Doi bătrâni pe care i-am salvat de la o moarte cruntă mi-au schimbat viața așa cum nu credeam că este posibil

am salvat doi batrani

S-a întâmplat cu mulți ani în urmă, era perioada aceea de confuzie morală post-decembristă, când nimic nu mai era la locul firesc. Pe atunci lucram în Institutul Politehnic București eu locuind într-un bloc comunist dintr-un cartier muncitoresc și mărginaș.

Până la metrou mergeam pe jos cam 10 minute și întâlneam în drumul meu, dughene de ziare, buticuri care vindeau nimicuri pe care le cumpăram cu toții, cabine telefonice vandalizate și gălețile cu flori ale unei țigănci așezată la intersecție. Le ocoleam deși erau puse în așa fel încât să te împiedici de ele… dacă dărămai găleata, plăteai crizantemele. Scurt!

Legendele care circulau în acei ani se învârteau mai mereu în jurul unor drame inimaginabile: copii avortați în WC-uri publice, mașini suspecte care furau minori pentru organe, proxeneți care ofereau contracte bănoase adolescentelor înalte și frumoase vândute apoi ca sclave în bordeluri din Asia.

Se fuma în birouri, în săli de așteptare, se fuma peste tot, prilej de discuții interminabile. La o astfel de discuție am aflat că vecinul de apartament al unui coleg de țigară și-a păcălit bunicii să-i facă contract de donație pentru casă. Iar mai apoi, nepotul i-a dat pe amândoi afară în stradă… nimeni nu mai știa nimic de ei.

Povestea aceasta îmi răsuna cu reverberație în urechi, era ceva acolo care nu-mi dădea liniște. Aveam să aflu cât de curând, când în drumul meu spre metrou m-am uitat mai cu atenție într-o cabină telefonică dezafectată. Înăuntru, înghesuiți, pe un strat pe plăpumi vechi, stăteau ținându-se de mână doi bătrâni. În locul unde fusese aparatul telefonic era un termos, o vază cu flori (plină!!!), un șir de covrigi și câteva lumânări. M-a lămurit pe loc țiganca de la colț: doi bătrâni păcăliți de nepot să le facă act, apoi aruncați în stradă. Ea le aducea flori și pâine.

De la Primărie au primit promisiuni dar și ele nesigure, un azil de bătrâni tocmai rămăsese fără spațiu, revendicat de moștenitorii fostului proprietar. Situația era haotică în toată administrația locală. Autoritățile erau inexistente în astfel de cazuri.

Când am deschis ușa cabinei telefonice, două perechi de ochi triști dar speriați m-au rupt în bucăți. Am amuțit pe loc. În câteva ore, cei doi bătrâni erau la mine în sufragerie, spălați, în pijamalele mele, așezați unul lângă altul pe canapea, ca doi copii corigenți la capitolul viață. Tanti Leni fusese casnică, dar mare gospodină. Nenea Gigi fusese muncitor necalificat la Uzina de Mașini Grele până să fie disponibilizat de noul sistem, iar fabrica vândută la fiare vechi.

Atunci a apărut nepotul de la o soră (moartă de cancer) care a promis ca o să aibă grijă de ei în schimbul apartamentului. În cabină, se pregăteau să moară. Descumpăniți. Învinși. Sunt sufletele unei generații sacrificate, cei care ne-au crescut pe noi sau părinții noștri. Cei care au muncit în trei schimburi, care mâncau strictul necesar niciodată îndeajuns, cei care au fost învățați să lase capul în jos de teamă. Care știau că orice-ar fi, dreptatea nu va fi niciodată de partea lor.

M-am căsătorit cu iubita mea iar tanti Leni mi-a avut grijă de copil până a murit. Nenea Gigi a murit după câțiva ani de un cancer pulmonar. Repara tot în casă. Am stat toți 5 în apartamentul meu cu 3 camere de la marginea Bucureștiului. Eu cu soția și copilul… și cei doi bătrâni care-și așteptau moartea pe o plapumă într-o cabină telefonică.

Dragi cititoare… fiți mai atente la oamenii din jurul vostru. Nici nu vă închipuiți ce dureri poartă fiecare în suflet…

Citeste si

Confesiunea unei cititoare: Ne vedem în continuare… clandestin, discret, cu mâna lui care-mi prinde părul la ceafă forțându-mă să-l privesc în ochi.

Confesiunea unui voyeur: Dar voi, în locul meu, ce-ați fi făcut? Ați fi intervenit?

Confesiunea unei cititoare: Bărbații mă iubeau o perioadă apoi se evaporau grăbiți.'

Sursa foto: shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Povestile voastre