Pe Valea Izei

Pe Valea Izei

Carute cu porumb, dovleci, lemne sau fan curg molcom pe ulite, spre hambare si magazii. Linistea a luat locul agitatiei de peste vara, iar acum poti savura peisajul splendid si poti vizita in tihna celebrele biserici de lemn ale Maramuresului.

Daca mai ai cateva zile de vacanta, porneste intr-o excursie de toamna in zona Maramuresului.

Este perioada cand dispare aglomeratia specifica verii, iar peisajul pe care il ofera depresiunea depaseste cu mult ceea ce iti poti imagina.

Toamna, Maramuresul e un amestec de culori fabuloase, ceturi si pacle dese, de fumuri care duc spre inalt resturile vegetale de pe campuri.

Iti propun ca baza si punct de plecare statiunea Ocna Sugatag. Asta, mai ales pentru posibilitatile multiple de cazare ale zonei, precum si datorita pozitiei bune pe care o are fata de principalele puncte de interes de pe Valea Izei.

Prima zi o vom rezerva unei excursii la Sighet, cel mai important oras din depresiune.

Aici poti vizita Muzeul Satului Maramuresan – de altfel, singurul loc in care mai poti admira arhitectura traditionala, cu constructii de lemn, garduri din impletitura si ulite ce converg spre centrul spiritual al satului: biserica.

Biserica de lemn din muzeu este cel mai vechi exponat si a fost adusa din Oncesti, comuna de pe Valea Izei.

Din Sighet spre Pasul Gutai
Tot in Sighet, pentru orice roman de bun simt este obligatorie vizita la Memorialul Victimelor Comunismului si Rezistentei, creat in 1993 in cladirea fostei inchisori comuniste.

Acesta este locul in care si-au gasit sfarsitul zeci de personalitati politice, academice, militare ale Romaniei interbelice, intre care Iuliu Maniu, liderul taranist, si liberalul Gh. Bratianu.

Un muzeu al terorii si durerii, aflat astazi sub egida Consiliului Europei, din care pleci apasat, dar care te face sa apreciezi realmente libertatile zilelor de azi.

Parasind Sighetul, pornim spre Sapanta, localitate situata la 20 km distanta. Aceasta e celebra pentru Cimitirul Vesel din Sapanta – numit asa datorita epitafurilor pline de umor inscriptionate pe crucile raposatilor. Tot in loca-litate poate fi vizitata si casa memoriala a lui Ion Stan Patrus, creatorul acestui cimitir unic in lume!

Dar a venit si timpul unei drumetii de picior, ca sa te “dezmortesti” un pic. Pentru asta, vom pleca dimineata devreme din Ocna Sugatag si, folosind reteau de drumuri locale, vom iesi in soseaua nationala, care leaga Sighetul de Baia Mare, peste Pasul Gutai. De fapt, acesta e chiar locul unde va trebui sa ajungem.

 

Odata ajunsi acolo, vom parca masina langa Hanul “Pintea Viteazul” (acum aflat, din pacate, intr-o stare jalnica). Din dreptul hanului porneste o poteca turistica marcata care, fara sa fie dificila, te duce – strabatand poieni imense cu iarba galbena si branduse de toamna – in circa doua ore pana pe Varful Creasta Cocosului.

Aceasta este una dintre cele mai exotice forme de relief din tara, aspectul sau impozant si salbatic con-ferindu-i o frumusete aparte. De altfel, creasta si zona inconjuratoare sunt rezervatie naturala. Tot de aici se deschide o panorama superba asupra Depresiunii Maramures.

Revenirea in sosea se face pe aceeasi poteca. Pe drumul de intoarcere, te poti opri in localitatile Harnicesti si Desesti, unde se afla doua din-tre bisericile din lemn care au facut celebru Mara- muresul si pe care ar trebui sa le vizitezi.

La Barsana
A venit timpul si pentru o plimbare pe Valea Izei, spre Borsa. Profitand de dimineata calduta de toamna, por-nim spre localitatea Barsana, urcand si coborand pe soseaua de pe dealurile cu livezi ruginii. In timp ce traversam comunele, admiram celebrele porti maramuresene, avand sculptate simboluri care difera de la sat la sat.

La Barsana, unde facem jonctiunea cu soseaua de pe Valea Izei, ne oprim pentru a vizita vechea biserica din lemn, ridicata in 1720. Aici se afla si un complex manastiresc construit tot din lemn, in stil traditional. Strabatand Valea Izei, in localitati vei putea admira targuri de sezon, cu toate minunatiile traditionale: legume, fructe, branza, miere, palinca, impletituri, obiecte din lemn, o-pinci, animale mari si mici. Dar si nelipsitele kitsch-uri din plastic care, din pacate, au umplut toata Romania!

Spre Pasul Prislop
Depasim localitati cu biserici celebre: Rozavlea, Ieud, Botiza, Bogdan Voda (unde, langa vechea biserica din lemn – de ce oare tocmai acolo?! – a rasarit o alta, din beton, de doua ori mai inalta…). Toate merita o oprire, daca nu plina de evlavie, macar incarcata de recunostinta fata de mesterii care ni le-au lasat sa le admiram peste veacuri.

Ajungem la Moisei, unde se afla monumentul inchinat romanilor masacrati in 1944 de trupele de ocupanti unguri ale lui Horthy. Traversam orasul Borsa si urcam sustinut spre Pasul Prislop, strabatand o zona splendida, cu fanete si palcuri de mesteceni galbeni, scapati din stransoarea padurilor de molid ce coboara din Muntii Rodnei.

Sus, pe Pietrosul Rodnei, la 2.300 m, prima zapada sclipeste in soarele bland de sfarsit de toamna, insotindu-ne pe serpentinele tot mai stranse care duc spre Pasul Prislop, hotarul dintre Maramures si Moldova si locul unde calatoria noastra ia sfarsit.

Text si foto: Cristian Duminecioiu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vacanta