Trasee de vara in munti

Trasee de vara in munti

Pe valea raului Cheia, prin paduri seculare…Pe drumul care leaga Pitesti de Ramnicu Vilcea se afla un binecunoscut loc de popas, unde oamenii mananca mititei si beau bere.

De multe ori, isi arunca privirile plictisite in zarea care se intinde dincolo de Valea Oltului. Departe, ca o spinare de dinozaur urias, isi etaleaza calcarele albe Muntele Buila sau Vanturarita.

Cei mai multi dintre ei nu vor merge acolo niciodata; cauta de obicei pensiuni cochete sau hoteluri de cinci stele pe alte meleaguri, nestiind ce bogatie de istorie si frumusete naturala ii asteapta doar la o privire distanta de masa lor…

Daca v-ati hotarat sa mergeti acolo, calea de acces principala este pe valea raului Cheia. Din Ramnicu Valcea, porniti spre statiunea Baile Olanesti. In satul Cheia parasim soseaua principala si pornim spre munte, pe un drum forestier.

Drumul – flancat de paduri seculare de fag – serpuieste pe langa apele involburate ale paraului Cheia. Dupa cativa kilometri, ajungem la o troita care aminteste de cumplitul masacru comis aici pe la 1570, cand 300 de calugari de la Schitul Iezer au cazut prada lacomiei unui aventurier…

Schituri si iar schituri
Nu departe se afla si schitul, cu o superba bisericuta pictata, unde poti afla de la maici intreaga poveste de-spre tragicele evenimente de acum 450 de ani.

Intr-o poiana, la 15 minute de mers, se afla grota Sf. Antonie de la Iezer, un monah – fost prosper negustor aroman – care si-a petrecut ultimii ani de viata in pustnicie si rugaciune in acest loc. Dupa cativa kilometri de la Schitul Iezer, in stanga noastra, se desprinde un drumeag ingust ce urca brusc spre inima codrilor seculari.

Aici, la poalele unei stanci enorme, s-a inaltat in vremuri crancene, la anul 1520, din vrednicia calugarului Pahomie – fost mare ban al Craiovei – si a haiducului Sa-va, schitul care poarta numele celui dintai. Alaturi, tasnind din inima muntelui de calcar pentru a binecuvanta locul, Izvorul Frumos isi rasfira apele in evantai.

Drumul forestier continua de la Pahomie si din loc in loc, prin raristile de padure, vedem crampeie din creasta ferestruita a Builei. Dupa circa 3 km, drumul se opreste definitiv intr-un luminis umbros. Aici puteti lasa masina.

O poteca – ce merge mai mult pe curba de nivel, strabatand poienile de sub creasta – ne duce in circa o ora la Schitul Patrunsa. Schitul este putin diferit de ceea ce intelegem in mod normal printr-un locas monahal.

Are doua biserici – una veche, datata 1740 – si alta nou-nouta, iar chiliile sunt casute separate, care stau aninate, ca intr-o poveste, pe spinarea muntelui. In zilele de sarbatoare, locul este animat; altminteri, numai soimii, care au cuiburile sus, in peretii de calcar, tulbura cu tipetele lor ascutite linistea locului.

Muntele Buila sau Vanturarita
Din dreptul schitului, o poteca turistica urca pe spinarea abrupta a muntelui spre Curmatura Builei, o despicatura enorma care separa masivul in doua. Sus, la stana din Curmatura, am inteles intr-o dimineata de vara de ce masivul se numeste si Vanturarita.

Cand vanturile aspre dinspre vest aduc ceata si furtuna asupra muntelui, ti-ai dori sa fii oriunde in alta parte. Timp de trei ore, am asistat la o furtuna salbatica, care parca nu se mai sfarsea. Mirosul de fum si de cas din stana in care m-am adapostit, amestecat cu cel de cremene arsa, mi-au ramas impregnate in creier si le voi asocia intotdeauna cu furtuna.

Dar sunt si zile frumoase sus, pe creasta, si nici pe acestea nu le poti uita usor. Milioane de flori multicolore inunda pajistile alpine, iar abrupturile imense de calcare albe se prabusesc in prapastii adanci de sute de metri, spre nord.

Tunelul care strabate muntele
In afara schiturilor si a crestei spectaculoase, muntele mai are un punct de atractie deosebit. Urcand de la ramificatia spre Pahomie mai departe, pe Valea Cheii, dupa cativa kilometri ajungem la un tunel ce strabate muntele. Dincolo de tunel, in stanga noastra, se casca o palnie imensa de calcar. Un indicator ne arata ca sunt 20 de minute pana la cantonul Cheia. Puteti continua si cu masina, dar portiunea finala a drumului e de cosmar si, practic, de netrecut daca apa este mare.

Chei fabuloase!
Cantonul Cheia este o cabanuta modesta si prost intretinuta – desi locul e absolut magnific! De aici porneste, de-a lungul apei, in aval, o poteca ce se strecoara printre bolovani enormi si grohotisuri imense. De la un punct, se separa din ea doua poteci distincte: una care coboara pe firul apei, ex-trem de dificila si de periculoasa, si o alta care merge pe la baza peretilor inalti de sute de metri ai Cheilor Cheia.

Treptat, aceasta din urma se transforma intr-o brana (poteca foarte ingusta si expusa) aeriana, care lasa in stanga hauri imense. Nu e un drum recomandat celor cu rau de inaltime. La capatul Cheilor, de pe un tanc de piatra, se deschide o priveliste magnifica asupra Olteniei Subcarpatice, de la Cozia pana departe spre vest. Ne putem intoarce pe acelasi drum sau putem cobori prin padure, pana la drum – 2 km in aval de tunel.

Muntele are nenumarate poteci care-l strabat de la un capat la celalalt, oferind privelisti neasteptate. La capatul dinspre vest se afla Manastirea Bistrita, iar undeva sus, langa o cariera ce "mananca” din trupul muntelui, se afla Schitul Arnota, si el cu legenda lui. Asadar, merita sa faci o drumetie pe potecile Builei un munte minunat, cu o bogatie de forme de relief greu de egalat, fapt care a determinat transformarea zonei inalte a masivului in parc national.

Text si foto: Cristian Duminecioiu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vacanta