Ce a trăit Mihai Trăistariu în copilărie: „Eu nu am avut haine noi de școală niciodată. Erau cârpite, cusute în cot”
Mihai Trăistariu a crescut într-o familie modestă, cu patru frați. Într-un interviu pentru ego.ro, artistul care are acum 42 de ani, a povestit tot ce a trăit în copilărie, la școală, cât de bine învăța, dar și lipsurile pe care le-a avut.
Din clasa întâi până în clasa a opta a fost cel mai bun elev din școală, ulterior, și la liceu a avut rezultate bune. „Eu am fost un tocilar desăvârșit, de-abia așteptam să înceapă școala. Am luat numai premiul întâi, aveam coronițe, șnururi cu insigne în piept, pentru comandanți de grupă și de unitate. Am fost și cel mai bun elev din școală, în clasa a-VIII-a am fost chemat în careu ca să țin un discurs. Eram foarte cuminte, numai în prima bancă. La mine școala a însemnat ceva.
Știu că astăzi se întâmplă exact opusul, copiii nu țin cont de școală, nici părinții nu își dau interesul. Nu mai contează așa mult școala. Există și Internetul care are informații bune, dar, nu știu, este o debandadă, ca să zic așa, pe partea de școală. Nu mai este ce a fost, nu se mai învață la fel. Am învățat, am fost olimpic la 6 materii, la matematică și geografie am ajuns pe țară. Am luat 10 la intrare la liceu, am luat 10 la BAC la matematică, am făcut 3 facultăți', a spus artistul, care își aduce aminte și de lipsurile din copilărie.
„Noi aveam atunci costumație de școală, uniformă cu cravată de pionier. Mie mi-a plăcut cu uniformă, am înțeles că unele școli revin, ține de fiecare școală. Mie îmi place cu uniformă, decât să vină fiecare pestriț și colorat. Parcă cu uniformă este mai altfel. Am fost în Japonia și am văzut pe stradă doar copii îmbrăcați la fel. Mi-a plăcut, mi s-a părut inedit. Noi am pierdut acest lucru', a spus el.
VEZI FOTOPOZA (1 / 6)„Eu eram cel mai mic, suntem 4 frați, o fată și trei băieți. Toate hainele lor îmi rămâneau mie. Eu nu am avut haine noi de școală niciodată. Erau cârpite, cusute în cot, dar nu contează. Au fost drăguțe chiar și așa.
Nu am suferit și nu am simțit că este vreo problemă. Într-adevăr, toate hainele celor mai mari îmi reveneau mie. Am fost un copil sărac, dar bogat sufletește. Eu nu mi-am dat seama, am crezut că așa este la toată lumea. Nici nu îmi amintesc să fi avut uniforme sau haine noi', a mai adăugat el.