Serban Foarta: Doctorul in… pisicologie

Serban Foarta: Doctorul in… pisicologie

Va place sa va jucati cu vorbele. Care este cuvantul dumneavoastra preferat, din limba romana? Dar din limba franceza?
Nu cred ca poti avea un singur (unul si numai unul) cuvant de felul asta. In, mai cu seama, limba-ti proprie, pe care n-o auzi din exterior. Mi-ar surade, mai curand, o lista de cuvinte (romanesti) care-mi displac. As incepe-o, poate, cu clapari… Cat despre franceza, nu mi-e cu mult mai simplu sa raspund. Oricum, o preferinta a mea ar fi tendresse (Tendresse oblige, n’est-ce-pas?).

Arghezi are un frumos poem, ce "comenteaza" respectivul termen: "M-am chinuit sa-i dau acestei vorbe inteles,/ Un inteles subtil si tanar mai ales./ E-o vorba ca dantela de usoara/ Si care toata vremea infasoara,/ Ca o nuanta de lumina/ Si face duiosia mai deplina./ Ea se rosteste numai intr-o limba,/ Intr-altfel se poceste si se schimba…"

Adaug ca "Intelesul tanar" (s.m.) constituie insasi noima lui tendresse si a lui tendre ( > lat. tener,-eri). In italiana, bunaoara, tendrement isi are pandantul in teneramente (utilizat, adeseori, ca indicatie muzicala). As continua, dar in germana, cu un cuvant pe care-l iubesc mult: allabendlich, adica "in fiecare seara".

Cu ocazia lansarii "Micului tratat…", ati devenit cel mai important "pisicolog" roman si "doctor in pisicologie". Cum s-a nascut acest proiect si ce parere aveti despre aceste titulaturi ?
Sunt… haioase, bineinteles. Cat despre ceea ce numiti "proiect", marturisesc ca n-am avut niciunul. Ideea cartii s-a ivit spontan, iar cartea s-a facut treptat, adica "din aproape in aproape", in chip organic, de la sine.

Dumneavoastra aveti pisici?
Nu am si nici nu-MI IAU!

Cum arata camera de lucru a lui Serban Foarta?
Deloc spectaculos, ba chiar banal: e "tapisata", evident, cu carti. Catre geam, PC-ul la care-am "pisicit". Un scaun ergonomic, o masa cam la fel. O alta, oblonga, joasa (din lemn de palisandru), perpendiculara pe prima, fara scaun. Sub pervaz, o canapea cu husa rosie. Pe singurul perete gol (si dat cu var manastiresc), zece tablouri de-ale mele. Sub acestea, o pianina (sovietica), Nocturno, – tot mai dezacordata, din pacate. Intre ea si usa, in verif, trei-patru pasi. S.a.m.d.

Ce va face placere sa recititi, cand aveti ocazia?
L-as reciti pe Marcel Proust, de nu m-as teme de acesta ca de o boala indelunga, o, daca vreti, leucemie! L-as reciti pe Dostoievski, dar as uita de somn sau masa (ca pe vremea "Muschetarilor", de pilda, – pe care, dand sa-i recitesc, acum vreo douazeci de ani, am inchis cartea ce ne fermeca, pesemne, pe toti, la timpul potrivit, dupa nici douazeci de pagini).

L-as reciti pe Kafka, dar mi se face frica. La fel, cateva proze fantastice de Poe, – care induce de minune groaza, incat tresari pana si la freamatul inaudibil al draperiilor In vesnic tremur. As reciti Sonata Kreuzer, – dar, ca Intaia data, noaptea,-n tren, un tren dezesperant de gol. As reciti Ghepardul, – trebuind, Insa, ca, numaidecat, sa recitesc si Manastirea din Parma, chiar si Craii…, pe care-i stiu aproape par coeur (dar nu mecanic, ci anticipand, cu cartea-n mana, vocabulul care urmeaza).

Nu mai continui (contenesc, adica) sa insir, pe ata, margarite… Mai sunt si carti pe care nu le-as re-citi, pentru motivul simplu ca nici nu le-am citit.

Dintre scriitorii tineri, cine v-a atras, pana acum, atentia?
La varsta mea (66 de primaveri), mai toti confratii-mi sunt "scriitori tineri", tot mai tineri! Ca sa nu fac, insa, figura de… tataie care-si ignora, suficient, "cadetii", recurg, in continuare, la un text, un cvasipoem de-acum trei ani si, pana astazi, inedit, – in care descriu o vizita la noi, Ildikó, sotia mea, si eu, a noua poeti din generatia cea mai noua, si, cu "sergentul" Tzone, zece…

Stateam, in jurul unei mese de camping, stramte si oblonge, trei doamne/domnisoare si opt domni. Majoritatea erau tineri-tineri, eu, fiind singurul ce, fara voie, le inrautateam media de varsta.

Drept care,-n forfota kermesei,/ fusesem pus In capul mesei./ La stanga-mi, cu suras de Inger,/ e Iulia Balcanas; un sanger/ se scutura In parul Dianei,/ al Dianei Geacar, – ce medianei/ privirii mele-i vine-n dextra./ Dupa-amiaza este extra,/ chiar super; numai Teo Duna/ e enigmatic ca o runa,/ iar T. S. Khasis, hipertreaza/ constiinta, tieselioteaza,/ pe cand prenumele lui Leac/ ezita Intre eV si Veac./ Dan Coman tace In carlinga/ odaii, iar eu nu-s’ ce-i Ghinga/ si mi-e rusine sa-l Intreb…/ S-ar auzi, dinspre Ereb,/ de-ar fi mai Intuneric, lupii!/ Cu Manasia, despre guppy/ ma Intretin, si despre alti/ pesti amazonici sau doar balti./ Si,-n timp ce Tzone nu prea spune/ nimic, iar Ildikó mai pune/ pe masa, eu, dand mult din gura,/ n-as vrea sa uit nicio figura/ a vr’unuia din oaspeti, – Insa,/pe ceilalti doi din ceata stransa/ In jurul mesei, nu mi-i pot/ aduce-aminte si sunt tot/ mai trist… Dar sper ca, amnezia,/ sa mi-o repare Manasia!/ Si nu ma-nsel, Intreband terta/ persoana: unu-i Cosmin Perta/ si Andrei Dobos – cestalalt…/Ma simt mai june si mai-nalt!

Care va sunt planurile "literare" pentru 2009? Citeam intr-un interviu ca v-ar placea sa traduceti Cartea lui Iov. Face parte din aceste planuri?
Mai am cateva maldare de pagini prin foldere sau… In balcon, puse in ordine sau alandala. "Trecutul" asta literar e o povara: ma greveaza; cu-atat mai mult cu cat imi place sa scriu, sa scriu neintrerupt, de bunavoie sau… silit (de editori, redactori, prieteni).

Oricum, trecutului, eu ii prefer prezentul, care se face pe masura ce scrii o foaie dupa alta, punandu-te mereu in priza. In schimb, "planurile" tin de viitor, – asupra caruia n-am priza (specialitatea-i fiind perpetua surpriza). Cat despre, in sfarsit, Cartea lui Iov, ar trebui sa am o frimitura din harul lui Will sau Alighieri, ca sa incerc s-o talmacesc.

Cum credeti ca se va rezolva paradoxul despre care va intreaba toata lumea: sunteti traducatorul intraductibil al unor autori greu de tradus. Pe dumneavoastra cine va va traduce?
Ma va "traduce" Veta, cu Chiriac! Asta, ca sa fiu putin trivial… In rest, "orgoliul de a fi intraductibil" (cum a scris, candva, un critic despre mine) se plateste, dupa cum vedeti.

Pentru ca acordati un interviu revistei "Avantaje", cu ce credeti ca rimeaza cel mai bine acest titlu?
Varianta neagra: cu dezavantaje; varianta calomnioasa: cu santaje; varianta atomica (de la A. Toma, evident): cu abataje (cf. Silvester Andrei salveaza abatajul); varianta cinica: cu ambalaje; varianta hipica: cu atelaje; varianta arimica: cu avantajuri… Glumesc, mai inainte de a spune ca rima optima la "Avantaje" poate fi numai… avantaje!

Interviu realizat de Catalina Ioancea; Foto: arhiva personala a lui Serban Foarta, Octav Nitu
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete