Cât de mult rău fac educatorii care le spun copiilor că desenează urât?

cosmina copii

Ce îi spui copilului tău care vine necăjit de la grădiniță sau de la școală pentru că doamna i-a zis că desenează urât? Sau, și mai rău, plânge că desenele lui niciodată nu sunt expuse la panou, iar doamna i-a zis că niciodată nu le va arăta părinților pentru că desenează cel mai urât, iar mâzgălelile lui sunt niște prostii?

Eticheta care îți taie aripile

Orele de desen sunt oricum printre Cenușăresele materiilor de școală, iar atunci când totuși orele se mai întâmplă, ele se transformă într-un prilej de competiție din care cei mai mulți copii ies etichetați ca fiind complet netalentați, ba chiar desenele lor devin obiect de umilire și ridiculizare.

Nu există copil care să deseneze urât sau greșit

Copiii mei îmi spun des că nu văd rostul orelor de desen. Că oricum doamnele spun că desenează urât, că nu înțeleg nimic, că pierd timpul. Știind că rostul desenului e acela de a se exprima, de a-și manifesta emoțiile, i-am încurajat, spunându-le că nu există copil care să deseneze urât sau greșit, ci fiecare în felul său, special, unic.

Că acolo, în desenul și amestecul de culori, eu pot să văd mai bine în sufletul lor și că prin desen ei pot să descrie lucruri și sentimente pe care poate nu le pot povesti prin cuvinte. Dar cum poți să îi liniștești și să îi încurajezi, când ei vin și spun neîncrezători că ”doamna zice că desenez urât și nu se înțelege nimic” și că o dă drept exemplu pe colega din clasă care desenează minunat.

Uitându-mă la desenele colegei, am înțeles de ce e cea mai bună – pentru că desenează foarte descriptiv – floarea e floare, cățelul e cățel, casa e perfect desenată, soarele e tras din compas și tot așa.

cosmina desene

 

Orele de desen chiar pot fi prilej de dezvoltare personală

Mulți educatori nu au învățat că desenele copiilor sunt importante pentru că exprimă emoțiile lor. Doamnele s-au obișnuit să facă concursuri de desenat perfect, artizanal, ca în tablourile expuse la colț de stradă, cu peisaje idilice, în culori tari, ca o fotografie prelucrată în Photoshop. Fără să știe că genialitatea lui Picasso, Magritte sau a altui pictor bine cotat vine nu din perfecțiunea formelor, ci din emoția pe care o transmite.

Evident, nu orice copil care mâzgălește e un viitor Picasso, dar mi-ar plăcea să știu că orele de desen chiar pot fi prilej de dezvoltare personală și nu o ocazie repetată de a tăia aripile copilului care poate descoperi în linii și culori un debușeu emoțional prețios.

Desenele copiilor vorbesc despre emoțiile lor

Psihologii care lucrează cu copiii știu cât de prețioase sunt desenele copiilor atunci când e vorba de exprimarea traumelor, a frustrărilor, a emoțiilor reprimate. Sunt ghiduri care descriu pe sute de pagini raportul dintre linii, culori și felul în care ele dezvăluie sufletul unui copil.

Nu am pretenția ca educatoarele, învățătoarele și profesorii de desen să le știe pe de rost, dar poate ar fi util să afle că nu e bine să le eticheteze copiilor lucrările ca fiind greșite sau urâte sau prostii. Că de la un desen oarecare poți isca o discuție cu care să îl cucerești pe micul școlar.

Există și părinți care descalifică desenele copiilor

Și mai trist e că sunt părinți care desființează fără drept de apel desenele copiilor lor. Sau că le ridiculizează ori le e rușine cu ele! Fără să știe că acolo, în desenele acelea chinuite, e chiar suflețelul puiului lor, de care se rușinează. Și pe care îl iau în derâdere.

Învață de la profesorii cu vocație

Cosmina Dragomir - Cine tine cu poetii

Tuturor acestor educatori și părinți le recomand un album de excepție creat de o profesoară pe care am avut norocul să o cunosc și să îmi deschidă și mie mintea. Ea a editat acum un an un manual de Arte vizuale și abilități practice pentru clasa pregătitoare și clasa I, unic în țară. E o plăcere să îl răsfoiești, e ca un album de artă cu ajutorul căruia vezi în sufletul copiilor.

Sper ca acest album să fi ajuns la cât mai mulți învățători. Eu una l-am dăruit învățătoarei băiețelului meu, iar de atunci, nu i-a mai spus niciodată că desenează urât. Poate a înțeles că nici un copil nu desenează greșit…

După succesul manualului ei, Maria Cosmina Dragomir, căci așa o cheamă pe profesoara cu har despre care vă vorbesc, a mai tipărit un album cu titlul ”Cine ține cu poeții și cu desenul greșit”, grație Asociației Dintr-un Basm, care promovează corect educația prin artă a copiilor.

cosmina dragomir

În acest album poți citi despre semnificația viziunii ingenue, despre psihologia desenului la copil, despre evoluția creației copilului, despre povestea tulburătoare pe care o poți citi în spatele fiecărui desen naiv, chinuit, plăsmuit din suferință și întrebări fără răspuns.

Pe Cosmina o cunosc de vreo 3 ani, de pe când lucra la primul manual pentru copii. O apariție ingenuă, fragilă, pozitivă, despre care aveam să aflu că e mamă a cinci copii pe care îi crește cu un optimism și o credință greu de găsit în ziua de azi. Cucerită de vocația ei de mamă și de dascăl, am invitat-o să facem o ședință foto pentru ediția de Crăciun a revistei. A fost o experiență de neuitat și un reper în evoluția mea ca părinte.

Autor: Daniela Palade Teodorescu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie