“Bătaia e ruptă din rai” doar în limba română

de Roxana Dumitrache

Roxana Dumitrache este una dintre cele mai pertinente voci ale feminismului din România, cu un CV impresionant și o vocație de militantă dedicată cauzei femeilor. Pentru că a fost protagonista copertei Avantaje în ediția de octombrie, am invitat-o să ne scrie despre fenomenul violenței domestice din România.

cover-ava-oct

E greu spre imposibil de crezut că o altă limbă mai conține o expresie similară  cu  sintagma arhifolosită: “Bătaia e ruptă din rai”.  Ascunde  o poziționare morală, de fapt : dacă raiul, pentru cei care cred în existența lui,  este binele, recompensa, atunci bătaia devine, extrapolând, bună.

Nu întâmplător a fost folosită ca instrument educațional în școli, iar anecdotica este consistentă. Generații întregi de elevi români povestesc cu furie, mâhnire sau unii chiar cu o doză duioasă de nostalgie inexplicabilă, despre castanele, palmele, urechelile pe care profesorii lor le-au aplicat. Unii au detestat discipline de studiu, alții au asociat școala cu teroarea, fragilizați sufletește de profesori violenți.

Învățăm, deci, unii dintre noi de mici că bătaia e ruptă din rai și uneori, din păcate, e o lecție pe care încă o predă școala românească.

Anual, 90.000 de femei sunt victime ale violenței

Cel mai întristător paradox este că, deși anual se înregistrează aproximativ 30.000 de cazuri de violență în România, subiectul rămâne unul de importanță periferică pe agenda publică. Și imaginea este, evident, distorsionată:  cele aproximativ 30.000 de cazuri reprezintă doar actele de violență raportate la poliție, însă dacă vom corela aceste date cu altele, respectiv cu  faptul că doar 1 din 3 femei-victime apelează la poliție, atunci numărul real se triplează.

Dacă nici aceste numere nu terifiază, atunci propun să citim altfel: România nu e statul în care anual 90.000 de femei sunt victime ale violenței, ci statul care tolerează 90.000 de agresori. E suficient de înspăimântător acum?

Violența nu e definită exclusiv ca agresiune fizică

E foarte greu sociologic să generezi o schimbare mentalitară atât de puternică, să le explici unor bărbați educați în familii în care mamele sau surorile erau supuse la acte de violenta fizică sau psihică gravitatea acestor gesturi. E la fel de greu să explici unei femei pentru care violența este o parte integrată firescului, că violența nu e definită exclusiv ca agresiune fizică.

Cum putem califica atitudinea unei mame care își educă fiica să accepte violența fizică sau verbală a partenerului din tot soiul de temeri absurde? Sau faptul că există mame de băieți care perpetuează în mod conștient spirala violenței: ele însele victime, își ”educă” fiii  mimetic, în spiritul violenței. Și atunci cum pot eu, din exterior, corpul străin, să le explic acestor oameni că greșesc?

Am încercat de nenumărate ori, am fost în sate unde, la sfârșitul unui atelier-conferință – admit că era trist și faptul că eu comunicam acestor femei într-un cadru de conferință – veneau femei cu experiențe similare care mi-au explicat șoptit, cu teama femeii simple care își pune mâna la gură când vorbește, că pe ea o  bate soțul, iar soțul ei e  polițistul comunitar la care ar apela femeile din sat în cazuri de agresiune, așa cum le sfătuisem eu.

Abuzul emoțional sau psihic sau abuzul economic

Este definit ca privarea de mijloace de subzistență (hrană, medicamente), interzicerea femeii să meargă la serviciu, refuzul de a contribui la susținerea familiei, lipsirea femeii de orice control asupra bugetului comun – sunt acte de violență. Din păcate, operăm cu o înțelegere periculos de îngustă a termenului și tocmai această înțelegre parțială determină multe femei să trăiască o permanentă negare a actului de  violență.

Am internalizat în mod eronat că violența e doar cea fizică, însă abuzul psihic, fragilizarea emoțională sunt la fel de grave. Sau, în sfârșit, nu există grade ale gravității violenței, violența pur și simplu nu ar trebui să existe.

În privința instrumentelor de protecție a victimelor și de prevenire a violenței, Parlamentul României a votat chiar anul acesta, în luna februarie, propunerea legislativă care ratifică Convenţia de la Istanbul, cel mai amplu tratat internaţional care abordează problematica eliminării violenței împotriva femeilor.

Dincolo de prevenirea violenței, de înăsprirea pedepeselor agresorilor, rămâne  situația serviciilor  sociale de care trebuie să beneficieze victimele și poate capitol fundamnetal  al Convenției. În România nu există suficiente centre de adăpost  pentru victime, multe dintre cele care există deja arată deplorabil, iar trimiterea unei femei acolo pare  un act suplimentar de violență. Mai mult, în ceea ce privește consilierea juridică și psihologică, trebuie să admit că există ONG-uri care fac acest lucru admirabil, dar sunt, evident, depășite de numărul de cazuri.

Femeile care nu își pot părăsi căminul nu sunt mai puțin curajoase, ci doar mai singure

Pe mine mă preocupă subiectul din multe rațiuni: fără a avea, din fericire, o biografie marcată de vreun act de violență, am devenit, prin natura profesiei și a activismului feminist pe care mi l-am asumat de când am revenit în România, una din vocile care aleg să nu tacă pe astfel de teme.

Când eram la Bruxelles și lucram la Comisia Europeană, mă interesa sigur dimensiunea de gen a politicilor,  dar știam prea puțin cum arată violența dincolo de numere. Abia când am revenit în țară și am ajuns în două centre de refugiu și am ascultat cele mai zguduitoare povești – pe unele le port cu mine încă și atârnă cumplit de greu – mi-am promis că le voi spune eu.

Poveștile acestor femei care se condamnă sau sunt condamnate la tăcere și la teamă. Dacă o singură femeie a reușit să renunțe la viața în teroare și și-a găsit curajul și forța interioară să își părăsească partenerul agresor, atunci sunt oarecum  mai liniștită. Iar acele femei care nu își pot părăsi căminul, nu sunt mai puțin curajoase, ci doar mai singure. Și cred că e datoria noastră să le fim alături.

Citește și A apărut revista Avantaje, ediția lunii octombrie

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie