Performanța cere… pasiune necondiționată pentru un anumit domeniu

Performanța cere pasiune necondiționată pentru un anumit domeniu

Sistemul de educație din România păstrează încă un sistem de evaluare a cunoștințelor copiilor destul de ambiguu aplicat. Accentul nu cade pe întregul parcurs educațional, ci exclusiv pe ținta finală (nota sau calificativul), iar comparațiile între elevi sunt metode frecvente de umilire și pedepsire a slabelor rezultate. În plus, unii părinți pretind de la copiii lor excelența în forma ei cea mai pură. În absența pasiunii pentru un anumit domeniu, cei mici trebuie să facă performanță în mod impus și să-și sacrifice adevăratele hobby-uri, timpul de joacă sau orele de relaxare alături de prieteni.

Copiii au o curiozitate naturală în ceea ce privește lumea înconjurătoare, curiozitate care se manifestă încă de la naștere. Ființa umană, în fiecare stadiu al dezvoltării sale, are nevoi sau interese, iar cunoașterea și respectarea acestora asigură implicarea copilului în procesul propriei învățări. Copiii sunt motivați să învețe dacă ceea ce învață este legat de realitate, dacă este util și îi ajută în viața cotidiană sau dacă, pur și simplu, le face plăcere – așa cum se întâmplă în cazul sporturilor sau al artelor, de exemplu.

Învățarea este o experiență personală la care elevii au nevoie să participe, dat fiind că învață mai bine atunci interacționează direct, acționează practic, aplică, dacă analizează, apreciază, observă, extrag concluzii. De asemenea, au nevoie să fie mereu provocați prin sarcini care sunt puțin peste ceea ce pot. Dacă sarcinile sunt prea ușoare, atunci nu mai este o provocare, dar dacă sunt prea grele, atunci elevii experimentează neputința și abandonul în fața a ceva ce îi depășește. Astfel, ei nu mai experimentează posibilitatea succesului, ci certitudinea eșecului.

Învățarea are o importantă latură relațională, de aceea conectarea cadrului didactic și a părintelui cu copilul, aprecierea efortului depus în sarcină și nu a rezultatului final, încurajarea, încrederea că el va reuși sunt elemente importante în învățare, mai ales în momentele repetitive, dificile sau frustrante.

Învățarea eficientă se realizează într-o atmosferă plăcută, în care copilul simte că poate decide, că are un anumit grad de libertate, în care are voie să greșească și în care este susținut să corecteze greșelile, nu criticat pentru ele sau comparat cu alți copii. Când vine vorba de performanță, copiii își pot orienta singuri resursele într-o anumită direcție cu condiția ca zona respectivă să le trezească un interes real, o pasiune.                

Ce îi motivează pe copii să învețe din proprie inițiativă și cum pot profesorii și părinții să le încurajeze o atitudine pozitivă în raport cu școala? „Copiii au nevoie să se implice activ în propria învățare, să decidă, să simtă că au o anumită libertate în acțiunile lor, să știe că pot greși și că e în regulă să nu știe, că primesc sprijin ca să corecteze și să afle. Aceasta înseamnă de fapt a învăța, a nu ști și a putea să greșești. Dacă părintele sau profesorul reacționează prin ceartă (ton ridicat, critică, reproș, cuvinte nepotrivite), atunci când copilul greșește sau nu știe, dacă îl compară cu ceilalți, nu cu el însuși, atunci apar consecințe negative atât pentru dezvoltarea emoțională, dar și pentru învățare“, susține Cristina Honcioiu, specialist Intuitext în educație.

 În plus, e important ca accentul să nu cadă pe rezultatul final, ci pe întreg parcursul educațional, iar nota copilului să nu reprezinte o miză pentru părinte sau profesor. În acest context, atitudinea adulților față de propriile greșeli este la fel de importantă: văd greșeala ca pe o oportunitate de creștere, recunosc că au greșit și corectează sau se învinovățesc pe ei înșiși ori pe cei din jur.

Greșelile adulților

Care sunt cele mai periculoase greșeli pe care le fac dascălii și părinții atunci când vine vorba de dorința lor de a-i determina pe copii să învețe? „Foarte important este ca adultul să identifice problema, împreună cu copilul. Pot fi situații în care copilul nu înțelege, se simte depășit, are altceva mai interesant de făcut, mai presant care îi ocupă mintea sau nu îi place ceea ce studiază etc. Ideea este că există o motivație a comportamentului care trebuie identificată și adresată. Este important ca adulții să se conecteze cu copilul, să încerce să înțeleagă perspectiva copilului asupra neimplicării în învățare. Odată identificată problema, poate fi nevoie de intervenția profesorului/ părintelui în probleme care nu intră în responsabilitatea copilului, poate fi nevoie de sprijin astfel încât copilul să poată să facă singur sau poate fi nevoie de o limită comunicată copilului ferm, cu respect“, susține specialistul Intuitext în educație.

De Claudia Cojocea

Foto: 123rf.com

Citește și:

Subiecte la Matematică tot mai simple, elevi tot mai slab pregătiți

Festivalul Internațional de Educație, evenimentul care încearcă să rezolve problemele sistemului de învățământ

De ce nu este bine să ne dorim ca toți copiii să fie la fel?

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie