Cum poți depăși ca părinte grijile pentru examenele copilului

Cum poți depăși ca părinte grijile pentru examenele copilului

Dacă te uiți pe postările de pe Facebook, e plin de confesiuni ale părinților stresați de examenele copiilor. Cu păreri de tot felul, rețete antistres, trucuri de supraviețuire emoțională și altele.Am rugat-o pe psihoterapeuta Vistiana Long, ea însăși mamă a trei copii școlari, să ne vorbească despre îngrijorările pe care le simt părinții în perioada examenelor și despre felul în care le transmit și copiilor aceste temeri. 

”Ți-e frică să nu ia copilul note mici? Tremuri că nu ia bacul? Sau că nu-l dă? Observă intensitatea trăirilor, observă reacțiile lor în corp și întreabă-te: în care tablou te afli? Dă-ți timp să te liniștești, apoi conectează-te cu copilul tău nu din frică, ci din iubire.

Frici care te ajută, frici care îți fac rău ție și copilului

Anxietatea, acest motor al ființei umane care, activat SĂNĂTOS, se numește voință, dorință, ambiție caldă și bucuroasă sau energie creatoare, devine supraturat în condițiile în care viața este pusă in pericol, cu scop de apărare! Si dacă “se dă peste cap”, rămâne supraturat fără ca măcar deținătorul lui sa-și dea seama. Devine… NORMALITATEA lui. Aceasta “normalitate” este transmisă din generație în generație – împletită cu credințe investite ca adevăruri universal valabile și absolute -, este transmisă ca un fel de a fi, un fel de… “așa SE trăiește”. Și deși realitatea exterioară se modifică dramatic, realitatea interioară plantează din sufletul de părinte în sufletul de copil aceeași zestre grea și nemiloasă: frica de a nu face față, frica de a nu supraviețui.

Poate vi se pare ciudată ipoteza că ceea ce ne macină sufletul în momentul în care copilul nostru ia o notă mică, are de dat un examen, nu își face temele sau nu citește cât credem că “ar fi bine”, acea agitație interioară pe care o simțim în corp ca o apăsare uneori înfricoșătoare în piept, în cap sau în tâmple, este un descendent fidel al… fricii de moarte. Ca să eliberăm presiunea, țipăm. Dăm vina pe copil: el ar fi de vină că nu vrea să vadă “tabloul” pe care noi încă îl vedem prin ochii strămoșilor – prin ochii fricilor lor ancestrale rămase în corp, moștenire… Frica de a nu supraviețui, de a muri de foame, de a nu face față greutăților vieții… Dar el, copilul, trăiește în prezent. Dacă ai știut sau nu ai știut, dar știi acum să asculți, poate ai norocul să-ți spună sau să-ți strige și ție: “Hei, mama/tata, uită-te în jur, nu mai e ce-a fost! Acum există oameni cu studii care nu au succes, abia au ce mânca și oameni care fac un curs de te miri ce, din pasiune!, în scurt timp au o meserie în care excelează – sau nu – și au succes. Acum există oameni cu studii care o duc bine și oameni cu studii care nu o duc bine. Acum există oameni fără studii care o duc bine și oameni fără studii care nu o duc bine. Acum există oameni bogați care se simt iubiți și sunt fericiți și oameni bogați care nu se simt iubiți și nu sunt fericiți. De asemenea, exista oameni cu foarte puțini bani fericiți și oameni cu foarte puțini bani nefericiți. Ce “rețete” de viață ziceai ca ai? Ce îmi garantează MIE îndemnurile tale?”

Conectează-te cu copilul tău în primul rând emoțional

Pot sa îți spun eu, dacă îmi dai voie, ce le “garantează” copiilor îndemnurile noastre… În orice moment deschidem gura, în orice moment ne privim copilul și în orice fel îl atingem, ne CONECTĂM cu el. Cine stă mai mult la calculator probabil are deja în minte un cablu USB… și chiar așa e: conectăm cele două sisteme și transferăm date din subconștientul nostru în al lui. Se întâmplă și invers, adică și preluăm, numai că “sistemul” lui e foarte receptiv și creează rapid noi “fișiere”, iar al nostru, dacă nu suntem atenți, va rejecta sau va da delete la tot ce e nou! Aceste “fișiere” sunt pline de informație la nivel EMOȚIONAL, CORPORAL și COGNITIV. ASTA e ceea ce îi garantăm copilului nostru: o întreagă “bibliotecă” de programe pe care el le va folosi ca bază de pornire pentru a și le confecționa pe ale lui… Garantează această moștenire informațională succesul copilului nostru? (SUCCES aici însemnând nu un șablon impus, ci o viață cu sens însoțită de sentimentul de împlinire). Depinde: Acum SUCCESUL nici nu mai este garantat și nici nu mai depinde de o diplomă și nici măcar de câte cunoștințe ai în cap. Din ce în ce mai mult contează o altfel de cunoaștere, anume acea “biblioteca” de care ziceam…

Educație – da, dar nu cu orice preț

Acum contează mai mult – din ce în ce mai mult! – capacitatea de a relaționa cu ceilalți, stima de sine, încrederea în sine, curajul de a greși și dezinvoltura de a încerca din nou, creativitatea, spontaneitatea, autenticitatea, capacitatea de a ne deschide, de a fi sinceri, de a iubi oamenii, de a ne iubi pe noi. Arătați-mi o astfel de persoană care să nu aibă succes! Lucrurile astea stau acum la baza succesului, iar ele nu se găsesc in cărți. Cel puțin nu în forma trăită, care se scurge în corp și pătrunde în sânge și-n oase. În forma asta le iei, când ești mic, de la părinți. Le iei din cuvintele calde și valorizatoare, din privirea mereu blândă și înțelegătoare și la greșeală, și din atingerea plină de iubire; aceasta este informația care, transferată pic cu pic ăn sistemul copilului, garantează succesul. Restul e istorie… Educația e în continuare importantă și va fi mereu.
E un dar pe care e minunat să îl primești. Dar nu mai e și neapărat vital! Doar cred că acum nu mai merita primită cu… ORICE PREȚ! Acum merită primită doar având grijă ce transferăm, prin conectare, dincolo de educație. Acum ne putem permite sa fim atenți să nu stricăm într-o parte construind în alta. Acum putem alege între mai multă educație cu iubire și mai puțină educație tot cu iubire. Succesul e dictat de iubire, de ceea ce ea construiește în subconștient. Câți dintre noi trăim in prezent? Câți dintre noi ne-am actualizat programele și am dat delete fișierelor vechi sau măcar le-am conștientizat? Conștientizând, putem alege ce dăm mai departe. Ce nu vedem, nu putem sorta. Și pleacă singure din generație în generație cum au venit și până acum… Cum putem să le vedem? Cred că un om odată trezit și începând sa-și dorească să se vadă și să crească, nu se mai satură o viață să se tot bucure de minunățiile pe care le descoperă pas cu pas în înteriorul lui! Chiar și pe cele care dor. Poate chiar mai ales. Pentru că acolo, în durerile uitate, stă blocată o cantitate imensă de energie: încredere, iubire, acceptare și… prezență.

Până una alta, fii atent la ce simți: ți-e frică să nu ia copilul note mici? Tremuri că nu ia bacul? Sau că nu-l dă? Observă intensitatea trăirilor, observă reacțiile lor în corp și întreabă-te: în care tablou te afli? Dă-ți timp să te liniștești, apoi conectează-te cu copilul tău nu din frică, ci din iubire. Îți doresc sa ai răbdare cu tine și să te bucuri de explorare!”

De Vistiana Long, psihoterapeut

Foto: facebook, 123rf.com

Citește și:

Absolvenții care vor avea 10 la bacalaureat primesc acces gratuit la festivalurile Neversea si Untold

Cum îți educi băieții. Sfaturi care te ajută să îi transformi în bărbații de mâine

Reducerea analfabetismului funcțional poate aduce o creștere a economiei?

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie