O regizoare insemnata: Chris Simion

R: Pentru ca este vorba despre copii, care sunt cele mai dragi amintiri ale copilariei petrecute in Maramures, despre care povestesti cu fiecare ocazie?

C.S.: Amintesc mereu pentru ca am avut parte de o copilarie sanatoasa, adevarata. Am fost inconjurata de oameni curati si simpli, cu credinta autentica si cu frica de Dumnezeu. Viflaimul este o amintire de care imi e dor in fiecare iarna de Craciun, o sceneta populara despre nasterea Domnului care se joaca in fata bisericii de catre tineri din sat.

Zilele la fan cand ma urcam in varful capitei sa batatoresc fanul si noptile in care innoptam pe camp, sub cerul liber, si mancam slana cu ceapa sau cartofi arsi in jar, ritualul de zi de duminica cand fetele se imbraca de sarbatoare si ies pe strada principala si se plimba in fata baietilor, cele trei zile de Craciun cand pleci pe 24 si te intorci pe 27 si colinzi din casa in casa fara sa te opresti, pelerinajul la Rohia de Sfanta Marie Mare cand plecam seara din sat si toata noaptea traversam dealurile ca sa prindem slujba de dimineata… o copilarie de basm…

R: Spuneai ca „cea mai des intalnita greseala a oamenilor este ca se comporta de parca ar fi nemuritori”. Ai avut astfel de momente de “nemurire”?

C.S.: De cele mai multe ori pierd timpul aiurea, gresesc si nu realizez cat de mult pot sa traiesc intr-o singura secunda, cat de putina importanta dau lucrurilor cu adevarat importante si cat de putin prezenta sunt in relatii cu oameni care ma iubesc (gen parintii mei). Cred ca timpul este un lucru de pret pe care il avem si de care ne batem joc traind superficial, mediocru si facand tot felul de actini care ne consuma, ne golesc sin u ne imbogatesc cu nimic.

R: Exista in revista o rubrica intitulata “4 avantaje ale vietii”, in care fiecare persoana povesteste despre patru elemente definitorii din viata lor, fara de care nu ar fi ceea ce sunt azi. Care ar fi aceste patru elemente proprii vietii tale?

C.S.: Credinta, pasiunea, curajul, intuitia.

R: Pe final, iti propun un joc à la “Oscar si Tanti Roz”: “Draga Dumnezeu, pe mine ma cheama Chris si…

C.S.: … am 33 de ani, dar pot inca sa cred in basme cu zane si sa simt ca la 3 ani, locuiesc intr-un oras ghiveci, plin de claxoane, corporatisti si plastic, dar port in mine locul unde m-am fiintat (Ieud de Maramures), ma trezesc in fiecare dimineata cu un chef nebun de a schimba lumea, dar pana seara imi trece pentru ca imi dau seama ca singurul om pe care trebuie sa il schimb sunt eu, ma cert cu tine des pentru ca uneori am senzatia ca faci pe prostu’, citesc pe unde apuc (in autobuz, in metrou, in pauze, acasa) pentru ca asa imi fac o groaza de personaje-prieteni, port frac cu slapi si dansez tango pe mese, zbor intruna de cand mi-am recuperat aripile si, fie vorba intre noi, ai o sarcina extrem de placuta, esti un copilot pe care ma pot baza si fara de care cred ca nu as putea face nimic“.

 

 

 

Catalina Ioancea; Foto: arhiva personala

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
VIVA!
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete