Epuizarea la serviciu – exagerare sau realitate?

Epuizarea la serviciu – exagerare sau realitate?

Cazul tinerei mame de gemeni care si-a pierdut viata ca urmare (se pare?) a stresului si a epuizarii la serviciu a declansat o isterie in presa si mai ales pe forumuri. Indiferent de verdictul specialistilor, care inca se lasa asteptat (informatie valabila la inchiderea editiei), nu trebuie uitat ca mamele care muncesc sunt o categorie extrem de vulnerabila la acest tip de suprasolicitare. De aceea, este esential sa-ti cunosti limitele pentru a nu ajunge in astfel de situatii extreme.

Recunosc ca vestea mortii acestei femei m-a speriat la acea vreme, asa cum am scris si in editorialul din editia de aprilie si pe blogul revistei. Mai bine de o saptamana am tot cautat referinte pe Internet despre caz, destul de retinute, pentru ca verdictul medicilor nu fusese dat, ceea ce lasa mult loc pentru speculatii. Care au curs pe forumuri, la adapostul comod al anonimatului.

M-au pus pe ganduri mai ales comentariile extrem de vehemente ale unor utilizatori care puneau decesul femeii pe seama neglijentei ei pentru propria stare de sanatate si care sustineau ca sintagma „epuizare la serviciu“ e o exagerare devenita la moda in contextul actualei crize economice si a disponibilizarilor care sa eficientizeze costurile. Sau ca ar fi chiar o inventie menita sa mai intimideze angajatorii care, in iuresul concedierilor masive, nu se mai gandesc si la angajatii ramasi, care sunt nevoiti sa acopere un volum mai mare de munca in conditii de presiune si stres maxime.

Norocosii care raman cu o slujba se pare ca platesc din greu „sansa“ de a munci cat pentru 2-3 angajati la pret de unul singur. Cu sanatatea, linistea lor, cu echilibrul familiei si, in cazuri extreme, cu viata.

Victimele sunt preponderent femei
A trecut aproape o luna de la moartea Ramonei Carmen Ciciu si verdictul specialistilor nu a fost dat, fapt care pare sa tinda spre o musamalizare a situatiei.

Este greu de prevazut cum se va finaliza acest caz, cert este ca numarul femeilor care devin unice intretinatoare de familie este in crestere, iar presiunea resimtita de aceste femei risca sa devina coplesitoare. Pentru ca principalele sectoare de activitate unde se fac disponibilizari sunt cele preponderent masculine, multe femei devin unicele aducatoare de venit. Ca sa compenseze, ele muncesc de dimineata pana seara sa nu-si piarda jobul, apoi ajung acasa, unde le asteapta celalalt job – pe viata, neplatit si nepretuit de nimeni: cel de mama, gospodina, administrator al treburilor gospodaresti.

Putini dintre barbatii ramasi fara serviciu inteleg sa preia natural si de la sine activitatile domestice – fie declara ca nu se pricep, fie ca nu au rabdare, ca este sub demnitatea lor masculina, ca „mai bine sa vina soacra, mama ori matusa sa ne ajute“, ca abia acum au si ei mai mult timp sa se ocupe de hobby-urile din tinerete ori sa se vada cu prietenii la o bere. Ori ca sunt atat de deprimati ca au iesit din campul muncii incat nu se mai pot concentra sa aiba grija de casa si copii!

Reciproca nu este valabila – o femeie disponibilizata va prelua imediat toate treburile de acasa (ca oricum le facea si inainte, nu?), asumandu-si, eventual, si sarcina de a avea grija de vreun parinte sau de vreo ruda bolnava cronic, ca de unde bani sa mai poti plati si ingrijitor?! Ea nu-si poate permite sa oboseasca, sa fie deprimata, sa se imbolnaveasca, sa se intalneasca mai des cu prietenele, sa aiba mai mult timp pentru ea…, ci doar sa clacheze muncind.
 

Responsabilitati duble
Se stie ca barbatii suporta mult mai greu esecul social (in cazul de fata, pierderea slujbei) pe care aleg sa-l depaseasca inchizandu-se in sine, tintuindu-se in fata televizorului sau a computerului si, in cazuri extreme, refugiindu-se in dependente de tot felul (alcool, tigari, jocuri de noroc) care afecteaza, uneori ireversibil, echilibrul emotional si pe cel financiar si asa fragile ale familiei.

De cate ori nu te-ai ingrozit de sinuciderile tot mai dese care invadeaza stirile, cele care au drept cauza pierderea jobului, a imposibilitatii de a plati ratele la banca sau datoriile facute pe la prieteni ori camatari? Ai observat ca mai toti protagonistii sunt barbati? Cate mame, oricat de greu incercate ar fi, ar face acest gest? O mama nu are timp sa fie deprimata ori sa se simta coplesita, ci doar sa-si faca treaba cat mai responsabil, acasa si la serviciu.

Asadar, sa nu uitam ca epuizarea la serviciu vine pe un fond de oboseala acumulata si de acasa, mai ales atunci cand femeia devine unicul intretinator al familiei.

Femei ca tine
Cristina Mitita: „Eu sunt convinsa ca Ramona Carmen nu a mai putut sa tina pasul, prea multe responsabilitati, probabil prea mult bun-simt incat sa spuna «Stop! Asa nu se mai poate!» Și eu sunt mama de gemeni, ai mei au crescut intretinuti numai de mine, fostul sot avand rolul de figuratie in filmul numit «Casnicie». Incerc sa imi pastrez optimismul in fiecare zi privind oamenii din jurul meu. Dupa divort mai ales, privesc lumea cu alti ochi.

Aproape ca nu-i vedem pe cei care au nevoie de noi, dar nu stiu sa apeleze la ajutor sau nu isi permit sa strige dupa ajutor. Eu lucram, iar in „«timpul liber» mergeam la o vecina cu situatie financiara mai buna si o ajutam la curatenie, spalat, pentru niste nepoti, tot gemeni, ca ai mei. Acum, privind inapoi, ma gandesc cat puteam duce, cata neodihna… cum am reusit? Poate numai indemnul mamei care ne invata mereu, ca, atunci cand suntem obositi, sa spunem mereu: «Trebuie sa pot!» Nu cred ca Ramona era tipul «workaholic». Era numai locul ei de munca si isi facea treaba!“

Opinia specialistului
Am rugat-o pe Mihaela Feodoroff, specialist in Resurse Umane, fondatoarea firmei Yourway – Life& Career Counseling (www.yourway.ro), ea insasi mama a trei copii, sa ne dea cateva repere care sa ne ajute sa gestionam mai bine stresul si oboseala la serviciu.

„In momentele de suprasolicitare, e foarte importanta perspectiva din care privesti aceasta situatie; nu victimizarea e solutia, ci o abordare pozitiva, care sa te faca sa-ti asumi mai usor sarcinile de serviciu.

Poate ca noile responsabilitati te vor ajuta sa-ti descoperi sau sa-ti dezvolti noi abilitati care mai tarziu te pot ajuta sa evoluezi in activitatea ta profesionala. E important sa faci ceea ce te reprezinta, astfel incat suplimentarea volumului de lucru sa nu devina o corvoada.

Pe de alta parte, e important sa fii constienta ca exista capcane ale acestui tip de supraresponsabilizare. Cea mai importanta e sa uiti de tine, sa subestimezi pericolul pe care il reprezinta oboseala cronica, sa uiti ca trebuie sa-ti faci timp pentru tine, pentru relaxare, pentru controale medicale periodice.

Esential e ca, atunci cand simti ca nu mai poti, sa spui acest lucru si sa ceri ajutor – familiei, colegilor, superiorului ierarhic. Nu permite stresului si oboselii sa te copleseasca si sa-ti conduca viata. Ia masuri inainte ca lucrurile sa-ti scape de sub control“.

Daniela Palade Teodorescu; foto: Shutterstock, Octav Nitu
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Shtiu.ro
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Cariera