O regizoare insemnata: Chris Simion

O regizoare insemnata: Chris Simion

R: Cum iti alegi textele? Cum ai ales textul pentru “Oscar si Tanti Roz”, spectacolul de la Teatrul Bulandra?

C.S: Am spus mereu ca nu eu aleg textele, ci ele ma aleg pe mine. De fiecare data am senzatia ca sunt doar un instrument, ca trebuie transmis un mesaj si canalul este munca mea de regizor. Identific probleme cu care scietatea se confrunta si incerc sa gasesc un text care sa le dezbata, cu care poti sa tragi un semnal de alarma daca e cazul, cu care sa te implici mai mult decat la nivel cultural. Spectacolele pe care le fac au o tematica necesara, sunt spectacole vii, adresate omului de astazi si problemelor cu care el se confrunta.

R: Cum s-a produs apropierea dintre “Oscar…” si campania derulata de Pampers UNICEF?

C.S.: Atat campania « 1 pachet = 1 vaccin », cat si spectacolul isi propun acelsi lucru: sa iti deschizi sufletul si sa ajuti, sa fii alaturi de cel care are nevoie de tine atunci cand are nevoie, nu cand e prea tarziu. Indiferent unde esti, in Africa sau in Romania, ai o latura umana in tine care nu are voie sa adoarma. Si asta nu are legatura cu profesiile noastre, ci cu sufletul si spiritul fiecaruia.

R: “S-au intamplat atat de multe lucruri de cand am ales sa dramatizez acest text pana astazi, cand il montez si se naste, incat cred cu toata fiinta ca este un proiect insemnat”. Ce intamplari au contribuit la insemnarea lui?

C.S.: “Oscar si Tanti Roz” este proiectul cu cele mai multe semne. Primul spectacol pe care l-am vazut in viata mea a fost la Teatrul “L.S. Bulandra”, la sala Icoanei: “Cantec despre mine insumi” interpretat de Florian Pittis, cand aveam 14 ani.

La 16 ani faceam parte din Cenaclul Literar de la Facultatea de Litere condus de acelasi Florian Pittis si la scurt timp am avut onoarea sa-mi semneze prefata la “Dogmatica fericirii” concluzionand astfel: “Citindu-ti cartea, am tras si eu o concluzie: Vrei sa fii fericit? Daca esti pregatit sa suferi, iubeste!, una dintre ideile lui Schmitt (n.r. Eric-Emmanuel Schmitt, autorul cartii “Oscar si Tanti Roz”).

Pe-atunci nici nu stiam ca teatrul va fi drumul pe care voi merge. Tot Florian Pittis a citit lectura la audio-book-ul cartii “Oscar si Tanti Roz”. Apoi spctacolul care m-a marcat si la care am fost prezenta cred ca la aproape toate reprzentatiile s-a intamplat in acelasi spatiu: “Poveste de iarna” in regia lui Alexandru Darie.

Deschiderea pe care Teatrul Bulandra a avut-o de la bun inceput cu acest text si mai ales increderea lui Ducu Darie in calitate de director al teatrului. Apoi faptul ca pe toata perioada repetitiilor la “Oscar si Tanti Roz” am simtit mai mult decat relatia banala dintre regizor – actori, am simtit ca povestea asta ne uneste sufletele, ca ne-am intalnit fara sa ne cunoastem si am descoperit pe parcursul lucrului ca avem de spus aceeasi poveste, ca nu este doar o intamplare ci o necesitate, ca nu e un simplu spectacol de teatru ci un demers uman.
 

R: Pentru ca este vorba despre copii, care sunt cele mai dragi amintiri ale copilariei petrecute in Maramures, despre care povestesti cu fiecare ocazie?

C.S.: Amintesc mereu pentru ca am avut parte de o copilarie sanatoasa, adevarata. Am fost inconjurata de oameni curati si simpli, cu credinta autentica si cu frica de Dumnezeu. Viflaimul este o amintire de care imi e dor in fiecare iarna de Craciun, o sceneta populara despre nasterea Domnului care se joaca in fata bisericii de catre tineri din sat.

Zilele la fan cand ma urcam in varful capitei sa batatoresc fanul si noptile in care innoptam pe camp, sub cerul liber, si mancam slana cu ceapa sau cartofi arsi in jar, ritualul de zi de duminica cand fetele se imbraca de sarbatoare si ies pe strada principala si se plimba in fata baietilor, cele trei zile de Craciun cand pleci pe 24 si te intorci pe 27 si colinzi din casa in casa fara sa te opresti, pelerinajul la Rohia de Sfanta Marie Mare cand plecam seara din sat si toata noaptea traversam dealurile ca sa prindem slujba de dimineata… o copilarie de basm…

R: Spuneai ca „cea mai des intalnita greseala a oamenilor este ca se comporta de parca ar fi nemuritori”. Ai avut astfel de momente de “nemurire”?

C.S.: De cele mai multe ori pierd timpul aiurea, gresesc si nu realizez cat de mult pot sa traiesc intr-o singura secunda, cat de putina importanta dau lucrurilor cu adevarat importante si cat de putin prezenta sunt in relatii cu oameni care ma iubesc (gen parintii mei). Cred ca timpul este un lucru de pret pe care il avem si de care ne batem joc traind superficial, mediocru si facand tot felul de actini care ne consuma, ne golesc sin u ne imbogatesc cu nimic.

R: Exista in revista o rubrica intitulata “4 avantaje ale vietii”, in care fiecare persoana povesteste despre patru elemente definitorii din viata lor, fara de care nu ar fi ceea ce sunt azi. Care ar fi aceste patru elemente proprii vietii tale?

C.S.: Credinta, pasiunea, curajul, intuitia.

R: Pe final, iti propun un joc à la “Oscar si Tanti Roz”: “Draga Dumnezeu, pe mine ma cheama Chris si…

C.S.: … am 33 de ani, dar pot inca sa cred in basme cu zane si sa simt ca la 3 ani, locuiesc intr-un oras ghiveci, plin de claxoane, corporatisti si plastic, dar port in mine locul unde m-am fiintat (Ieud de Maramures), ma trezesc in fiecare dimineata cu un chef nebun de a schimba lumea, dar pana seara imi trece pentru ca imi dau seama ca singurul om pe care trebuie sa il schimb sunt eu, ma cert cu tine des pentru ca uneori am senzatia ca faci pe prostu’, citesc pe unde apuc (in autobuz, in metrou, in pauze, acasa) pentru ca asa imi fac o groaza de personaje-prieteni, port frac cu slapi si dansez tango pe mese, zbor intruna de cand mi-am recuperat aripile si, fie vorba intre noi, ai o sarcina extrem de placuta, esti un copilot pe care ma pot baza si fara de care cred ca nu as putea face nimic“.

 

 

 

Catalina Ioancea; Foto: arhiva personala

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Vedete