Ce spun educatorii despre recuperarea vacanței prelungite?

Derdelus

Luna aceasta copiii au avut timp berechet să se distreze la săniuş. Dar ce spun educatorii despre recuperarea vacanţei prelungite?

S-a scris mult despre prelungirea vacanței de iarnă – că e inutilă, cam forțată și artificială, că încurajează școlarii la leneveală și la cocoloșeală nejustificată, că noi părinții înfruntam oricum, fără mofturi, nămeții cât casa și frigul din clase.

Citeşte şi Vacanța prelungită a elevilor – cum pot fi recuperate zilele de școală?

Despre recuperarea vacanţei prelungite

În ce mă privește, cred că vacanța prelungită a fost mai comodă pentru părinții nevoiți să se trezească devreme și să traverseze jumătate de oraș ca să ducă la școală copiii. E o măsură luată pentru traficul oricum aglomerat al capitalei și marilor orașe, în care și dacă dă o ploaie mai serioasă imediat se creează blocaje.

Păreri diverse

Aud fie părinți scandalizați și speriați că pierd copiii din școală și nu mai recuperează, fie mulțumiți că sunt mai comozi zilele astea și oricum nu învață mare lucru, aud educatori care se plâng că vacanța e forțată și nu vor recupera materia. Părerile sunt atât de diverse și la extreme, încât am invitat un educator recunoscut să își exprime opinia pe acastă temă.

oana moraru

Despre Oana Moraru

Pe Oana Moraru o consider vocea nr.1 în educație, un reformator al învățământului românesc. Dacă măcar jumătate dintre educatori și dintre decidenții ministerului de resort ar avea sau măcar ar promova atitudinea ei față de educație și parenting, altfel ar sta lucrurile pe la noi.

Ea este educatorul care crede că stă în puterea părinților să schimbe școala românească. De aceea, ori de câte ori am o dilemă legată de acest subiect, o rog pe ea să mă lumineze, ceea ce am făcut și acum.

Oana Moraru este manager al Școlii Helikon Călărași și creatoarea platformei educaționale ”Vocea părinților”.

Școlile se închid nu din cauza vremii, ci a sărăciei

  • ”S-au închis şcolile din cauza vremii. Nu, de fapt, şcolile s-au închis din cauza sărăciei. Avem o capitală cu un trafic imposibil şi în cele mai senine zile de vară. Şcolile de cartier arată ca acareturile din curtea bunicii. La multe dintre ele ajungi pe o stradă îngustă, te loveşti de gard, de vie, de copaci, de ce a mai depozitat pe acolo timpul.
  • Bucureştiul arată, în mare parte aşa, ca o mahala extinsă, cu străzi croite la întâmplare ca să poţi face, în cele din urmă, slalom printre dughene, parcări improvizate şi clădiri trântite în disperarea speculatorului imobiliar.
  • Când n-ai infrastructură – adică nu ai legături clare între o destinaţie sau alta, arăţi, de sus, pe harta comunităţii tale, cum arată un creier ai cărui neuroni n-au avut încă şansa să se conecteze. Pentru că soarta nu le-a trimis suficienţe experienţe. Pentru că nouă, 27 de ani de la Revoluţie nu ne-au adus revelaţii administrative elementare.

Ţara asta arată cum arată gândirea noastră: întâmplătoare, reactivă, instinctuală.

Ne temem că nu vor recupera copiii noştri programa? Dar cine ştie exact cât e de recuperat, când nimeni, de fapt, nu măsoară impactul intervenţiilor noastre la clasă nici după un an, nici după un ciclu şcolar, cu atât mai puţin după o săptămână.

Asta e fie fandoseala părinţilor care chiar cred că, la şcoală, o săptămână aduce un dar însemnat neuronilor copiilor lor, fie rigiditatea funcţionărească a profesorului român care încă predă sincron după o planificare fixă, în care se încrede cu toată puterea lui necreativă şi osificată în tipare vechi.

Școala e încă un alt loc unde te duci, funcţionăreşte, ca să bifezi prezenţa.

Hai să fim serioşi! Nu ştie nimeni ce-au pierdut copiii noştri într-o săptămână de şcoală pentru că nu măsurăm niciodată nimic. Am pierdut noi, în faţa lor, că le-am spus să rămână acasă, pentru că noi, adulţii, preferăm să fim comozi. Şi că i-am făcut pe toţi meteosensibili, exact ca pe bunica. E posibil ca ei să fi înţeles că dacă e frig afară și sunt nămeți, e ok să nu gândim.

Aş fi închis şi eu şcolile, oricum. Nu cred că stă cineva angajat în clasă, în analiză de poezie sau matematică după ce şi-a auzit părinţii înjurând în parcări inexistente, printre mormane de zăpadă şi în coliziuni evitate la milimetru. Când lupta pentru supravieţuire este încă mare.

Școala e încă un alt loc unde te duci, funcţionăreşte, ca să bifezi prezenţa. O săptămână-două lipsă nu se văd, pentru că se aduc uşor din condei pe hârtie.”

A consemnat Daniela Palade Teodorescu

Autor articol: Oana Moraru

Sursa foto: libertatea.ro

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie