Interviu cu profesoara de matematică Maria Elena Panaitopol: ”N-am făcut niciodată vreo meditație sau lecție particulară cu vreunul din elevii mei”

Deși a ieșit de mult la pensie, profesoara de matematică Maria Elena Panaitopol predă în continuare cu pasiune, iar din propriile venituri organizează anual „Concursul de excelență Laurențiu Panaitopol”, în memoria soțului ei, cel mai mare problemist al României. La peste 70 de ani, doamna Panaitopol preferă să renunțe la multe cheltuieli personale pentru  a investi în acest concurs național de matematică.

Acest inteviu nu este doar despre o profesoară. Este despre o femeie, un om cu un suflet uriaș, o soție devotată, o adevărată doamnă și un profesor excepțional pe care elevii îl respectă și după terminarea studiilor. Toate aceste calități se întâlnesc sub numele de Maria Panaitopol, soția regretatului Laurențiu Panaitopol, considerat cel mai mare problemist român.  În prezent, domna Maria Elena Panaitopol predă matematică elevilor de la Colegiul Național Mihai Viteazul din București, dar în trecut a fost şef al catedrei de matematică la Colegiul Naţional Spiru Haret, profesor la Colegiul Naţional de Informatică Tudor Vianu, Colegiul, Colegiul Naţional Iulia Haşdeu, Liceul Internaţional de Informatică și Naţional Grigore Moisil.

Mai întâi de toate aș vrea să îmi spuneți câteva lucruri despre începuturile carierei dumneavoastră.

Când am terminat facultatea, am fost repartizată la o școală generală din comuna Șoldanu, spre Oltenița, unde am stat primii cinci ani. A fost o perioadă interesantă și mă îndrăgostisem de predarea la cei mici de clasele V-VIII.  Partea proastă a lucrurilor e că începeam școala în jur de 15 octombrie după ce se termina culesul recoltei. Culesul recoltei avea loc între 15 septembrie și 15 octombrie. Am avut și acolo copii foarte buni și care doreau să învețe, care ulterior au intrat la licee bune din Oltenița și chiar din București. Peste ani m-am reîntâlnit cu mulți dintre ei care făcuseră facultăți și care aveau niște meserii interesante la care visaseră. Am făcut naveta aproape șase ani de zile. Eu am visat de când eram mică să devin profesoară, am iubit și iubesc în continuare meseria de profesor, și copiii și matematică.

Ați iubit dintotdeauna matematica?

Culmea este că inițial am vrut să mă fac profesoară de istorie pentru că am avut o profesoară grozavă și îmi plăceau foarte mult orele dânsei pentru că preda foarte logic: cu cauze, cu efecte, cu influența condiților naturale. Pe vreme aceea admiterea la facultate se dădea toamna și după ce am încheiat examenul de maturitate, bacalaureatul, am început să mă pregătesc. Când am văzut că trebuie să ai o memorie foarte bună, mi-am dat seama că nu este pentru mine. Atunci m-am gandit de ce să mă apuc, și fiindcă fusesem bună la matematică și îmi și plăcea, am făcut facultatea de matematică. Nu regret absolut deloc.

”Eu vă după fețele lor că nu au înțeles și îi întreb: Ce nu ai înțeles? iar ei mă întreabă: dar de unde știți?”

Poți să ai niște satisfacții teribile când la sfârșitul unui ciclu în care ai avut o clasă mai mulți ani, constați că ai reușit să le creezi elevilor tăi un anume mod de gândire riguros, i-ai învățat să folosească întotdeauna toate datele și că orice problemă are o soluție. Sunt multe lucruri interesante. Făcând facultatea asta a ajuns să îmi placă foarte tare și eu zic că e foarte important pentru un profesor să iubească copiii, să iubească materia pe care o predă și meseria de profesor.

De unde mai aveți atâta putere să profesați când toți profesorii spun: abia aștept să ies la pensie”?

Mie mi-a plăcut întotdeauna să fac ore, iar acum pentru mine orele și zilele în care predau la liceu sunt o bucurie. Mi se întâmplă de multe ori să nu plec cu o dispoziție prea bună de acasă, dar dacă îmi iese o lecție după pofta inimii și cum am gândit-o, sunt cea mai fericită. Chiar și după atâția ani de meserie, înainte de fiecare oră mă gândesc bine la ce am de făcut și uneori pun mâna chiar și pe creion și îmi scriu ce voi face la ora respectivă. În funcție de clasă, de nivelul ei, de cât am reușit să fac în ora precedentă, de cât îmi doresc să reușesc în ora asta și în  cele ce urmează și nu cred să existe o satisfacție mai mare decât atunci când vezi că fețele copiilor se luminează că au înțeles ce spui. De fiecare dată când încep cu o serie de clasa a IX-a, le spun copiilor că noi trebuie să colaborăm, scopul nostru fiind același. Să ajungă la bacalaureat, să aibă niște rezultate bune, să se formeze din toate punctele de vedere și din acest motiv când rămân în urmă sau când nu înțeleg ceva să mă întrerupă și să mă întrebe. Ei, proaspăt veniți în clasa a IX-a, nu prea au curajul să o facă și atunci eu vă după fețele lor că nu au înțeles și îi întreb: Ce nu ai înțeles? iar ei mă întreabă dar de unde știți? Păi după fața ta știu. Ce să vă mai spun – am avut multe serii de copiii foarte buni, cu care am păstrat legătura și mă întâlnesc cu ei foarte des. Unii de la liceul Caragiale au aniversat 35 e ani de la terminarea liceului și nu m-au uitat. M-au scos pe la teatru, pe la operă. Una dintre generații mi-a făcut un album, promoția 2003, au fost niște copii care m-au iubit foarte mult. „Dumneavoastră reprezentați pentru noi toți un model demn de urmat și mă bucur că sunteți diriginta mea și o să fiți întotdeauna în sufletul meu”. „ Aș dori să vă mulțumesc pentru cei patru ani de exigență”.

”N-am făcut niciodată vreo meditație sau lecție particulară cu vreunul din elevii mei sau cu elevii liceului în care predau.”

Chiar voiam să vă întreb, sunteți exigentă?

Vreau să vă spun că nu sunt o bună. Toți copiii mi-au spus că sunt exigentă, dar sunt dreaptă. De fapt, asta e ceea ce îmi doresc. Toată viața mi-am dorit să fiu în stare să am aceeași unitate de măsură și mi-am respectat întotdeauna niște  principii. N-am făcut niciodată vreo meditație sau lecție particulară cu vreunul din elevii mei sau cu elevii liceului în care predau.

De ce nu ați făcut meditații? Colegii dvs fac un business din meditații.
Îmi era frică de faptul că nu aș mai putea, în primul rând să fiu imparțială. În al doilea rând, de exemplu, fără să vreau i-aș spune niște lucruri care ar putea să se regăsească în niște lucrări și le-ar ști mai mult decât restul copiiilor, ceea ce mi se pare nedrept. Totodată mi se pare bine ca ei să audă și altceva, eu m-aș fi repetat probabil.

Ce faceți dacă un elev nu știe matematică?

Am răbdare să îl fac să știe. Eu cred că matematică nu înseamnă numai a te duce și a umple table cu exerciții. Eu, de când eram tânără profesoară, „le povesteam” matematică copiilor.  De exemplu, celor mici le spuneam cum au apărut numerele, cum au evoluat, sau că numerele negative au apărut din nevoia de a rezolva niște ecuații. Și astfel, într-o măsură mai mare reușesc să le stârnesc copiilor interesul și îi fac să iubească matematica, să vină cu plăcere la orele de matematică (sper eu).

 Vreau să vă povestesc de un băiat, „rebelul”, foarte bun băiatul. Când a venit în clasa a IX-a era metalist, rocker și la sfârșitul clasei a IX-a, la noi în liceu s-a mai făcut o clasă și domnul director mi-a spus că trebuie să plece și de la mine din clasă patru elevi. Am făcut o oră de dirigenție cu toți copiii, să hotărâm toți, nu numai eu, iar eu am zis că sunt de părere că trebuie să plece Mihai (rebelul). El a fost foarte revoltat și m-a întrebat de ce. I-am explicat, tu nu corespunzi standardelor pe care mi le doresc eu, tu ești un băiat bun, dar ai luat multe note sub valoarea ta. Apoi el mi-a zis, mi-am câștigat dreptul în clasa asta, el intrase cu o medie foarte mare. Dar între timp l-ai pierdut, uită-te și tu la notele tale. Dar dacă vă promit că de la anul mă îndrept? Încercăm, i-am spus eu. Și din anul următor  și-a revenit, s-a ținut de cuvânt, iar în clasele a XI-a și a XII-a, a terminat cu 10 la toate materiile, fiind și șef de promoție. După ce a terminat liceul a făcut în paralel, Facultatea de Matematică și Informatică și Cibernetică la ASE. În prezent se află în Olanda și de câte ori vine în București mă vizitează împreună cu alți colegi.

”Mă bucur tare mult când încă îmi mai ies problemele de matematică”

De fiecare dată când devine nostalgică și se gândește la foștii elevi, se uită într-un album dăruit de una dintre generațiile dumnaei.

Care este diferența dintre sistemul educațional de atunci și cel de acum?

Atunci era mai multă disciplină, cred că existența uniformelor, era o altă atmosferă. Imediat după 1989, mulți au confundat libertatea cu libertinajul. Uniformele alea nu erau grozave, unele erau chiar destul de urâte, dar aveau meritul că purtai matricolă și erai mându că ești elev la un liceu foarte bun.  Acum cred că o anume greșeală este legată de faptul că există aproape aceeași programă pentru toată lumea. Înainte lucrurile erau diferențiate, erau școli profesionale, licee industriale, acum se vrea totul la un anume nivel, s-au modificat foarte tare programele și nu întotdeauna într-un mod favorabil. De pildă, la matematică, în ideea de a încerca să se ușureze lucrurile s-au scos diferite capitole, iar faptul că aceste capitole lipsesc din programă nu fac decât ca aceste lucruri să fie mai grele.

Dacă ați avea posibilitatea să vă alegeți din nou profesia, ce ați alege?

Tot asta, fără dar și poate.

Ce înseamnă mai exact matematica pentru dumneavoastră?

Este modul în care în petrec vremea și îmi ocupă timpul. De altfel și ăsta este un motiv pentru care eu și soțul meu am fost într-o relație atât de specială. El spunea adesea ”în afară de tine, eu am iubit pe lumea asta cel mai mult două lucruri: matematica și să fiu profesor”, pe mine mă dădea factor comun. Și pentru mine lucrurile stau la fel, desigur. Eu nu am făcut matematică la nivelul de performanță pe care l-a făcut el. Drept să vă spun, mă gândesc cu groază la zilele în care nu voi mai avea ore, de fapt, m-a întrebat de curând cineva ce îmi doresc eu cel mai mult. Am stat și m-am gândit și i-am spus așa: patru lucruri. Primul lucru să fiu sănătoasă, să nu depind de nimeni că oricum nu am de cine. Al doilea lucru, să-mi mai iasă problemele de matematică. Trei, să mai am ore, pentru că pentru mine orele sunt o bucurie. Ultima, dar nu cea din urmă, e să fac în continuare tot ce mi-am propus în memoria soțului meu. Mă lupt pentru asta.

Care este cea mai frumoasă și cea mai vie amintire pe care o aveți cu soțul dumneavoastră?

Nu știu… îmi amintesc când și-a dat doctoratul, când ne plimbam prin cartier și îmi vorbea despre funcțiile recursive și când i-am bătut teza de doctorat la mașină, că pe vremea aceea nu existau calculatoare și nu a vrut nici o dactilografă să i-o bată la mașină pentru că avea prea mulți indici, inferiori și superiori și trebuia să mute carul. Sunt multe amintiri frumoase… când ne-am mutat împreună și mi-am adus toate lucrurile aici, am constatat că avem toate cărțile în dublu exemplar. Acest lucru m-a șocat.

Numele Panaitopol este un nume renumit, pe care toată lumea îl cunoaște.  Și văd că dumneavoastră prin tot ceea ce faceți, nu doriți să fie uitat. Când a avut loc prima ediție a concursului?

El s-a prăpădit în noiembrie 2008. Prima ediție a concursului a fost chiar în acel an, în decembrie, din inițiativa celor de la Societatea de Științe Matematice și a celor de la Institutul de Matematică, împreună cu cei de la Spiru Haret. Este un concurs unde nu se cere taxă de participare, avem niște sponsori care ne asigură cazarea, masa cât și transport copiilor.

Cât ține concursul?

M.P- Concursul se desfășoară în felul următor. Copiii vin de vineri, sâmbătă dimineață e teza, sâmbătă după-amiază corectura, iar seara este festivitatea de premiere. Pleacă de obicei cei care stau mai aproape de sâmbătă seară, iar  restul duminica. Acum s-a ajuns la ediția a IX-a. Din anul următor m-am implicat și eu ajutată de niște sponsori, oameni care l-au cunoscut și l-au iubit foarte mult pe soțul meu, și din ce rezerve am mai avut și mai pot să fac, să le dau și eu. Eu am reușit să le dau celor de la București câte 100 de euro la premiul de excelență și o plachetă ( mi le fac foști elevi). Și ce mai fac eu, și sunt foarte mândră de asta, și în care m-a ajutat mult un giurgiuvean, Horia Manda, mai dau un premiu liderului generației de clasa a XII-a la olimpiada finală de matematică. Se numește „Premiul de excelență Laurențiu Panaitopol”, premiu de care sunt foarte mândră, am început să îl dau din 2009 sau 2010 și au început să și-l treacă în cv. Ceea ce e grozav, pentru că toți copiii aștia care l-au luat studiază prin străinătate la facultăți de prestigiu.

”De ani de zile nu mi-am mai cumpărat nimic de îmbrăcat, încălțat și alte chestii din astea. Eu nu dau bani pe medicamente pentru că sunt foarte sănătoasă. Cu banii aștia îi premiez pe elevi”

Dar cum este posibil?

Păi de ani de zile nu mi-am mai cumpărat nimic de îmbrăcat, încălțat și alte chestii din astea. Eu nu dau bani pe medicamente pentru că sunt foarte sănătoasă (bate în lemn). Bărbatul meu a condus multe granturi și asta ne-au adus niște venituri suplimentare. Pe lângă asta sunt fericita posesoare a 70 de hectare de pădure pe Valea Buzăului, iar acum sunt în niște tratative să le vând. Eu nu știu câtă vreme mai am și vreau din banii aceia să fac un fond din care să se dea premiile astea și când nu o să mai fiu eu.

 Ce o să faceți când nu o să mai veți forța necesară șă vă implicați în acest concurs?

Eu sper să găsesc întotdeauna forța necesară să ajut concursul ăsta. Am foarte mulți sponsori care mă ajută. De exemplu eMAG, Deutek, Patria Credit. Totodată, m-a ajutat foarte mult Horia Manda (giurgiuvean de-al soțului meu, v-am pomenit de el)  care lucrează la un fond de investiții american și cum se fac acum sponsorizările la sfârșit de an, mi-a facilitat niște sponsorizări pentru concurs. Nu e ușor deloc. Ceea ce este impresionant, este contribuția profesorilor. Este un efort, și alcătuirea subiectelor și corectura lor. Concursul din București are și o secțiune pentru olimpicii internaționali și asta presupune muncă, nu glumă, și în fiecare an sunt uimită de câți profesori vin să mă ajute, și de buna organizare a celor de la Colegiul Spiru Haret. Se vede că vin cu plăcere, și mulțumindu-le mi-au spus că vin pentru domnul profesor dar și pentru mine. Mi-a plăcut că m-au integrat și pe mine. Participarea a crescut de la an la an, concursul a căpătat notorietate, iar la un an după, l-au inițiat și cei de la Tulcea.

Deci concursul se ține și la București dar și la Tulcea?

Da, și la Giurgiu. Bărbatul meu a fost giurgiuvrean și au făcut și ei un concurs interjudețean. Concursul are loc anual; în noiembrie-decembrie concursul național din București, primăvara se face cel ddin Tulcea, și după finala olimpiadei de matematică se face cel de la Giurgiu. Fiecare are câte o ediție anual. În noiembrie anul trecut, au fost vreo 600 de copii din 25 de județe. E un concurs care a căpătat notorietate și la care vin copiii cu mare interes și plăcere

Ce credeți că îi motivează pe copii să vină la concursul acesta?

M.P- Cred că spiritul de competiție, concursul este un fel de olimpiadă și cei care participă la olimpiadă vin și aici, gradul de dificulatate al problemelor. Poate și profesorii lor îi conving.

Ce dorințe și aspirații aveți pentru anii ce vin?

Îmi doresc foarte tare să reușesc în continuare să păstrez concursurile, să reușesc să fie și după ce nu o să mai fiu. Mai am o dorință specială, dar să vedem dacă se va realiza, să apară o carte cu articole și probleme originale. Am început să strâng ceva materiale, fostul asistent al soțului meu mi-a promis că mă va ajuta.

Concluzionând,  aș vrea să îmi spuneți câteva cuvinte din punctul de vedere al unei femei, soții, dar și cadru didactic.

Știți, fără să fiu habotnică, eu cred că există ceva sau cineva care guvernează lucrurile pe lumea asta și că ce e scris să se întâmple, se întâmplă întotdeauna și am învățat să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ce mi-a dat bun în viață.  Mă rog să îmi dea putere și să fiu sănătoasă până realizez tot ce mi-am propus.

A consemnat Ioana Andrada Constantinescu

Citește și:

Câți copii se înscriu în clasa I, câți iau Bacalaureatul și cine va dezvolta economia viitorului

Rezultate simulare BAC 2017. Notele vor fi afișate vineri, 31 martie

Pedepse dure pentru elevii care își lovesc profesorii. Acestea sunt noile propuneri ale parlamentarilor

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie