Tu ce îi spui copilului tău despre proteste?

proteste

Oamenii ies în stradă cu copii cu tot. De mânuță, pe umeri ori cu un cap mai înalți decât noi, tot mai mulți copii își însoțesc părinții la proteste. Înfofoliți, cu mâinile și picioarele înghețate, cu cele mai haioase căciulițe ori accesorii din seria Angry Birds, strigă și ei lozincile de pe pancarde. Indiferent dacă ieși sau nu în stradă cu copiii la actualele proteste, ei întreabă ce se întâmplă. Tu ce le spui?

Rețelele de social media sunt pline de imagini cu mulțimi de oameni, printre ei mulți copii. Că nu au cu cine să îi lase sau că pur și simplu vor să îi facă să înțeleagă, părinții ies cu ei în stradă.

Nu e poate cea mai bună vreme de protestat, dar îi îmbraci bine și ieși cu ei. În ciuda consternării bunicilor care se uită la tine ca la ultimul inconștient și îți spun ”cum poți să îi scoți în stradă, le pui viața în pericol?! Stați liniștiți acasă, nu vezi ce arată ăștia le televizor? Dacă vă ia la bătaie ori vă mai împușcă, Doamne ferește! Vrei să vă omoare ca la Revoluție?”

#ASANU

”Dar cum a fost la Revoluție, mama?”, întreabă curioși copiii. ”E ca în cartea de istorie, cum învățăm noi la școală, că oamenii răstoarnă ordinea, fac dezordine și război?” ”Nu”, le zic eu, amintindu-mi de Revoluția din 1989, când aveam 18 ani și eram departe de București, cu inima strânsă și creierul spălat de comunism, dar cu un idealism de adolescent care vrea să schimbe lumea.

Încerc să le spun că atunci nu era decât televizorul, cu un singur post, radioul public și telefoanele fixe. Nu mobile, nu social media, nu transmisiuni live cu smartphone-ul. Doar aceeași mobilizare și același sentiment că nu se mai poate, că răbdarea nu mai face față, că teama zilei de mâine ne istovește viețile. Că exodul nu e o soluție.

”Așa nu” acum a devenit hashtag, oamenii își iau singuri informația de pe rețelele de socializare sau devin ei furnizori de informație direct de la fața locului. Și în imagini apar din ce in ce mai mulți copii. Unii se bucură pur și simplu că sunt alături de părinți, că așa mai petrec și ei timp împreună, se amuză în felul lor sau se simt serioși și responsabili fiind în miezul evenimentelor.

Alții, mai mărișori, se regăsesc cu colegi și prieteni și discută de zor, inventează lozinci, postează și ei în rețelele sociale. În felul lor, se simt importanți, pentru că își dau seama că lucrurile nu sunt în regulă.

Își văd mai mereu părinții apăsați de griji, în puținele momente când mai apucă să ajungă acasă la o oră decentă, zdrobiți de muncă peste program, de traficul de coșmar, care pare să nu se rezolve niciodată, uitându-se cu groază la cursul monetar, că au de plătit rata la bancă, înjurând sistemul și spunându-le copiilor ”învață să pleci, să nu te chinui aici ca noi”. Sunt copiii noștri, ai chinuitei și tot mai destrămatei clase de mijloc, nu beizadelele de bani gata.

protest

Războiul civil de acasă

Copiii noștri văd că în casa în care locuiesc trei generații (tot de sărăcie, evident), familia e scindată. Dacă te uiți la proteste de la televizor, așa cum fac bunicii, e sfârșitul lumii. Mă sună mereu să îmi spună că la metrou se calcă în picioare, să nu ies cumva pe la Universitate sau Victoriei, să evit zonele ”periculoase”.

Iar dacă vrei să ieși cu copiii, iresponsabilitatea e maximă. Război civil, ziceți? Uitați-vă la cel de acasă, acolo sunt primele semne. Acolo s-au sădit temeinic semințele discordiei.

Revoluția Copiilor

Citeam de curând că, acolo unde adulții văd fundătura, copiii sesizează o ieșire, acolo unde oamenii mari își pierd speranța, copiii îți dau iluminarea să o vezi și energia să o reconstruiți împreună. Poate că asta e Revoluția lor, Revoluția Copiilor!

Autor: Daniela Palade Teodorescu

Sursa foto: libertatea.ro

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie