai timpul înapoi și vezi că ai avut cazuri de cancer lobular in situ care ți-au făcut metastaze în ganglioni. Și te întrebi: n-a fost cancer?! Unde a fost problema? Este destul de greu să accepți unele lucruri, poate de aceea avem nevoie de ceva timp… În România la diagnosticul de carcinom lobular in situ recomandarea este de mastectomie.
Există tipuri de cancer care dau mari bătăi de cap colegilor dumneavoastră. Cancerul de pancreas, de exemplu… V-ați gândit să treceți în tabăra cealaltă, să-i ajutați?
Să-i ajut, da, să rămân acolo, nu! Eu am făcut screening ecografic și la un moment dat am descoperit un cancer de pancreas care cred ca avea 7 mm. A fost un caz fericit, majoritatea cancerelor de pancreas
nu au simptomatologie, fiind descoperitecând e prea târziu. La cele mai multe la care am intervenit am făcut doar biopsie…
Femeile care au făcut tratament cu hormoni pentru infertilitate au un risc crescut de a dezvolta cancer de sân?
Bine ar fi dacă înainte de a începe tratamentul de stimulare pentru fertilizarea in vitro să se facă o investigare completă a sânilor. Sunt multe cazuri care au 2, 3, 5 sau 7 fertilizări și nu au făcut nicio verificare ecografică a sânilor. Am avut paciente care au făcut tratamentele de fertilizare și, fericite că
le-a reușit, vin la mine că simt ceva ciudat la sân. Din punctul meu de vedere este catastrofa cea mai mare. Deciziile sunt cumplite… pentru că nu poți face multe investigații în sarcină pentru că sunt raze X
și afectează fătul. De regulă așteptăm ca fătul să-și încheie diviziunea celulară ca să intervenim.
Domnule doctor, radioterapia poate declanșa un alt tip de cancer?
Atenția noastră pentru tratamentul complet al cancerului de sân o constituie tiroida. În momentul în care se iradiază zona supraclaviculară, glanda tiroidă poate să sufere modificări maligne. Este un paradox, cancerul poate să apară în urma expunerii la radiații iar noi îl tratăm cu radiații, diferă doar dozele… Doza stimulativă produce cancer, cea terapeutică îl omoară.
Cea mai tânără pacientă a dumneavoastră diagnosticată cu cancer de sân avea…
21 de ani. Dar în tinerețea mea, când lucram cu domnul prof. Blidaru, am avut o pacientă de 17 ani. Cel mai tânăr caz raportat în literatura de specialitate avea 2 ani.
Dacă nu există recurență la 5 ani după vindecarea completă de cancer de sân, o pacientă se poate considerascăpată complet?
Astăzi dimineață la 6 m-am întâlnit cu o pacientă operată în 2009. Am întrebat-o dacă a mai făcut investigații, scanări, pentru că se pare că are o problemă. Mi-a spus: eu am crezut că am terminat cu astea… Cinci ani este un termen pe care noi îl folosim în statistică, dar la cinci ani nu poți să consideri cazul vindecat. Cancerul trebuie urmărit toată viața.
Există un numitor comun în apariția cancerului de sân… o preferință alimentară a femeilor, un anume declanșator individual. V-ați gândit vreodată la lucrul acesta?
Dacă aș avea răspunsul la întrebarea dumneavoastră sigur aș lua premiul Nobel. Nu a găsit nimeni triggerul, sunt citate niște lucruri dar nu susțin teoria până la capăt.
Domnule doctor, m-am gândit mult dacă să vă pun întrebarea care urmează. Răspunsul dumneavoastră poate lămuri și poate face lumină în multe situații particulare ale pacienților diagnosticați cu cancer din România. Așadar… Tratamentul pentru cancer este același la Institutul Sânului cât și la Spitalul Universitar? Tratamentul de la Institutul Clinic Fundeni este același cu cel de la Acibadem, cu cel de la AKH, cu cel de la Spitalul Elias?
Răspunsul sincer este… nu. Pentru că nu citim toți aceleași cărți, aceleași ghiduri, aceleași studii. Noi suntem toți copiii lui Halsted (n.r. pionier în chirurgie, cel care făcut prima mastectomie radicală). Toate
tratamentele sunt acceptate, dar timpul dovedește dacă că ai ales tratamentul potrivit. Dacă nu ai recidivă în primele 6 luni înseamnă că ai luat o decizie corectă.
Ce spune domnul doctor Viișoreanu când nu-l aude nimeni…
Vorbesc cu mine. Mă întreb ce mai face mama, ce mai face tata. Oare or fi supărați că n-am mai trecut de două luni să-i mai văd… Îmi reproșez că n-am ajuns la timp să iau copilul de la școală și că l-am lăsat să mă aștepte o jumătate de oră. Cum să fac să scurtez distanța dintre spital și casă… și apoi mă întreb cum să fac să mă lupt cu boala asta și să câștig mereu…
Foto: Sorin Cioponea
Citește și:
Dr. Viișoreanu despre cancerul de sân, dușmanul din umbră al femeilor