Școală, școală, vrem educație adevărată!

educatie adevarata

“Copiii pot uita ce ai spus sau ai făcut, dar niciodată nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă.” (Maya Angelou). 

Scoală, de ce nu-mi lași copilul să crească?! De ce prin propriile frustrări de adult rigid, care a uitat curiozitatea, inocența și bucuria copilăriei, îi oferi copilului meu credințe limitative? De ce ar trebui ca el să te asculte și să îți urmeze exemplul, atunci când acesta nu este unul demn de unicitatea geniului său? De când te erijezi într-un justițiar al unui sistem învechit de etichete?! Tu, însăți, depășită si epuizată, nu mai crezi în tine… La fel si cea mai mare parte din cei care te reprezintă ca educatori.

Etichete care le dărâmă elevilor curajul

Te întreb, Școală, ce e educația? Și întreb cu blândețe si bunăvoință și pe cei care te reprezintă.Se simte din lipsa zâmbetului în școli, dar și în copiii care ies de pe băncile tale învechite. Ce e educația pentru tine? Speranță?
Ei bine, copilul meu a învățat de mic că are rădăcini. Iar eu, ca părinte, îi confirm din prima clipă de viață capacitatea de geniu, inteligența nativă, empatia si emoția. Pentru mine educația e credința fermă în capacitatea mea și a copilului meu de a crea realitatea. Cu ce drept vii să dărâmi ce clădesc eu ca părinte?
Tu nu ai suflet, Scoală. Nici cei care te reprezintă. Atunci când vă pretați la distrugerea unor destine demonstrați lucrul acesta. Mă întrebi cum faci asta?! Prea multe modalități de a distruge deții, si prea puține de a construi.
Îi spui zilnic copilului meu prin corecție și ascultare că nu se va descurca decât dependent de cineva din exterior care să-l valideze. Nimic mai fals! Copilul meu nu are nevoie de validare, atâta timp cât își setează scopul și strategia pentru împlinirea acestuia. Repeți etichete care îi dărâmă curajul. De ce?! Ca să continue la fel de laș ca tine?! Îmi vine în suflet un citat celebru pe care l-aș oferi parafrazat ca lecție deschisă tuturor dascălilor, începând cu educatorii: “Copiii pot uita ce ai spus sau ai făcut, dar niciodată nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă.” (Maya Angelou).
Îmi judeci copilul pentru că nu știi cine e și nici nu te interesează. Și știi de ce nu știi? Pentru că nu-l asculți. El nu contează pentru tine, așa cum o face pentru mine. Pentru ca tu nu ești educată să crești Destine, ci sclavi obedienți.

Și școala are nevoie de educație!

Dragă școală, din multă iubire si credință, te-aș chema acasă la mine să te educ. Ți-aș deschide porțile cu zâmbet si respect. Te-aș ruga să mă înveți să ajung la tine si apoi sa zburăm în Cunoaștere. Egali.
Ți-aș prezenta potențialul cel mai înalt al tău și apoi te-aș invita să îl atingem Împreună, motivandu-te cu credințe diferite de până acum. Te-aș invita prin exemplul personal spre o lume nouă: aceea în care Scoala deține ca fundație respectul cuvenit tuturor tipurilor de Inteligență: mentală, emoțională si spirituală.
Te-aș învăța despre Univers si evoluția lui, astfel încât să accepți că totul are nevoie sa evolueze. Și tu ai nevoie! Te-ai informat suficient despre tot ce e nou in lume? Nu?! Și atunci cum poți îndruma, dacă nu esti pregătită să fii Îndrumător? Ca trainer îți spun că nu poți să îndrumi decât pe căi parcurse deja. Copiii evoluează constant. Numai tu ai stagnat. Lasă-i pe copii să te învețe ce au nevoie! E atâta nevoie!
Pentru că, vezi tu, Școală, eu și copilul meu trăim cumva în altă lume decât tine. Noi trăim într-o lume în care ne facem viața mai ușoară, trăim frumosul si binele pe care îl merităm. În lumea noastră visurile se împlinesc în măsura în care ne-am clădit încrederea și stima de sine. Noi credem în visele noastre! Le împlinim! Tu ai vise, Scoală?!
Atâta timp cât funcționezi pe principii învechite, tu însăți nu ai evoluat. Tu iei calificativul Insuficient cel mai des, pentru că ai rămas repetentă. Tu ești într-atât de ignorantă și neadaptată la geniul copilui din ziua de azi, încât îți interzic ca mamă să spui copilului meu cine e și să îi pui etichete. Cu atât mai puțin îți permit, necunoscându-l, să folosești sintagme jignitoare după afirmația “Tu ești”…

Câțiva olimpici și foarte mulți șomeri

Continui ignoranța prin a fi mândră doar de copilul care vine cu medalii și olimpiade naționale, europene si mondiale. Ei, bine, Școală, te asigur că ei nu sunt meritul limitelor tale, ci ale acelor oameni care le-au susținut aripile de încredere și pentru care am toată stima. Privește-ți olimpicii care lucrează modest și spune-mi unde e dreptatea? Priveste șomerii societății pe care o educi. Învins încă de pe băncile tale, elevul va face într-atâta școală până când un manager îi va refuza CV-ul pentru ca e supra calificat, fără pic de experiență si viziune. Unde e stima de sine a olimpicului tău? Prea mulți copii supra dotați eșuați profesional. Singura care nu meriți esti tu!
Si toate astea se întâmplă pentru că tu, Scoală nu ai un vis măreț. Copilul meu are! Tu nu ai încredere si susținere. Copilul meu are! Tu nu ai nici măcar un plan, dară-mi-te o strategie! Copilul meu are! Și mai presus de toate, tu nu trăiești si nu iubesti viața. Copilul meu trăiește si iubește!
Îți dau o șansă! Merită-ți dreptul ăsta! Educă-te, Școală! Educă-te ca să îmi meriți copilul!

De Claudia Săndulescu

Foto: shutterstock.com

Citește și:

Interviu cu profesoara de matematică Maria Elena Panaitopol: ”N-am făcut niciodată vreo meditație sau lecție particulară cu vreunul din elevii mei”

Câți copii se înscriu în clasa I, câți iau Bacalaureatul și cine va dezvolta economia viitorului

Rezultate simulare BAC 2017. Notele vor fi afișate vineri, 31 martie

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie