Dirijoratul la feminin

Dirijoratul este o profesie fascinantă unde din păcate, nu prea exista femei. Sunt acolo bariere de prejudecăți și mentalități pe care însă, două femei-dirijor au reușit, cu talent și dăruire totală, să le depășească și să-și urmeze visul indiferent de prețul plătit.

Sunt doar două, sunt îndrăgostite pe viață de muzică și mulți spun că sunt: ,,o excepţie frumoasă”. Anna Ungureanu, conduce Madrigalul, cel mai titrat cor cameral românesc, iar Mihaela Silvia Roșca este singura româncă dirijor permanent al unei opere naționale, cea din Timișoara și am realizat, descoperindu-le pas cu pas, cât de mult se aseamănă, în ciuda diferenței de vârstă dintre ele. Amândouă delicate, sensibile și de un optimism fără leac, sincere, abrupt de sincere, și născute „în inima muzicii”, uneori fragile, alteori sobre și calculate, apoi bătăioase, deschise, nonconformiste, hotărâte, cultivate, distinse…

Totul este pasiune si control.

Dincolo de scenă, din culisele unui recital al Madrigalului, ochii limpezi ai dirijoarei Anna Ungureanu spun povești complicate despre Marea Muzică. Anna Ungureanu este o căutătoare. O căutătoare de sensuri noi în sunetul pur al Madrigalului, o creatoare de fațete ale unei pagini muzicale. „Este o provocare?”, întreb. Anna surâde: da, să dirijeze, să cânte, mereu diferit aceeași muzică, asta este provocarea. Condiția este să ai mereu mintea și sufletul deschise, căci spune, muzica este mereu alta, iar alături de ea și noi suntem alții mereu. Anna este de etnie maghiară, vine din Sfântu Gheorghe, județul Covasna și e mama unui băiețel, iar Madrigalul a „adoptat-o” din studenție, din 2002 și aici s-a format ca dirijor de cor până ce spulberând prejudecăți, a devenit concert-maestrul acestei adevărate instituții muzicale românești. „Faptul ca eu dirijez încă din anii studenției Madrigalul se datorează în întregime curajului și încrederii cu care maestrul Marin Constantin a ales să mă primească în atelierul său. Aceasta experiența alături de personalitatea sa a fost o provocare din care am putut învăța cât alții, poate, într-o carieră întreagă. Îmi place să cred că am reuşit să îmbin tradiţia şi specificul sonorităţii corale madrigaleşti tradiţionale cu parametrii sonori moderni, adaptaţi unui colectiv şi dirijor tineri. Îmi place să experimentez, am adus repertorii noi atât pentru Madrigal cât şi pentru muzică corală românească în general, de la partituri nordice europene până la pagini românești contemporane, de exemplu.”

Tripla provocare

Povestește că, studentă fiind, a auzit odată un profesor care îşi exprima „îngrijorarea” că o să eșueze din cauza faptului că este femeie, unguroaică şi… prea tânăra pentru această meserie. „Atunci am hotărât că nu voi fi victima acestor prejudecăţi. Pur şi simplu nu îmi pun aceste probleme. Îmi epuizează inutil energia. Ca în orice domeniu, această poziţie este de invidiat doar atâta timp cât cei care o onorează au rezultate frumoase. Îmi place să gândesc despre mine că sunt un om „universal” – unguroaică, că şi etnie, am adoptat şi cultură românească şi sunt fericită să extind această bogăţie culturală cu fiecare ocazie”.

Crede că da, talentul este un dar divin și este recunoscătoare pentru asta, însă succesul este marcat de seriozitate: „Sunt astăzi printre prea puţinele femei dirijor din lume, într-adevăr. Din perspectiva mea „regulile sociale” cu privire la ce pot şi ce nu pot face femeile sunt depăşite şi ar trebui uitate. Mi-aş dori că toată lumea să aibă curajul de a-şi îndeplini visele, fără că nimeni să se simtă obligat să se încadreze în „armonia socială”. În acest sens, încurajez femei şi bărbaţi, tineri şi vârstnici, oameni de toate etniile şi clasele sociale să studieze, să se respecte şi să nu se oprească din împlinirea propriului potenţial, în orice domeniu aleg să se exprime.”

Citește reportajul integral în ediția Avantaje de octombrie

Loading...
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati