Alexandra Ușurelu: “Muzica mea e o apă care leagă oamenii”

Cu un glas cald, pătrunzător, pe măsura frumuseţii sale interioare, Alexandra Uşurelu este un muzician care scrie o istorie. O poveste despre modul de a construi frumosul, pentru a-l dărui, zilnic, oamenilor.

Alexandra Ușurelu, tânăra artistă indie care a readus în ultimii ani bunul-simț pe scenele sălilor de spectacol din România prin muzica sa curată și producțiile surprinzătoare, a cunoscut succesul susținând peste 350 de concerte în ultimii trei ani și jumătate, în fața unui public ce preferă să-și aleagă singur muzica pe care o ascultă și să-și urmeze artiștii favoriți în săli.

Fără artificii și bling-bling, fără acțiuni agresive de promovare, Alexandra a reușit ceva ce poate părea, în România acestor ani, doar o firavă și fantomatică speranță a artiștilor: să câștige simpatia unui public larg, dar cu gusturi fine.

Mult timp ignorată de radiourile și de televiziunile comerciale, muzica pe care o cântă, muzica indie românească, a produs, de altfel, mai multe surprize în acest an: concerte indie cu vânzări de bilete asemănătoare în cifre (dacă nu chiar mai mari) cu cele ale artiștilor mult rulați „pe sticlă”. Subcarpați, Alternosfera, Alexandra Ușurelu sau Alexandrina Hristov sunt doar câteva nume care reușesc să atragă fani, plătitori de bilete, la concerte cu producții impresionante, atât în București, cât și în țară.

„Muzica este destinul meu”

Drumul Alexandrei a fost cumva urmarea firească a unei pasiuni din copilărie, când s-a trezit fascinată de înălţimi şi de magia sunetelor care îi alinau dorul depărtării de sora ei: „Am copilărit într-un orășel de la Dunăre și pentru mine este important lucrul acesta. În Dunăre, în apă, eu am învățat să «zbor». Mă ținea tatăl meu pe ambele brațe și îmi spunea: «Dă, tată, din aripi, hai, fetița mea, dă din aripi!».

Acolo am învățat să mă echilibrez și să înaintez în ciuda curenților. În curtea casei aveam un cireș uriaș. Îmi plăcea să mă urc în el până sus de tot. De acolo, de sus, îmi plăcea să privesc Dunărea, care lega orașul meu de cel al surorii mele, de care eram despărțită prin forța împrejurărilor. Asta mi se părea că o aduce mai aproape de mine. De atunci mi-am dorit să fiu ca o apă care leagă oamenii și așa am început să cânt.”

A realizat cu timpul, povesteşte Alexandra, că muzica urma să-i fie ceea ce pentru alţii s-ar putea numi destin. Lumea fabuloasă a sunetelor a fost pentru ea mai întâi relaxare, apoi iubire, transformându-se treptat într-o parte din sufletul ei, din felul în care simte, din modul în care îşi poate exprima liber emoţiile.

„Acasă” din sala de spectacol

„Cred că este greu de încadrat într-un tipar muzica pe care o cânt. Cântecele au o particularitate, sunt scrise ținând cont de personalitatea mea. Prin muzică, eu caut să fiu mereu aproape de oameni și de lumea lor interioară. Cred că muzica are puterea de a-ți accesa cele mai adânci sentimente, de a lumina umbre, iar eu asta sper, că ceea ce cânt aprinde în oameni veioze «de spart întunericul».

Sunt mulți ascultători care-mi spun, după concerte: «Să nu te schimbi niciodată». Cred că reușesc să umplu un gol cărora oamenilor nu le-a fost acoperit de ceva vreme: nevoia de sinceritate și de normalitate.

Pe scenă, eu nu pot fi altfel decât sunt acasă. Oamenii sunt casa mea. Să fii normal este un succes, o reuşită în lumea mea și a celor care mă ascultă”, spune tânăra artistă. „Casa” Alexandrei este în sălile de spectacol, iar în sala de spectacol nu se găsesc semințe. E casa celor care ascultă fără să foșnească, a celor care pot cânta în cor fără să urle, iar oamenii aceștia nu sunt puțini. Însă ei au bunul-simț de a se face remarcați doar prin ceea ce întreprind.

Citește continuarea pe pagina următoare

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete-Personalitati