Multumesc profesorilor mei

Multumesc profesorilor mei

Ne face placere sa ne consideram unicate – si chiar suntem! In momentele de maxima sinceritate, recunoastem ca rolul parintilor si al profesorilor nostri in modelarea noastra a fost esential si vrem sa le transmitem toata gratitudinea noastra.

"Monica Tatoiu era altfel decat ceilalti profesori. Ei ii pasa."

Monica Tatoiu a fost profesoara deputatului PNL Cristian Boureanu. L-a meditat la matematica, l-a sfatuit sa dea la alt liceu decat voia, apoi la alta facultate decat cea pentru care se pregatise. In politica a intrat din proprie initiativa. Tot impreuna cu profesoara lui!

Om de afaceri, om politic, sustinatoare a drepturilor femeilor, Monica Tatoiu se considera, mai presus de orice, educator. "Eu nu fac afaceri", sustine ea, "eu am creat o cultura organizationala. Sunt tot educator, doar ca acum lucrez cu adulti, nu cu copii. Ceea ce e infinit mai greu, pentru ca adultii au prejudecati, iar copiii n-au. Adultii sunt osificati in angoasele lor, copiii sunt inconstienti."

Totusi, Monica Tatoiu a devenit profesor ca sa nu lucreze intr-o fabrica, sa se scoale la sapte dimineata si sa aiba drept sefi tot felul de capete patrate. "Profesorul, spre deosebire de restul muritorilor, are ‘castel’ format din catedra si catalog. E o forma de protejare a unui univers inchis, in care elevul nu are voie sa patrunda."

Ca dascal, Monica s-a daruit profesiei in totalitate. Preda, avea meditatii si se implica foarte mult in viata copiilor. "M-am pus in situatia mea, de fost elev recalcitrant, si am fost sora lor mai mare. Am ajutat fete de clasa a XII-a, pe vremea cand avortul era interzis. Eu aveam prieteni medici, nu puteam sta indiferenta. Tata imi spunea: ‘Tu nu-ti dai seama ce risti!’. Iar eu ii raspundeam: ‘Fata asta o sa intre prima la Drept, nu pot s-o las sa-si distruga viata!’. Le-am cerut foarte mult, le-am dat foarte mult, dar cand au calcat a doua oara pe acelasi bec, au incurcat-o! I-am invatat sa spuna ceea ce gandesc, cu orice risc. Decat sa te iei cu mana dreapta de urechea stanga, sa pierzi timp si sa ajungi tot acolo, dar prin terti si cu mesajul distorsionat, mai bine zici ce ai de zis."

Cum era ca elev actualul deputat liberal? "Cristi era un tip genial, cu un extraordinar simt al pericolului, dar si al oportunitatilor. Era comandant de unitate, avand plete! S-a tuns abia in ’90, dupa ce a intrat la facultate. N-a vrut niciodata sa se supuna constrangerilor.

In 21 decembrie ’89, a fost la mine, la meditatia de matematica si a plecat spre CC. S-a intors dupa trei zile, scarbit. Cand s-a pus problema certificatelor de revolutionar, n-a vrut sa-si ia si mi-a spus: ‘Nu vreau sa fiu amestecat cu niste oameni pe care nu-i respect’."

Monica Tatoiu a pastrat legatura cu fostul elev pana prin ’92. "Dupa care a urmat o perioada in viata mea si a altora in care ne-am zbatut singuri sa supravietuim tsunami-ului, fiecare in copacul lui, pana la retragerea apelor.

Ne-am cautat cu totii busola vreme de patru-cinci ani. Ne-am revazut cand m-a invitat la nunta lui. Cred ca va face o cariera politica extraordinara, fiindca are charisma, are o minte ascutita si n-a facut niciodata compromisuri esentiale."

Ca fiica de profesor, stiu cu cata duiosie amestecata cu mandrie urmareste dascalul evolutia fostilor sai discipoli si cat de impresionant este sa auzi dovezile de respect ale fostilor studenti chiar si dupa moartea profesorului lor…

Cristian Boureanu, fostul elev
"Pe Monica Tatoiu am cunoscut-o urland. La mine", isi aminteste deputatul PNL. "Eram mai multi elevi dintr-a VII-a si ne agitam, strigam pe coridoarele scolii. O tanara imbracata in culori luminoase, contrastand cu cenusiul invatamantului de atunci, ne-a admonestat. N-am stiut cine e si m-am rastit la ea. A fost foarte perseverenta si m-a cautat din clasa-n clasa, impreuna cu directoarea." A cerut sa i se dea 6 la purtare, pentru impertinenta. "Nu fusesem impertinent, nu stiam cine e, nu se prezentase si nici prin cap nu-mi trecuse ca ar fi putut sa fie profesoara."

Elevul impertinent a facut meditatii cu Monica Tatoiu pentru admiterea la liceu, apoi pentru treapta a doua. "Ea m-a convins sa nu dau la Liceul "N.Balcescu", ci la cel de Informatica, spunandu-mi ca acolo profesorii erau mai apropiati de elevi si sistemul era mult mai liber, ceea ce s-a dovedit adevarat", povesteste Cristian Boureanu. "Discutam cu profesorii despre religie in ’88-’89, comentam ce auziseram la Europa Libera." Apoi Monica l-a convins sa nu mai dea la Medicina, ci la ASE. "Am invatat multe de la ea – de exemplu, cultul pentru munca. La ea in casa erau meditatii de la 8 dimineata pana la 11 seara. S-ar putea crede ca o facea pentru bani, dar nu era asa, parintii o implorau sa le fie primiti copiii. Lucra cu cate doi-trei; eram in permanenta concurenta, primeam subiecte separate si ne stimulam unii pe altii."

Deputatul liberal spune ca traseul lui in politica n-a influentat in nici un fel relatia cu fosta lui profesoara. "Chiar am avut o perioada mai lunga in care nu ne-am mai vazut. Ea si-a inceput activitatea la Oriflame, eu mi-am inceput afacerea, m-am apucat de politica, nu mai aveam atata timp, dar mi-a ramas respectul pentru ea. Si nu sunt singurul fost elev care a mentinut relatia, foarte multi au fost angajati la Oriflame. Unii s-au certat cu ea – pentru ca e foarte directa, foarte agresiva in momentul in care vede ca gresesti -, dar, dupa o vreme, revin cu respect si-i multumesc pentru modul in care le-a modificat viata. In ceea ce ma priveste, faptul ca Monica Tatoiu a reusit si in afara sistemului de invatamant, aplicand toate ideile de care ne vorbea, dovedeste ca avea dreptate nu numai in teorie, ci si in practica. Iar economia sistemului privat a confirmat ca ea gandea bine."

Ne face placere sa ne consideram unicate – si chiar suntem! In momentele de maxima sinceritate, recunoastem ca rolul parintilor si al profesorilor nostri in modelarea noastra a fost esential si vrem sa le transmitem toata gratitudinea noastra.

"Anii de studentie au fost cei mai frumosi"

Brandusa Armanca era decanul Facultatii de Jurnalistica (Universitatea de Vest), iar Amalia Enache, boboc. Profesoara a remarcat-o imediat pe actuala prezentatoare a Stirilor PRO TV.

"Cred ca am remarcat-o pe Amalia Enache inca de la primul curs, cand am strigat catalogul", povesteste Brandusa Armanca. "Mi-a atras atentia ceva ce ea a pastrat pana in clipa aceasta: un fel de a fi extrem de sincer, o mare candoare."

Actuala vedeta PRO TV si-a surprins profesoara in mod placut cu faptul ca si-a inceput cariera inca din timpul studentiei. "Mi-a placut cum a facut un film de calatorii. Era altfel decat fusese la Analog, postul local un­de era prezentator de stiri", spune Brandusa. "Trebuia sa se descurce, sa improvizeze, sa discute cu profesorul de istorie care o insotea si sa scoata cat mai multe informatii de la el. Dupa ea, au mai fost si alti realizatori ai emisiunii, dar nu a existat interlocutor mai bun, mai iscoditor si mai natural decat ea."

Desi relatia dintre profesoara si fosta ei studenta este realmente una foarte apropiata, totusi Brandusa Armanca spune – fara umbra de repros – ca niciodata Amalia nu i-a cerut sfatul. "Nu mi-a cerut sfatul, n-avea nevoie de nici un sfat. Daca m-ar fi intrebat daca sa mearga la Bucuresti, de pilda, i-as fi spus sa se duca, asa cum am indemnat-o pe Dana Razboiu, de exemplu." Dar Amalia a trebuit sa raspunda pe loc daca vine la PRO TV incepand de a doua zi… Acum, daca ar fi sa prezica traseul profesional al Amaliei, Brandusa ar ezita. "Amalia a ajuns intr-un varf de cariera, are cea mai mare vizibilitate posibila, pot crede ca-si doreste o emisiune a ei sau sa devina corespondent CNN."

Desi a studiat la Timisoara, Amalia Enache este hunedoreanca. A stat in Timisoara exact patru ani, cat a fost studenta la Universitatea de Vest, si s-a simtit foarte bine acolo. "Pe Brandusa Armanca am avut-o profesoara inca din anul intai, pana in anul patru", spune Amalia. "Ne-a tinut diverse cursuri, dar cel mai bine imi amintesc de cel de deontologia presei. Pe vremea aceea, ea era decan al facultatii, corespondent BBC si colabora la mai multe publicatii din Bucuresti, inclusiv la Academia Catavencu, asa ca am asteptat intalnirea cu ea cu un plus de curiozitate. Nu avea o imagine de om de temut; ea impune respect, nu teama. Vorbeste intotdeauna foarte calm, nu-si iese din fire." Amaliei i-a placut in mod deosebit cursul despre deontologia presei, pentru ca atunci cand esti la inceput de drum e firesc sa cauti repere, iar in afara acestui curs, nu prea ai de unde sa inveti. Iar Brandusa Armanca avea uriasul avantaj ca, spre deosebire de alti profesori, ea chiar practica aceasta meserie si vorbea si din experienta, nu doar din carti. "Brandusa Armanca era o prezenta deosebita. A miscat lucrurile din loc, a adus echipe de jurnalisti din strainatate, ne-a invatat sa facem o revista, ne-a dat o camera de filmat, ca sa experimentam si ne-a instalat un grup de montaj."

Ne face placere sa ne consideram unicate – si chiar suntem! In momentele de maxima sinceritate, recunoastem ca rolul parintilor si al profesorilor nostri in modelarea noastra a fost esential si vrem sa le transmitem toata gratitudinea noastra.

"Fara profesorul meu, nu faceam nimic"

Solista de jazz Teodora Enache ii aduce omagii profesorului caruia ii datoreaza enorm, Dan Priscornic. El insa, in marea lui modestie, a refuzat sa ne dea un interviu.

Actiunea se peterecea in urma cu 16 ani, la Iasi. Studenta la Matematica Teodora Enache se indrepta spre camin cand a vazut un anunt pentru un concurs la sectia muzicala a Scolii Populare de Arta. Desi nu avea timp de asa ceva, fiind in prag de examen de licenta, a intrat totusi.

Cand i s-a cerut sa cante ceva din repertoriul de concurs, a dat din umeri. Atunci profesorul a rugat-o sa cante ce stie ea. Ea a cantat la chitara un cantec compus de ea si s-a acompaniat vocal. Ea a crezut ca fredoneaza, dar profesorul, entuziasmat, i-a spus ca ea, de fapt, canta jazz.

Si a chemat-o la un curs de jazz. Acolo, profesorul Dan Priscornic a audiat-o si a acceptat sa-i dea lectii. Studentilor din anii terminali li s-a dat posibilitatea sa mai mai studieze un an. Teodora a profitat de acea sansa pentru a invata sa cante.

In conditii jalnice uneori, profesorul si ucenica lui nici nu primeau mult ravnita cheie a unei sali de curs dotate cu un… pian!

"Au fost sute de ore de munca in care vocea devenea fluviul pornit de jos, din adancurile fiintei, care acumuleaza strigatul vietii si urca, urca, se incarca si cu cat urca mai sus – si asta se face doar prin coloana de aer si concentrare -, cu atat devine lumina. Bucurie. Foc.

Dan Priscornic m-a invatat ca daruirea este oarba, fara stiinta, si zadarnica, daca este lipsita de munca. Si goala, fara dragoste. Inchideam ochii, in exercitiile de relaxare pe care mi le dadea, si cand ii deschideam, il descopeream in fata mea: o duiosie fara seaman, o fermitate de stanca si un devotament nebun pentru fiecare elev in parte."

Iar vocea "neagra", cum a numit-o profesorul ei, iesea din pielea alba – la inceput cu timiditate, apoi cu tot mai multa personalitate. "Uneori ii invidiez pe cei din generatia tanara, pe norocosii care il au acum aproape…", spune ea cu nostalgie.

De Irina Dimiu; Foto: Octav Nitu; Machiaj: Marina Chiorean, de la Krüger Brent Agency

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Cariera