Terapii inedite cu animale

În echipa noastră, Vlad visa Căutare și Salvare – echipe care să intervină, tabere de antrenament, experiență și faimă, Cristi își dorea să aibă o pensiune canină, să salveze animalele și să facă oamenii să înțeleagă că un câine nu trebuie ținut în lanț. Alina, venită cu puțin timp înaintea mea, dorea să învețe absolut tot în materie de dresaj, comportament canin și metode de lucru. Eu, în schimb, visam timid la ziua în care voi avea o echipă și voi face lucruri bune pentru ceilalți'.

Şi ziua aceea a venit atunci când Mihaela a pornit prima Școală de Terapie și Activități Asistate de Animale (TAA) București şi a reuşit, să strângă în jurul ei o echipă formată din șapte oameni și șapte câini şi să deschidă „Căsuța din Povești', primul cabinet TAA.

„Când e data viitoare?'

terapie cu caini

Aşa aflu despre mulţimea de acţiuni ale echipei de la Căsuţă, zeci de evenimente în care copiii, cu dizabilități sau fără, au petrecut timp deosebit cu cățeii: „Dresor Pentru o Zi', „Diferiți, Iubim La Fel', „MagiCamp – tabăra pentru copii cu afecțiuni oncologice', „Ziua Porților Deschise' şi câte altele.

Ceea ce se întâmplă în Căsuţă este ca o poveste greu de crezut. Mai toţi cei care vin aici, de la cei mititei, de câţiva anişori, la adolescenţi, sunt copii bolnavi, care nu ştiu viaţa altfel decât ca pe o continuă durere. Unii au deficienţe grave, ireparabile, cu nume teribile: tetrapareză, sindrom Down, scleroză multiplă, traumatisme de coloană, spina bifida, autism…

Lor, ştiinţa medicală nu le oferă aproape nimic, în schimb terapeuţii cu patru lăbuţe le pot aduce speranţă. Nu de vindecare, fiindcă terapia asistată de animale nu face minuni, nu vindecă fără greş, ci măcar una de ameliorare. Copiii se adună în jurul căţeilor, fiecare la preferatul lui, fiindcă îi cunosc mai de mult, toţi vor să-i atingă, unii greu de tot, cu mişcări frânte, chinuite, îi mângâie cu gesturi blânde, alţii le vorbesc atât cât le permite boala, într-o muzicalitate stâlcită, care îţi umezeşte ochii.

Apoi, aceşti copii se transformă ca prin farmec. Se mişcă, alături de micii blănoşi, îi alintă, îi cheamă şi se joacă cu ei. Dar în toată vremea asta râd. Cu toată faţa, cu ochii ori numai cu buzele strâmbate de dureri. E aproape o senzaţie materială ceea ce se simte în ei. Se vede bucuria pe feţele lor micuţe. Se citeşte în fiecare fibră a trupului, în gesturile zvâcnite, în încordarea muşchilor atrofiaţi de nemişcare, în vorbele pe care le rostesc.

terapie cu caini-

Iar la sfârşit, la plecare, au ochii ţintă către căţei şi toţi vor să ştie: „Când e data viitoare?'. Aşa a fost cu Sebi, cel care până să fie alături de căţel nu vorbise niciodată, cu Toni, copilul cu tetrapareză care era tristețea întruchipată şi căruia Gigica a reușit să-i aducă zâmbetul pe buze, cu micuța Theodora, care suferă de acidurie glutarică, şi care a ajuns să aştepte cu nerăbdare ziua de terapie şi vrea acum un căţel al ei, ori cu Ștefania, o domnișoară cu fobie severă față de câini, care acum a reușit să devină un copil absolut normal.

„Aici, cei care au nevoie de noi învață să-și deschidă sufletul, învață să râdă și să se joace după reguli, învață de multe ori să dea «papa» cățelului și să-i aducă acestuia un castron cu apă. Beneficiarii acestui tip de terapie au avantajul că blănoșii noștri nu îi judecă, îi acceptă necondiționat și le oferă afecțiune fără să le ceară nimic la schimb. Așa apar zâmbetele'.

Autor: Adrian Câlțan

Foto: Bogdan Buda

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Povesti adevarate