Care e diferența dintre un elev silitor și unul olimpic? Interviu cu Oana Moraru, fondatoarea platformei ”Vocea părinților”

Care e percepția în mintea educatorilor?

Copiii excepționali au nevoie de profesori excepționali și ei. O minte superioară nu se poate antrena bine pentru concurs decât sub bagheta uneia supradotate, la rândul ei. De aceea, profesorii care pot pregăti olimpici sunt relativ puțini și, mai mult, s-au specializat deja în școlile lor – în lucrul cu loturile anume selectate.

În mintea educatorilor nepregătiți, copiii supradotați pot fi, o parte din ei, incomozi, agitați, dezinteresați de conținuturile mult sub nivelul lor. De multe ori, în sistemul nostru, copiii capabili de performanță se pierd sub etichetele ignorante ale dascălului care confundă efervescența minții lor cu obrăznicia sau nepăsarea.

Un alt fenomen posibil este nevoia unor dascăli de a-și crește portofoliul pe spinarea copiilor buni, din categoria celor care sunt silitori în clasă, la nivelul programei. Sunt târâți în competiții și culpabilizați pentru eșec și de familii – fără să fi existat, în prealabil, un ochi obiectiv, care să aprecieze în ce măsură acești copii sunt autentic interesați și pasionați de conținutul cunoașterii introdusă ca miză în concurs.

În ultimă instanță, despre asta este vorba în cazul olimpicilor: de un intelect excepțional, de putere mare de muncă și, mai ales, de pasiune, curiozitate și bucuria cunoașterii. Participarea la olimpiadă este ca o participare într-o experiență unică de cerecetare și creație.

Cum arată un școlar silitor în mediul privat și cum e el în mediul de stat?

Indiferent de mediu – privat sau public – în fiecare colectivitate de copii există tot evantaiul de achiziții și predispoziții cognitive. Mediul privat, însă, e mai dispus să iasă din paradigma strictă a presupusului academism – și să încurajeze în fiecare copil, indiferent de capacitatea de a face performanță la o disciplină sau alta – stima de sine, implicarea, inițiativa, voluntariatul, exprimarea, vocea proprie.

Mediul privat recunoaște că există, natural, mii de modele de succes și reușită în viață; mediul public a rămas – din cauza mentalităților parentale, dar și profesorale, tributar viziunii de tunel care sărbătorește strict intelectul și puterea lui de a se măsura în competiții. Aș spune că mediul public nu este suficient de uman încă să pună preț pe felul în care fiecare copil are ceva de oferit acestei lumi.

Cum arată un copil olimpic la stat și cum e perceput și ghidat în privat?

Copiii olimpici autentici, cei care se pregătesc în afara programei, sunt la fel, în toată lumea. Nu cred că mediul public sau privat contează în formarea profilului lor. Totul depinde de capacitatea fiecărei școli de a depista acești copii cu potențial și de a investi în ei.

Oana Moraru

Oana Moraru este fondatoarea platformei 'Vocea părinților' și a atelierelor de evaluare a copiilor și feed-back pentru părinți

 

 

 

 

 

 

A consemnat Daniela Palade Teodorescu

Sursa foto: 123rf.com

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Psychologies
Mai multe din Educatie