Catalin Stefanescu: Ma incapatanez sa cred in onoare si cavalerism

Catalin Stefanescu: Ma incapatanez sa cred in onoare si cavalerism

Catalin Stefanescu este asemeni emisiunii pe care o prezinta: cult, agreabil, spiritual, serios, dar si amuzant. Stie sa-si puna in valoare invitatii si sa faca un show de succes "Garantat 100%".

In fiecare joi seara, pe TVR1, puteti vedea "o emisiune culturala mai altfel", cum spune chiar gazda ei, Catalin Stefanescu. Intr-o atmosfera calda, sustinuta de muzica live, oameni simpli, dar cu preocupari speciale, sunt invitati, alaturi de personalitati ale culturii romanesti, intr-un show care vrea sa deschida apetitul pentru cultura. Prezentatorul are un aer boem, degajat, prin care nu razbate munca enorma din spatele "cortinei".

Catalin Stefanescu s-a nascut pe 29 de­-cembrie1968, la Ramnicu Valcea si a absolvit Facultatea de Litere (Romana-Engleza), la Cluj-Napoca. S-a ocupat o vreme de critica de teatru, fiind cel mai tanar membru UNITER. In 1993 a colaborat la o emisiune radio, iar un an mai tarziu a intrat prin concurs la TVR Cluj, unde si-a facut ucenicia, trecand prin toate etapele, pana la gradul de maestru: reporter, redactor, realizator si prezentator de emisiuni, secretar-general de redactie, seful Compartimentului Difuzare si Imagine.

A fost premiat pentru: cel mai original reportaj (Hussein), cel mai bun documentar (Ioan, Penitenciar), cel mai bun eseu (Circul), cel mai bun program local ("Garantat 100%") – realizat la televiziunea din Cluj si transmis de postul national (TVR1) si international (TVRi).

Cum iti alegi tema emisiunii?
Pe de o parte, spunem povestile exemplare ale unor oameni pe care ii descoperim in tara, pe de alta parte, facem exercitii de admiratie, care au ca adresa personalitati ale culturii romanesti de astazi.

 

Ce moment iti place cel mai mult intr-o emisiune? Care dintre emisiuni ti s-a parut cea mai reusita?
Imi plac toate. Ma bucur cand avem reportaje izbutite, cand piesa muzicala care se canta special pentru invitat e buna, cand invitatii accepta jocul pe care-l propunem. Dar nu pot spune care dintre emisiuni mi-a placut mai mult. Fara figuri de ipocrizie ieftina.

 

Emisiunea e rezultatul unei munci de echipa, dar pe ecran nu poate aparea decat unul singur: moderatorul, care devine automat persoana publica (dupa cum vezi, m-am ferit sa spun "vedeta", anticipand protestele tale). Cat din emisiune esti tu, si cat ceilalti?
Ai anticipat corect chestia cu protestele. "Ceilalti", colegii mei de la "Garantat 100%", inseamna foarte mult. Daca ma intrebi despre ei, inseamna ca esti dispusa sa le publici si numele, lucru care se intampla foarte rar. De obicei, enumerarea asta nu mai… incape. De cate ori vorbesc despre asa ceva, incep cu d-na Silvia Ciurescu, alaturi de care am onoarea de a realiza emisiunea. Ceilalti sunt: Ovidiu Pop si Radu Puscas, colegi de la TVR Cluj, impreuna cu care fac reportajele din emisiune, iar la Bucuresti – Adrian Ionica, Ileana Ploscaru si Carmen Ciurea (redactori), colegii de la imagine, regie, scenografie, productie, de la tehnic, echipele de cameramani… Ce mai, e lume multa!

 

Cum te impaci cu acest statut? Ti-a adus vreo schimbare?
Pur si simplu imi vad de treaba, cu constiinta faptului ca, in fiecare clipa, multumesc gratiei divine pentru ca fac ceea ce-mi place. Si pentru ca, macar o data la un an, doi, am ocazia sa fac un film documentar si sa mai merg pe la cate un festival. Cat despre statut, prefer sa nu ma gandesc la el. E atata lume smechera, care se bate cu caramida in piept, incat trebuie sa mai existe, pe ici, pe colo, si cate un fraier care-si tine gura.

Te-ai nascut la Ramnicu Valcea, ai crescut la Govora – pentru restul lumii, un loc cu rezonante balneoclimaterice. Cum e sa traiesti intr-un oras linistit si nepoluat, departe de "lumea dezlantuita"?
Cu foarte multe contraste. Ca in orice oras mic. Cu parinti care se "bat" in rezultatele copiilor, cu mici genii esuate, cu personaje demne de orice carte sau de orice film, cu povesti triste si bolnavicioase, dar si cu istorii incredibil de amuzante. Dupa ce pleci de acolo, prima reactie e sa-i privesti cu o oarecare superioritate pe cei care au ramas. Aproape toti devin personaje. Si universul ala arata ca un roman lung si, deseori, plicticos prin sumedenia, prin excesul de detalii. Lumea aia se regaseste, de fapt, cam peste tot.

 

Cum a fost impactul cu Clujul, in care ti-ai facut facultatea si te-ai lansat in audio vizual? Dar cu Bucurestiul?
Impactul cu Clujul a fost unul asteptat, pentru ca am avut marele noroc sa incap, pe ultima suta de metri a adolescentei, pe mana unui om care m-a educat in spiritul locului in care urma sa ajung la studii. A fost o poveste in afara scolii, o relatie maestru-discipol in cel mai adevarat sens al cuvantului, cu toate victoriile si cu toate momentele dificile ale unei asemenea relatii. La Facultatea de Litere am avut iar noroc cu niste profesori extraordinari si colegi de care ma leaga o prietenie adevarata.

Cat despre Bucuresti, ce sa iti spun?! Nu sunt unul dintre cei care vin dinspre Ardeal cu trufia diferentei fundamentale. Nu pretind ca vin de la Viena si stramb din nas la intalnirea cu Fanarul. Are si Bucurestiul farmecul lui, foarte special.
L-am descoperit prin prietenii pe care mi i-am facut si carora le raman recunoscator. Ca in orice aglomerare de dimensiuni, frumosul devine deseori foarte frumos, iar uratul – foarte urat. Si, ca peste tot, nu numai la Bucuresti derizoriul sta in imediata apropiere a sublimului.

Inainte de Litere, ai cochetat cu teatrul, in calitate de critic. Ai "look", ai talent. De ce nu actoria?
Actoria m-a tentat cand eram pustan. Prin ’84,’85 eram zapacit de actorie, adica faceam parte dintr-o trupa de teatru. Era foarte haios, dar situatia din Romania era cu totul alta. "Maestrul" meu, omul care m-a educat, desi mi-a cultivat gustul pentru teatru, m-a sfatuit sa aleg altceva. A facut foarte bine.
Dupa o vreme, m-am reintalnit cu teatrul din perspectiva teoretica.
O data in plus, i-am dat dreptate. Am descoperit in anii astia lucruri mult mai de pret. Asa sunt eu. Am oroare de simularea cu pretentii de actorie.
Am oroare de orice simulare. Actoria e cu totul altceva. Alta lume. Alta meserie.

 

Ai spus undeva ca "nimic nu vine de-a gata si nici nu ti se cuvine, daca nu tragi pe rupte." Ce inseamna pentru tine implinirea profesionala?
Pentru mine, meseria si pasiunile mele sunt… viata mea. Si fac o meserie in care se investeste foarte mult timp si dedicatie. Nu ma gandesc la implinirea profesionala. Ma gandesc sa-mi passtrez mintea limpede, sa nu imbatranesc in certitudini si fixuri de beton armat, sa am puterea de a crede in datorie, in faptul ca ce fac eu nu e buricul Pamantului, sa am aceeasi putere de a ma bucura, de a savura, de a ma amuza, de a fi serios, de a-mi iubi prietenii, de a invata tot timpul, de a ma mira si ma… misca pe lumea asta.

Exista o emisiune pe un alt post de televiziune care s-a inspirat din titlul show-ului vostru…
Da. Asa e. Dar e o chestie pe care n-as comenta-o. Cred ca nu e nevoie sa arunc eu piatra si sa ma dau lovit. Pana la urma, fiecare se defineste prin ceea ce face. Desi s-ar putea sa sune desuet, ma incapatanez sa cred si acum in onoare si cavalerism. Emisiunea noastra nu vrea sa dea verdicte, ci sa deschida apetitul pentru cultura, pentru puterea de a admira.

 

Ai vreun regret legat de ceea ce ai facut (sau nu) pana acum?
Regret enorm ca n-am facut muzica.

 

Probabil ca iti ramane foarte putin timp pentru viata personala. Ai cate o iubita in fiecare oras prin care treci sau una singura, stabila?
Nu sunt din categoria celor care-si povestesc amorurile la o bere, cu amicii. Am o prietena, locuim impreuna de niste ani, vreo opt, si, cu permisiunea ta, mai mult n-as povesti.

 

Stiu ca iti place sa gatesti – care este meniul de maestru bucatar pe care il propui cititoarelor?
Deschidere: batog rusesc, paine neagra, masline si vodca de calitate. Pe urma, midii facute repede in vin alb, cu smantana, putin usturoi, ceapa, sare, piper alb si patrunjel. Trebuie cratita mare, cu capac. Se scutura des, sa se deschida frumos scoicile. Apoi, lovitura fulgeratoare cu legume (ardei gras, vinete, ciuperci intregi) jucate in wok, nelasate sa moara, sa se inmoaie de tot, cu o urma de ulei de masline si cateva picaturi de zeama de lamaie.

Langa ele, pastrav prajit in ulei de masline cu o bucatica de unt si condimente la marea inspiratie. Pe pastrav, cand e gata, se mangaie un sos delicat, din maioneza de casa, cu smantana, un varf de lingurita de pasta dulce de ardei si bucati mici de ansoa. Lucrarea asta se ofera tinuta la brat de un vin alb, sec, sa faca gura punga, dar sa aiba aroma proaspata, cu note de mar. Recomand Cramposia de Dragasani.

Sau un Soave italienesc pentru fitosi. La final, un roze romanesc, dar nu din ala dulce de-ti sare caciulita. In preajma lui, cascaval uscat de Huedin, branza mucegaita, struguri mari si mere verzulii. Se poate pune capac delicat cu un paharel de Unicum. Totul oferit cu rabdare si muzica potrivita.

 

Ce muzica asculti si care sunt filmele pe care le-ai revedea cu placere?
Ascult tot soiul de muzici, de la clasic la metal, de la progresiv la etno, de la lautari la trance. Mi-e greu sa fac o ordine, dar ascult mult Dream Theater inca de cand au aparut, Yes (marea mea nebunie), Led Zep, Pink Floyd, Emerson Lake & Palmer, The Who, Thin Lizzy, cateva trupe mai noi, Spock’s Beard, Transatlantic, Arena, Muse, Coldplay, Porcupine Tree, OSI, apoi idolii din jazz: Jarrett, Monk, Hancock, Miles, Garbarek, Oregon…

Cu filmele mi-e si mai greu. Asa repede, ma gandesc la Coppola, Tarkovski, David Lynch, Michael Mann, la teribilul The Thin Red Line al lui Malik, la von Trier, la Ridley Scott, la Paradjanov, la Scorsese, la extraordinarul Taking Sides al lui Istvan Szabo, la Zanussi, la Kubrik, dar si la Pintilie si Mircea Daneliuc…
Daca ai fi invitatul propriei tale emisiuni, ce intrebare ti-ai pune la sfarsit? Nici o intrebare. Mi-as oferi inca o piesa cantata de colegii si prietenii mei: Virgil Popescu, Puiu Pascu, Razvan Mirica si Relu Bitulescu.

Text Mihaela Doina Radulescu; Foto – CIPRIANI

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete