Schi de tura in Bucegi
Vrei sa-ti petreci vacanta de iarna la munte, dar departe de agitatia de pe Valea Prahovei? Iti propunem o partida de schi in inima Bucegilor.
Prima zapada la munte vine, de obicei, la sfarsitul lui noiembrie si pune pe jar amatorii de sporturi de iarna. Dar, pentru ca partiile de pe Valea Prahovei sa se umple de schiori, trebuie sa ninga suficient.
Doar sus, in inima Bucegilor, pe Valea Ialomitei, de la Varful Omu pana dincolo de Cheile Tatarului, zapada se asterne in straturi groase, insa lipsa partiilor si a transportului pe cablu limiteaza posibilitatile de a face schi in aceasta zona.
Pentru ca telecabina care coboara de la Babele la hotelul Pestera nu functioneaza tot timpul, cea mai sigura cale de acces este drumul care urca pe Valea Ialomitei.
Drumul porneste din Moroieni, strabate dealul de la Glod – satul de rromi facut celebru de Borat – si, dupa ce urca sustinut prin padurile dese ale „Plaiului Domnesc”, ajunge pe culme, de unde coboara in serpentine stranse pana la cabana Bolboci, aflata pe malul lacului de acumulare cu acelasi nume.
De aici drumul se ingusteaza si devine mult mai dificil de parcurs. Apoi intra in minidepresiunea de la Padina, de unde dezvaluie perspective minunate asupra zonei inalte a Bucegilor, de la Babele pana spre Batrana (la Padina sunt si cele mai multe posibilitati de cazare, pe langa batrana cabana „Padina”, existand o multime de alte pensiuni moderne).
Drumul continua si dupa ce lasa in stanga schitul Ialomitei si se opreste in fata hotelului Pestera, acum renovat. De aici in sus, stratul de zapada este mai mare decat cel de pe versantii rasariteni ai Vaii Prahovei, dar, spre deosebire de acestia, le permite turistilor sa se delecteze doar cu schi de tura.
Cel mai usor traseu este cel de la cabana Padina pana la Saua Strunga. Poteca are o inclinatie moderata, nu are pasaje dificile si nu e foarte lunga (intr-o ora poti ajunge sus). Saua Strunga este o mare intrerupere a crestei care coboara dinspre Varful Omu si o importanta rascruce.
Locul ofera o perspectiva superba asupra culoarului Rucar-Bran, dar si asupra Muntilor Leaota. De fapt, schiorii cu experienta pot continua tura pana la cabana Leaota, inca cinci-sase ore. Din cauza avalanselor care se rup de pe versantul vestic al Bucegilor, coborarea spre Moeciu sau Bran e foarte periculoasa iarna.
Alt traseu urca de la hotelul Pestera pana la Babele, fiind ceva mai dificil, din cauza expunerii mai mari si diferentei de altitudine. Daca esti un schior bun, il poti urca si cobori fara probleme.
Cel mai dificil traseu porneste tot de la Pestera si urca pe valea Obarsia Ialomitei. Intr-o prima faza, drumul nu are pante pronuntate, dar prezinta numeroase treceri ale unor zone stancoase care necesita scoaterea schiurilor.
Partea dificila incepe din dreptul cascadei Ialomitei, unde abruptul este acentuat si se urca din greu.
Ajunsi in cea de-a doua caldare, devine mult mai usor pana in dreptul Mecetului Turcesc, de la care urmeaza un ultim urcus pe Varful Omu. Fiind pe schiuri, te poti intoarce foarte usor, mai ales daca urcusul este prea greu sau conditiile meteorologice pun probleme.
Numai cei foarte rezistenti pot face circuite de genul Padina, Saua Strunga, Varful Omu, valea Obarsia Ialomitei, Pestera, care presupun un efort mai mare, sa fii schior foarte bun, cunoasterea perfecta a muntelui si, nu in ultimul rand, a pericolelor specifice sezonului de iarna.
Dar un astfel de traseu intr-o zi frumoasa de iarna poate sa-ti ofere satisfactii unice pe schiuri si, nu in ultimul rand, imagini absolut fabuloase asupra abrupturilor Bucegilor si zonelor inconjuratoare.
Sunt unele speciale, mai usoare decat cele obisnuite, pe talpa carora se aplica o asa-zisa „piele de foca”, ce faciliteaza urcarea cu ele in picioare. Legaturile sunt speciale si permit indoirea piciorului la urcare sau blocarea lui la coborare.
Schiurile se folosesc cu clapari speciali de tura care au, de asemenea, blocari. Acest tip de echipament permite urcarea pantelor fara alte mijloace si coborarea lor ca pe niste schiuri obisnuite. Costul unui echipament e de circa 2.000 lei.
Text si foto: Cristian Duminecioiu.