Optimizarea personala, un mod de a-ti schimba viata

Optimizarea personala, un mod de a-ti schimba viata

Sunt doamne in floarea varstei, elegante, ambitioase si spontane, traiesc intr-un secol al emanciparii feminine si lasa impresia ca nu au ce cauta intr-un grup de sprijin si optimizare personala. Adevarul este ca nici nu stiam mare lucru despre asemenea grupuri, decat ca in Occident sunt foarte raspandite si ca sunt o reteta a succesului in cariera si in viata personala, dar nu sunt destinate terapiei psihologice.

Treptat, vorbind cu ele si ascultandu-le istoriile, am decodificat necesitatea existentei unui astfel de grup. Unele dintre ele au traversat perioade dificile in viata lor, iar altele au trecut prin „razboiul rece“ pentru care barbatii fac orice ca sa-l castige.

S-au lovit de temeri, de neincredere si rautati si, nu de putine ori, de intoleranta, la fel cum au fost si locuri unde au impartit egal bunele si relele si unde cuvintele de regula au fost: intelegere, apreciere, ajutor si respect.

Unele sau altele cauta solutii, sustinere, ori, pur si simplu, raspunsuri: cum poate fi viata lor mai buna, mai promitatoare? Cum pot arata ele ceea ce simt ca sunt cu adevarat: libere, optimiste, pline de incredere in potentialul lor? Ce culoare au visurile lor? Cum gasesc puterea de a-si urmari idealul si unde pot sa gaseasca raspunsurile? Poate ca acestea erau chiar in propriile lor ganduri si trebuia doar sa le accepte.

Ghizi in acest drum al clarificarilor necesare, cinci doamne care au vrut sa-si spuna gandurile: Andreea – o imagine a reusitei in cariera, Laura – „junioara“ sensibila si echilibrata, bataioasa si nonconformista Alina, Georgiana cea serioasa si profunda si Lucia – initiatoarea grupului. Cinci puncte de vedere cu acelasi destinatar: reusita personala.

„Ma pot privi cu obiectivitate“
Andreea, 37 de ani, coach, consultant dezvoltare organizationala. Promp­ta si greu de surprins, un amestec interesant intre atitudinea relaxata a unei femei moderne si debordand de empatie si demnitatea oarecum rigida a unei pozitii „de conducere“.

„Sa incep prin a demonta un fel de mit: ne-am obisnuit sa ne gandim ca femeile sunt niste fiinte fragile, slabe si vesnic neajutorate. In realitate, femeile sunt mult mai puternice decat par. Au nevoie de dragoste, de frumusete, de echilibru, dar si de independenta, de succes, de admiratie.

Pe de-o parte, asta m-a atras in grup de la bun inceput: posibilitatea de a gasi un echilibru intre cele doua laturi ale feminitatii. Pe de alta, poate ca simteam eu insami o nevoie de clarificare, de a cunoaste propriile atuuri si limite ale unei libertati consimtite, care apartine, de fapt, tuturor femeilor. Am reusit apoi vorbind liber, alegand teme pentru discutiile din grup, intreband, cautand raspunsuri, incercand sa descopar ca pot avea o perspectiva diferita, nu neaparat mai critica, ci mai obiectiva la adresa mea.

Am descoperit un mic univers feminin, accesibil fiecareia dintre noi, unde, dupa un timp, ajungi sa ai constiinta reala si totala a propriilor limite. De aceea am si ramas in grup. Pentru ca grupul m-a ajutat si, inevitabil, m-a schimbat, dar si pentru ca am participat si eu la schimbarea altora. Nu spun ca acum m-as simti neaparat mai buna, ci mai intreaga“.
 

„Simt ca pot scrie o carte“
Alina, 41 de ani, intreprinzator privat. O luptatoare, cu privirea sever-cercetatoare si un aer ho­tarat. Exuberanta si dezinvolta, dar de o sensibilitate greu de ascuns, impartiala, destinsa si avand mereu cate un raspuns pregatit.

„Pentru mine, grupul a fost o cale de a iesi din rutina. Nu am idei preconcepute si nu sunt o feminista, doar ca eu cred ca femeile sunt dispuse sa accepte riscuri mai mari decat barbatii, atat in cariera, cat si in viata personala. Insa mi-a luat ceva timp ca sa constientizez asta. Eu veneam dupa trei casnicii distruse, cu trei oameni din colturi diferite ale lumii, si dupa experienta teribila a unei boli in care oscilam intre viata si moarte si poate ca aveam tendinta de a cauta vinovati.

Dar aici, in acest grup, am inteles ca nu pot invinovati pe nimeni pentru realitatea in care traiesc, care imi apartine si pe care trebuie sa o accept si sa o iubesc, pentru ca sunt chiar eu acolo. Desigur, ceea ce ti se intampla in viata nu e vina ta, dar e responsabilitatea ta si merge dincolo de ceea ce spui, faci sau gandesti, caci include si ceea ce fac, spun si gandesc ceilalti“.

Alinei ii este greu sa vorbeasca despre sufletul ei, despre inteligenta sa emotionala si despre sensibilitatea de artist care o defineste in tot ce face. Mai bine scrie. Asa cum face si cu povestea vietii ei, pe care a gasit puterea de a o transforma intr-un roman „despre vorbe, oameni si treceri, despre cuvinte si dragoste“ care se va numi „Cu gandul, pret de o clipa“. „E o carte care se scrie singura, o carte pe care o tineam de mult in gand.

Simteam ca este nevoie de un lucru care sa schimbe ceva in mine, dar nu puteam da un nume trairilor mele. Andreea a fost cea care mi-a spus: «E simplu: scrie o carte» si am realizat ca asta e ceea ce trebuie sa fac. In tinerete te lovesti de lipsa de experienta, iar mai tarziu, la maturitate, te paste pericolul increderii excesive. Dar acum stiu exact cat costa evaluarea propriilor greseli si am aflat ca singurul mod de a trai cu adevarat este acela de a-ti asuma riscul unor hotarari. E dureros, e crud, dar e adevarat. Face parte din viata“.

Responsabilitatea propriilor alegeri
Lucia, 38 de ani, consultant comunicare, initiatoarea grupului. O combinatie dozata fermecator intre diplomatie si franchete, o libertate a improvizarii suprapusa unei discipline oarecum rigida, dar adaptata la fiecare situatie si trecuta prin filtrul experientei personale.

„Am vrut sa creez un grup de optimizare personala destinat exclusiv femeilor, un fel de comunitate a femeilor care se simt speciale. E un spatiu interior al comunicarii, al sprijinului reciproc. Sunt intalniri saptamanale, cu teme pe care le prezinta fiecare, le scrie si le citeste sau vorbeste liber despre ele, cum ar fi: „Cine suntem? Ce vedem in oglinda? Cum ne vad ceilalti?“. Apoi sunt seri in care avem invitati si ore de discutii serioase sau pline de un haz nebun.

Toate sunt modalitati prin care invatam una de la cealalta. Invatam sa ascultam, sa comunicam, sa ne vedem pe noi insine in restul grupului, sa ne gestionam propriul stres si sa descoperim echilibrul personal. Pare complicat, nu? Sau poate par niste cuvinte prea mari. De fapt, este un lucru simplu: este un timp numai al nostru si o modalitate de a deveni constiente de rolul real pe care il jucam in propriile noastre vieti.

Multe femei se feresc deseori de realitate. Se impotrivesc sentimentelor reale, se cramponeaza de justificari si se tem de imprejurarile inevitabile ale vietii. Isi construiesc in minte tot felul de modele teoretice din «ar fi trebuit asta sau celalata» si pierd din vedere un lucru: ca singurul mod de a trai cu adevarat e acela de a-ti asuma responsabilitatea unei alegeri facute cu sufletul. Iar primul pas este acceptarea propriei realitati. Abia apoi devine posibila schimbarea si de aici incepe drumul spre implinire. E singurul mod in care poti fi tu insati, acela de a-ti asuma responsabilitatea alegerilor tale. Este dureros uneori, dar adevarat“.
 

„Mereu este vreme sa ajuti“
Georgiana, 32 de ani, economist. Fire pragmatica, deschisa spre competitie si avand organizarea in sange, ca pe o a doua natura, a descoperit ca ceea ce conteaza cu adevarat este motivatia si puterea de a-ti duce visul pana la capat.

„Cum m-a ajutat grupul de optimizare personala? Cand am raspuns invitatiei facute de Lucia, pe care o cunosteam de ceva vreme, nu stiu ce ma asteptam sa gasesc aici. Priveam grupul ca pe un fel de refugiu, un loc unde puteam evada din stresul cotidian. Am descoperit insa repede, aproape din primele clipe, ca rezonam perfect cu celelate fete care veneau la grup si ca, de fapt, este un loc unde ma puteam descoperi pe mine insami prin intermediul celorlalte, un loc unde invatam cine sunt“.

Intotdeauna dupa cele cateva ore petrecute la una dintre intanirile grupului, Georgiana spune ca se simte alt om. Fruntea i se descreteste, rade ceva mai des decat in timpul petrecut la serviciu si arata exact a ceea ce este ea cu adevarat: o optimista visatoare.

Si-a dorit dintotdeauna, povesteste ea, sa faca ceva pentru alti oameni, sa-i ajute cumva pe ceilalti. „Stiu ca este un lucru bun si ca nu trebuie sa astepti o rasplata pentru asta, ca beneficiul se contabilizeaza undeva in suflet, in multumirea celor aflati in nevoie si intr-un loc aflat dincolo de noi. Doar ca imi spuneam ca asta trebuie sa faca parte dintr-un plan, ca o voi face dupa ce voi avea o cariera de top, o familie, copii si asa mai departe.

Venind la grup, am descoperit ca asteptarea unei realizari planificate, ca sa-i spun asa, imi produce o frustrare si am invatat un lucru important: ca visurile nu trebuie amanate. Asa ca am initiat o organizatie umanitara destinata oamenilor aflati in nevoie, pe care am numit-o «Oameni de langa noi» si asta cred ca e cea mai mare realizare a mea“. Surade delicat: „Oricum, stiu sigur ca va veni si restul: pana la anul o sa existe si o famile, si copiii…“.

Un sfarsit aduce un inceput de drum
Laura, 29 de ani, consilier juridic. Inalta, supla, surprinzatoare si cu un farmec aparte, oferit de evadarea din canoane. Are in urma o „ruptura“ peste care trebuia sa treaca si inainte, o mare de incercari pe care a invatat sa le gestioneze.

„De multe ori, viata unei femei arata ca o linie dreapta, ce poate fi parcursa simplu, de la un cap la altul. Dar sunt clipe in care intervine ceva: viata ei se loveste de cate o optiune, o intamplare ori un obstacol si linia devine abrupta si intortocheata. Atunci intervine alegerea si cautarea raspunsurilor. Cam asa a fost cu mine: traversam o perioada de mari probleme profesionale si nu eram convinsa ca pot performa intr-o pozitie inalta.

Ma intrebam des daca viata inseamna doar o lupta si atat, daca stiu eu sa interactionez cu ceilalti, daca sunt eficienta in ceea ce fac, daca sunt destul de buna, ba chiar daca am sau nu noroc in viata. Si exact intr-o perioada de debusolare, de nedumeriri si, de ce sa nu recunosc, de deprimare, a venit invitatia de a ma alatura grupului de sprijin si optimizare pe care il infiinta Lucia“. Spune apoi ca intalnirile sap­ta­manale au fost ca o „gura de oxigen“ si ca au invatat-o adevaruri despre ea insasi.

„Am vorbit despre toate astea, am ascultat, am experimentat si alte moduri de a vedea lucrurile si am descoperit ca sunt situatii in care iti supraapreciezi calitatile si nu esti destul de bun pentru a conduce de pe o pozitie de top. Iar a recunoaste acest lucru este un pas enorm catre reusita. Este foarte important sa te opresti cateodata sa reflectezi si sa iei partea pozitiva a lucrurilor, chiar si din experientele negative. Aici m-a ajutat grupul: am avut puterea sa recunosc si sa accept acest lucru. Aici, in grup, am descoperit ca exista moduri simple de a invata sa renunti, dar si ca sfarsitul unui drum este intotdeauna inceputul altuia“, surade Laura.

 

 

Adrian Ciltan; foto: Octav Nitu
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Cariera