Tinerele mame mai pot avea o cariera?

Tinerele mame mai pot avea o cariera?

Odata cu aparitia copiilor, asupra femeii apasa o uriasa responsabilitate: cresterea si educarea acestora. In primul rand, pentru ca asa a lasat Dumnezeu, ca mama sa preia aceste sarcini, iar in al doilea rand, pentru ca asa s-a impamantenit traditia in societatea romaneasca: femeia sa se ingrijeasca de casa si de copii. Pe de alta parte, trebuie sa faca fata si raspunderilor de la serviciu, pentru ca, astazi, venitul femeii nu mai este unul complementar, ca in trecut, ci de multe ori sustine o mare parte a cheltuielilor familiei (cheltuieli care, spre deosebire de vremurile de dinainte de ’89, includ rate la credite ipotecare, masini, asigurari de viata etc.).

Serviciul si copiii
Majoritatea femeilor din Romania, care sunt casatorite si au copii, mai si muncesc. Dupa ce devin mame, intrerup serviciul doar atat cat le permite legea (doi ani) sau patronul (care, de fapt, face legea). Apoi isi dau copiii la cresa ori la gradinita, iar cand acestia ajung la scoala le pun cheile de gat. Stau cele opt ore (minim) la serviciu, iar cand ajung acasa, continua munca la al doilea “job”: treburile gospodaresti si ingrijirea si educarea copiilor. Numai ele stiu cum rezista presiunii dublei responsabilitati, la locul de munca si in cadrul gospodariei. Cate ore de somn sacrificate, cat timp pentru propria persoana redus la minimum, cate frustrari acumulate, constient sau nu… Incearca sa impace si capra, si varza, si lupul, fara a mai avea mari pretentii in cariera.

Este deja o mare provocare ca dupa cele opt ore petrecute la serviciu sa gaseasca timp si resurse fizice ca sa poata fi si gospodina casei, si pedagog copiilor.

Cariera si copiii
Ce se intampla insa cand in viata unei femei care a obtinut sau doreste sa obtina performanta pe plan profesional, adica vrea o cariera, apare un copil? In opinia prof. Mihaela Miroiu, reputat sociolog, “conditia de femeie tanara cu copil mic este certificatul de intrare pe poarta principala in lumea diferentelor de gen care se convertesc in discriminari. De aici incolo, viata profesionala si personala a unei femei va fi, in genere, alta decat a femeilor fara copii si a barbatilor cu oricati copii”. Iar cand sustine acest lucru, prof. Miroiu se bazeaza pe cercetari internationale (la noi, inca nu s-au facut), ce releva faptul ca majoritatea femeilor care au cariere de invidiat sunt femei singure sau casatorite, dar fara copii, iar barbatii, dimpotriva, sunt casatoriti, cu copii si au un sprijin substantial din partea sotiilor. Mihaela Miroiu: “Aceasta stare de fapt este una sexista si patriarhala. Ea conduce – in ceea ce le priveste pe femei – la cariere de tip bonsai si la averi de tip bonsai, comparativ cu barbatii”. Iar cand spune “cariere si averi bonsai”, Mihaela Miroiu se refera la acea cariera care, in loc sa se dezvolte pana la limitele persoanei, este oprita fortat din evolutie, incat seamana cu o cariera veritabila, dar este dezvoltata miniatural (asemeni bonsaiului, un copac in miniatura).

Cauzele pentru care femeia cu copii mici va avea dificultati in a-si construi o cariera tin de:

  • traditia patriarhala, care consacra faptul ca femeia este in slujba barbatului si ajutor al acestuia;
  • traditia culturala, care formeaza tatii sa fie parinti abstracti si contemplativi, iar mamele – parinti concreti si activi;
  • institutiile si firmele care actioneaza potrivit acestei traditii evita sa angajeze tinere casatorite, descurajeaza ajungerea lor pe pozitii de decizie, nu investesc in evolutia lor profesionala pe termen lung, oricat de talentate si de eficiente ar fi.

Consecinta generala a acestei stari de fapt, sustine prof. Miroiu, este alegerea dramatica intre serviciu sau cariera si copil, alegere pe care barbatii nu trebuie sa o faca.

  • Daca alege cariera, mama devine parinte abstract, cu sentimente de vinovatie cronica (sentiment rar la tati).
  • Daca nu alege cariera, atunci risca sa aiba o ascensiune profesionala mai lenta si doar prin exceptie la fel de spectaculoasa ca si ascensiunea unui barbat.
  • Daca nu alege cariera, atunci femeia risca toate consecintele dependentei economice si de statut fata de barbat, consecinte care se vad mai ales dupa ce copiii pleaca de acasa, atractia fizica scade, umilirea creste, apar necazurile varstei de mijloc – care se soldeaza, de regula, cu schimbarea cu o partenera mai tanara, cu o depresie pe viata, cu o lipsa majora de sens si de resurse materiale.

Care sunt solutiile pentru remedierea situatiei, astfel incat tot mai multe femei sa poata fi si mame si sa-si vada si de cariera? Sociologul Mihaela Miroiu propune:

  • eliminarea mesajelor patriarhale din educatie si mass-media si inlocuirea lor cu mesaje parteneriale in privinta carierei si cresterii copiilor;
  • crearea de catre stat a cat mai multor crese, gradinite, scoli cu regim de internat sau/si cu orar prelungit (in prezent, in Romania exista un deficit de crese si gradinite de stat sau private care sa aiba costuri decente, pentru a nu mai trebui sa apelezi la pile ca sa-ti rezolvi problema);
  • acordarea de facilitati fiscale (scutiri din impozitul pe venit, de exemplu) firmelor care infiinteaza crese sau gradinite de firma (copiii ar fi tinuti aproape si s-ar diminua stresul si vinovatia ca mama este departe).

Ce spune legea in privinta egalitatii de sanse pentru femeile cu copii

  • La articolul 5, Codul Muncii prevede faptul ca este interzisa discriminarea fata de un salariat pe criterii de sex si responsabilitate familiala.
  • Legea privind egalitatea de sanse (nr. 202/2002) prevede faptul ca maternitatea nu constituie un motiv de discriminare pentru selectia candidatelor la angajare.

Ana Cernat si Daniel

Ce se intampla pe piata muncii
Tratamentul pe piata muncii pentru femeile cu copii este grevat de o serie de probleme, care pornesc de la angajare si merg pana la concediere pe motive de maternitate ori pe motive false care, de fapt, ascund motive legate tot de maternitate ori de responsabilitate familiala.
In ceea ce priveste tratamentul aplicat femeilor casatorite care au copii, trebuie facute unele diferente intre cele cu venituri medii care au un loc de munca si cele de cariera care ocupa posturi de decizie, deseori in companii particulare. In cazul femeilor cu studii medii, discriminarea fata de femeile necasatorite ori casatorite fara copii se manifesta inca de la angajare. Un studiu din 2003, intitulat “Accesul femeilor pe piata muncii”, arata ca practicile de discriminare pornesc de la anunturi de angajare ce includ precizarea “fara obligatii familiale” si ajung la solicitarea ca femeia sa dea o declaratie scrisa, din care sa rezulte ca nu isi doreste alti copii, pe langa cei pe care ii are deja.
In cazul femeilor cu studii superioare care aspira la o cariera sau care vor sa si-o continue intr-o firma de prestigiu, programul de lucru este asumat: o astfel de femeie va lucra, in medie, zece ore pe zi si va ramane din proprie initiativa sa lucreze suplimentar atunci cand situatia o cere. Problemele legate de accesul si de mentinerea pe piata muncii imbraca aspecte specifice, iar angajatorii apeleaza la metode perverse si mult mai subtile decat simplii patroni de buticuri, magazine, restaurante etc. Iata cateva situatii aflate de la persoane care au trecut prin astfel de experiente degradante – mai ales pentru cei care le practica…

  • Daca afla ca angajata X a ramas gravida (chiar daca ea are o pozitie importanta sau multa experienta in firma), ii poate muta postul in alta tara (respectiva are libertatea sa dea firma in judecata – si poate castiga ori pierde procesul, fiindca marile firme se numara si printre clientii marilor case de avocatura – sau poate demisiona, resemnandu-se).
  • Prin diverse mijloace (un ajutor de nastere semnificativ, de exemplu) o pacalesc pe proaspata mama sa nu stea in concediu pentru ingrijirea copilului timp de doi ani – ii promit fel de fel de scheme de salarizare, avansari etc., o determina sa se intoarca la serviciu si apoi uita de promisiuni.
  • Exclud femeia devenita mama de la promovare, pe considerentul ca, avand copii, nu mai da randamentul scontat.
  • Ii creeaza un mediu de lucru ostil, stresant, care, in final, o determina sa plece din firma.

Tot pentru tine

  • Accesul pe piata muncii pentru femeile cu copii este afectat si de absenta unui program adecvat acestora. In orasele de provincie nu exista inca posibilitatea de a te angaja cu jumatate de norma si de a lucra doar in schimbul de zi, nu in schimbul doi sau trei. si, se stie, femeile isi pot permite numai un program de lucru corelat cu programul institutiilor de invatamant pentru copii. De asemenea, in provincie (exceptand orasele mai mari) nu sunt disponibile servicii de baby-sitting si, chiar daca ar fi, ar da faliment in scurt timp pentru ca nu exista clientela pe masura.
  • Solicitarea angajatorilor de a se ramane peste program ori lipsa unui program fix sunt alte probleme acute. Cele opt ore legale de lucru devin zece ore, aceasta intamplandu-se de cele mai multe ori in ultimul moment; in felul acesta, femeia nu poate sa aiba o planificare a vietii personale in afara locului de munca.
  • Depasirile de program se regasesc cel mai adesea in sectorul privat, iar apelul la respectarea programului stipulat in contractul de munca poate atrage dupa sine adversitatea patronului sau chiar punerea pe lista cu viitorii concediati.

Mihaela Apetrei si fiica ei, Adina

Cum faci fata si carierei, si copiilor
Si totusi nu te lasi, vrei performante profesionale si vrei sa te implinesti si pe plan familial, avand copii. In cazul in care ai inceput deja sa urci treptele unei cariere si ai devenit mamica, exista doua optiuni, prezentate mai jos.

  • Iei o pauza in cariera (ingrijesti de micut timp de doi ani si experimentezi si cariera de mamica, bucurandu-te de primul gangurit al puiului tau, de primele silabe, de primii pasi, de primele cuvinte etc. (multora le poate parea usor sa stai permanent acasa cu el, dar iti trebuie rabdare cu carul si intelegere pentru mica fiinta care nu are alt mijloc de comunicare decat plansul pe diverse tonalitati). Daca insa esti o femeie activa, nu ai rabdare, esti imbufnata tot timpul si ai impresia ca nu faci nimic ca lumea, mai bine renunta, deoarece copilului nu ii va fi deloc bine sa aiba tot timpul alaturi o mama frustrata, obosita si nervoasa; in plus, intr-o asemenea situatie, risti ca firma sa nu-ti pastreze postul si sa fii nevoita sa-ti reiei ascensiunea profesionala in alta companie.
  • Te intorci la serviciu dupa primele luni – majoritatea femeilor de cariera opteaza pentru aceasta varianta din considerente financiare (actuala legislatie, care limiteaza indemnizatia pentru mame la opt milioane de lei, nu le avantajeaza pe femeile de cariera, care castiga mai mult – de fapt, pe asta s-au si bazat autoritatile cand au schimbat legea), precum si din motive care tin de evolutia profesionala sau de cutumele firmelor (exista, cum spuneam, chiar si la companii mari, legi nescrise si practici extrem de subtile de indepartare a celor care nu respecta regulile firmei).
    In oricare dintre cele doua variante, daca acasa ai un bebelus ori un copil mic (pana in cinci-sase ani), trebuie sa ai in vedere cel putin cateva principii ca sa poti sa-ti vezi linistita de serviciu si sa-ti urmezi cariera.
  • Sa fii extrem de bine organizata, sa faci liste de prioritati (specialistii in dezvoltare personala sustin ca este bine sa faci o lista cu prioritatile de la serviciu, una cu cele de acasa si una legata de copil; de exemplu, manichiura nu poate fi “vecina” cu evaluarea activitatii unui subaltern sau cu ora ta de joaca cu copilul).
  • Sa nu-ti doresti sa fii perfecta pe ambele planuri – in caz contrar, vei avea numai frustrari.
  • Sa-ti dedici timpul liber numai familiei tale.
  • Sa nu renunti la micile bucurii oferite femeii de saloanele de infrumusetare – pe langa faptul ca tot timpul vei arata ingrijita (conditie primordiala pentru o femeie de cariera), vei avea si un sentiment de automultumire, care iti va crea un tonus bun in tot ceea ce faci.
  • Sa nu neglijezi problemele de sanatate a familiei.
  • Sa pui copilul si relatia ta cu partenerul pe acelasi plan; nu stabili ierarhii, chiar daca, in sufletul tau, micutul va ocupa intotdeauna primul loc.

Monica Szlavik si Ana-Maria

Cum organizezi lucrurile inainte sa te intorci la serviciu

  • Stabileste cu cine lasi copilul (iei in calcul posibilitatea ca vei lucra si zece ore pe zi, ca vei pleca in deplasari in provincie ori in strainatate; asigura-te ca odrasla ramane pe maini sigure si ia in calcul si variante de rezerva, pentru ca si bunica sau bona se poate imbolnavi; daca odrasla merge la gradinita, trebuie sa te asiguri ca va avea cine s-o duca pana acolo si s-o aduca acasa, in cazul in care tu nu poti).
  • Asigura-ti serviciile unui medic pediatru bun (care sa poata veni acasa atunci cand micutul e bolnav, care sa elibereze retete gratuite si care sa te ajute cu tratamente eficiente, astfel incat, in cazuri grave, sa nu fii nevoita sa lipsesti de la birou mai mult de una sau doua zile).
  • Instruieste-ti sotul, daca e posibil, astfel incat sa-ti fie un ajutor de nadejde (daca este un antitalent in materie de copii, atunci macar sa rezolve problema cumparaturilor, a facturilor, a reparatiilor prin casa etc.).
  • Contra cost, aranjeaza cu o persoana un program de curatenie in casa, de calcat rufele si de gatit (dupa serviciu, nu-ti mai arde de curatenie si de facut mancare, iar timpul liber trebuie folosit cat mai eficient in relatia cu copilul si sotul).

Timp de doi ani te poti bucura din tot sufletul de fiecare clipa petrecuta alaturi de micutul tau: primul gangurit, primele silabe, primii pasi, primele cuvinte… Nici o cariera din lume nu le poate lua locul, pentru ca nu suporta comparatie!

In grija cui lasi copilul?

  • O prima varianta este bunica, o matusa sau o ruda apropiata – sunt persoane din familie si ai deplina incredere in ele (la noi, in lipsa de alte venituri, parintii isi ajuta copiii in acest fel).
  • Angajeaza o bona, pe care o recrutezi fie apeland la o agentie specializata, fie prin cunoscuti – realitatea arata ca, lunar, o astfel de varianta te costa cel putin sase milioane de lei (in banii astia, persoana respectiva are grija de copil timp de opt-noua ore, spala si calca hainele micutului, ii pregateste mancarea si ii da medicamentele necesare, il scoate la plimbare).
  • Il dai la cresa ori la gradinita – poate ca aceasta sugestie ti se pare o nebunie, dar inainte de 1989 multe proaspete mame, obligate de lege, isi dadeau copiii la cresa inca de la trei-patru luni.

Cum procedezi cand micutul e bolnav

  • La primele simptome de boala (nas infundat, tuse, febra peste 38°C, raguseala, plans tipator fara motive evidente, eruptie dentara sau disconfort fizic, diaree, bubite rosii in zona fesiera etc.), fa in asa fel incat sa-l consulte pediatrul.
  • Aplica imediat si cu strictete tratamentul prescris (antitermice sau antiinflamatoare, antialergice, siropuri de tuse, picaturi de nas, creme pe baza de zinc – in cazul eritemului fesier care apare la copiii foarte mici).
  • Supravegheaza copilul (vezi cum respira noaptea, cum tuseste, daca a mai facut febra etc.) si, in functie de gravitatea situatiei, decizi daca ramai una sau doua zile sa-l ingrijesti tu ori te duci la serviciu.
    Daca febra nu depaseste 38°C, poti risca sa mergi la serviciu, dar atentioneaza persoana care ramane cu micutul sa-l supravegheze strict; in cazul in care febra nu cedeaza la antitermice, sa te anunte imediat (la cei mici, temperatura creste rapid si imediat bate pragul celor 40°C, aparand pericolul de convulsii, cu riscuri asupra activitatii cerebrale).
  • Incearca sa evaluezi corect gravitatea situatiei si sa nu te alarmezi inutil (primele dati te vei speria, dar apoi, cum copiii mici racesc foarte des, mai ales iarna, te vei obisnui). Vei fi stresata, dar incearca sa-ti mentii calmul.

Un statut ingrat?

Eugen Dumbrava, senior consultant la portalul www.hr-romania.ro (unul dintre cele mai complexe sisteme de informare si de operare in domeniul resurselor umane din Romania, utilizat de cele mai renumite firme romanesti in cadrul procesului de selectie si recrutare a candidatilor valorosi de pe piata autohtona), spune ca statutul de proaspata mamica este doar unul dintre “ingredientele profilului unui potential angajat”, care, brusc, devinefoarte important pentru unii angajatori. El spune ca atitudinea angajatorului e importanta, dar mai important este daca respectiva candidata e sau nu angajata. “Uneori avem de-a face cu atitudini neutru binevoitoare, dar fara finalizare, fara angajarea pe post”, spune acesta. Copiii mici reprezinta un motiv de rezerva ori de respingere a unui candidat, insa Dumbrava sustine ca nu se poate generaliza: “Sunt candidati de gen feminin care stiu sa argumenteze ca au gasit inlocuitori potriviti ori ca pot face fata provocarii legate de cresterea copilului incat sa nu afecteze jobul”.
In pozitii cu un mare grad de solicitare fizica si psihica, Dumbrava e de parere ca in momente de criza (micutul este bolnav), exista posibilitatea ca un astfel de angajat sa piarda controlul asupra situatiei si sa nu poata gestiona fezabil cele doua planuri (privat si profesional): “In aceste cazuri, planul prioritar vizeaza sanatatea si viata micutului si mai putin firma”. Prin urmare, sunt rare situatiile cand angajatorii aleg sau promoveaza in astfel de pozitii femei cu copii mici.

Echilibru si iar echilibru
Psihologul Carmen Demi a observat cum si la noi se structureaza tot mai evident un segment social alcatuit din femei de cariera: “Succesul lor vine din felul in care stiu sa pastreze un echilibru intre cele doua coordonate ale vietii personale, cea profesionala si cea familiala. Pentru ele, excelenta profesionala reprezinta masura succesului lor, dar atributul “mama de succes” e la fel de important ca si cel de “cariera de succes”. Carmen Demi spune ca femeia care viseaza la o cariera incepe prin a-si construi un plan de cariera si dezvoltare personala, pe care il urmeaza cu convingere si pasiune. Atingand un prag al dezvoltarii profesionale prin care devine independenta financiar, capata un sentiment de siguranta. E momentul in care decide ca a venit timpul sa aiba copilul mult dorit. Carmen Demi sustine ca in aceasta etapa e bine sa nu renunti la planul de cariera, ci sa incluzi in el o pauza, necesara pentru perioada de lauzie, construindu-ti scopuri si obiective de atins – profesional si pentru viata de familie. In plus, trebuie sa fii atenta ce persoana alegi pentru ingrijirea odraslei, asa incat, revenind la serviciu, sa te poti concentra din nou pe sarcinile profesionale, stiind ca mititelul e pe maini bune. Carmen Demi adauga in final: “Te va ajuta foarte mult un program pentru petrecerea timpului liber in mod echilibrat, neaparat zilnic si alaturi de copil, dar fara sa uiti ca ai si un sot – in fiecare weekend, rezerva doua ore doar pentru voi doi: mergeti la teatru, la film.”

Economia viitorului lucreaza pentru femei

Vei reusi in incercarea ta curajoasa de a activa pe ambele planuri in primul rand daca sotul iti este alaturi, te apreciaza profesional si te sprijina. Oricum, dupa cum remarca si prof. Mihaela Miroiu, si viitorul lucreaza in favoarea femeilor: economia digitala de know-how si economia de servicii se potrivesc incomparabil mai bine cu femeile decat economia agrara si cea industriala.

Femei ca tine

Si-au dorit mai mult decat un sot si o cariera

“O proaspata mamica poate detine cu succes functii de conducere”

Ana Cernat (31 de ani), director executiv de credite la Domenia Credit S.A., l-a nascut pe Daniel anul trecut. S-a intors la serviciu dupa doua luni (desi nimeni nu i-a impus), fiindca a inteles situatia dificila pe care ar crea-o lipsind atat de mult; in plus, nu voia sa piarda contactul cu ceea ce se intampla la birou, fiind si o perioada de transformari. Ea si sotul au decis sa fie, pe rand, alaturi de bebelus – un copil bun, care dormea circa opt ore pe noapte, ceea ce i-a permis Anei sa-si reia foarte repede cea mai mare parte a sarcinilor de la birou. “Nu mi-a fost usor sa renunt la timpul petrecut cu Dani”, spune ea, gandindu-se ca a trebuit sa renunte si la alaptat, desi avea lapte suficient. Dar micutul s-a adaptat noii formule de alimentatie, precum si bonei. Ana sta cu Daniel numai vreo patru ore zilnic si au fost si situatii cand a plecat in deplasari. Cate griji, cate temeri, cate instructiuni pentru mama-soacra… A fost grea prima noapte fara Daniel si la fel de grea a fost si prima viroza: “Intrucat tratamentul si-a facut efectul repede, am lipsit doar doua zile de la birou… Eu cred ca, in genere, mi-am reluat atributiile de serviciu intr-un mod satisfacator, iar reintegrarea in viata de zi cu zi a firmei mi-a facut bine, mi-a redat dinamismul”.
Ana crede ca “o femeie cu un echilibru mental bun si cu o gandire pozitiva poate sa fie performanta intr-o functie de conducere chiar daca are cu un bebelus acasa”. “Mai mult de atat, am convingerea ca si femeile de cariera trebuie sa aiba o astfel de implinire, pentru ca tara are nevoie si de copilasi nascuti din mame si tati inteligenti si activi. Din pacate, noile reglementari privind indemnizatiile de crestere a copilului nu-i favorizeaza pe copiii din familiile intelectuale active, care au un venit mediu si peste medie, ci pe copiii din familiile fara posibilitati.” Ana are o cariera in fata si, cum spune, statul nu o stimuleaza financiar sa stea langa copilul ei. Este constienta ca cel care sufera cel mai mult este copilul. Tocmai de aceea, incearca sa compenseze absenta din timpul saptamanii in weekenduri, cand sta numai cu micutul ei.

“Am luat o pauza in cariera si m-am dedicat “profesiei ” de mamica”

Monica Szlavik, 34 de ani, si-a inceput cariera de jurnalist din anul II de facultate. A fost reporter, redactor, sef de departament, redactor-sef adjunct. Viata de ziarist, cu deplasari in tara si-n strainatate, cu articole scrise contra cronometru si stiri de ultima ora, a prins-o de minune, fiind o fire foarte activa. Un copil aparea in treacat in planurile ei si ale partenerului (ziarist si el), dar, locuind intr-o garsoniera, proiectul a tot fost amanat. Pana cand, intorcandu-se dintr-o deplasare in Irak si Afganistan, ceea ce banuia s-a confirmat: era insarcinata. Pus in fata faptului implinit, partenerul (care, initial, s-a opus cu obstinatie) a acceptat situatia. Singura alinare pentru el a fost faptul ca era fetita! Monica a intrat in concediu medical de prin luna a sasea, iar apoi, in concediu de ingrijire a copilului. “Fetita nu putea sa apara intr-un moment mai bun pentru cariera mea. La ziar se schimbase patronatul, era o perioada neclara, iar pentru mine a fost excelent sa ma pot detasa de toate si sa-mi vad de viata mea”, marturiseste Monica. Si, cum nu putea sa stea departe de tastele calculatorului, si-a ajutat sotul la mici proiecte jurnalistice si inainte de nastere, si dupa. Ana-Maria are acum un an si jumatate si e la fel de activa si de curioasa ca si mama ei. Poate chiar mai mult… Nu sta locului o clipa si deja se pregateste pentru ascensiunea in viata catarandu-se oriunde apuca. Din mica garsoniera nu a ramas un colt neexplorat de ea. “Ana-Maria n-a fost un bebelus exemplar, insa a fost precoce. A facut primii pasi singura, la noua luni, iar la un an alerga in tot parcul. Ii stiu fiecare miscare, ii citesc fiecare dorinta din priviri, din gestica, din felul cum plange”, spune Monica. “N-am crezut niciodata ca o sa ajung sa iubesc atat de mult o fiinta umana. M-am redescoperit si pe mine insami. Nu regret nici o clipa ca mi-am intrerupt cariera. In gluma, spun ca de un an si jumatate scriu la cel mai bun “articol ” din cariera mea de jurnalist. Alaturi de copilul tau traiesti momente unice si merita sa te bucuri din tot sufletul de ele, fiindca timpul zboara si deodata te trezesti ca s-a facut mare.”

Pentru a reusi, ea nu-si doreste sa fie perfecta

Cand bucuria de a fi mame si profesionisti dispare

Mihaela Apetrei (34 de ani) e manager al unei agentii de consultanta in relatii publice si mama Adinei, o fetita de sase anisori. Prin 1999, Mihaela (jurnalista la agentia de presa Mediafax) a considerat ca e timpul sa schimbe ceva in viata ei. Asa a aparut Adina si, odata cu ea, ideea Mihaelei de a fi propriul ei patron. Sfatuita si de partenerul ei de viata, Viorel, infiinta apoi o firma si muncea pe rupte ca sa obtina primele contracte si sa se faca cunoscuta pe piata serviciilor de relatii publice. Si, de sase ani, face acelasi lucru: incearca sa fie manager eficient la serviciu si mamica desavarsita acasa.
Este categorica atunci cand o intrebi daca poti sa ai performante pe ambele planuri: “Din experienta mea de pana acum, meseria de mama si cea de manager sunt aproape incompatibile daca vrei sa le faci excelent pe ambele. Participarea la bucuriile zilnice pe care ti le ofera copilul nu este deplina, dupa cum nici la serviciu prezenta ta nu este totala, pentru ca gandul iti zboara mereu acasa, la copilul pe care l-ai lasat in grija altcuiva. Insa nu as putea fi doar una ori cealalta”. Si, ca sa reuseasca zi de zi, nu-si doreste sa fie perfecta: “Cred ca nevoia de perfectiune fata de noi insine ori fata de ceilalti ne distruge din bucuria zilnica de a fi mame si profesionisti. In fiecare zi am luat lucrurile asa cum au fost. Cand o lasam pe Adina cu febra, in grija mamei, dadeam zece telefoane pe zi sa vad cum se simte, fugeam de la birou ca sa o duc la doctor, vorbeam cu clientii in drum spre clinica, cu fiica-mea bolnava, tusind, pe bancheta din spate. De multe ori am simtit ca ma lasa puterile, insa mereu am avut in minte ideea ca pot sa reusesc. Sunt lucruri care, desi extrem de neplacute, vin si trec. Stiind asta, iti este mai usor sa intelegi clisee precum “e si maine o zi “. Asta e si motivul pentru care nu-mi vin in minte momente critice, in care sa fi fost nevoita sa sacrific unul sau altul dintre aspectele importante ale vietii mele profesionale sau personale. Pur si simplu, alegerea a fost dictata de cursul evenimentelor. De exemplu, cand Adina, inca bebelus, a facut frison urmat de febra mare, cu pericol de convulsii, am lasat totul deoparte si am zburat la Urgenta, am deschis usa cu piciorul (in brate aveam copilul) si le-am spus ca am nevoie, in acel moment, de ajutor. Si am fost ajutata. Ce ar fi fost de ales? Nu aveam decat o varianta. Cand a crescut, trebuia sa rezist unor intrebari de tipul “cand te joci cu mine? ” sau “eu te-am vazut foarte putin astazi, cand stai si cu mine? “. Toate mamele vor intelege ce spun acum: ti se rupe sufletul… Solutia a fost sa stabilesc mereu, cu fiica mea, termene pe care sa le respect cu sfintenie (“acum trebuie sa fac acest lucru, dar intr-o ora sunt gata si stau numai cu tine ” etc.). Promisiunile respectate au fost garantia unor relatii reusite atat cu copilul meu, cat si cu clientii mei. Dedicand fiecaruia (din timpul meu) orele de care a avut nevoie, mi-am facut bucuria de a fi de folos si de a ma simti implinita, desi, cateodata, si epuizata.”

Adina Dragomir; foto: Sebastian Enache si arhivele personale ale intervievatelor

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4 5 6

Recomandari
Libertatea
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Cariera