Metoda prin care Ilinca Vandici își educă băiețelul: „Nu recurgem la pedepse, nu îl certăm” EXCLUSIV

Ilinca Vandici este una dintre cele mai apreciate prezentatoare de la noi și și-a dorit dintotdeauna să fie pe micul ecran, astfel că după multă muncă, dorința ei a devenit realitate. Vedeta de la Kanal D ne-a vorbit într-un interviu exclusiv despre cariera sa, dar și despre fiul ei, Zian.

Cât de apăsătoarea este celebritatea pentru tine?

Nu este apăsătoare. Celebritatea este un vis frumos pentru absolut orice om care își dorește acest lucru. E adevărat că te afli în permanență în vizorul oamenilor și poți fi foarte ușor judecat pentru orice faci sau spui. Trebuie să ai o atenție deosebită asupra a aceea ce ești și reprezinți în societate, însă nu este deloc ceva apăsător, mai ales dăcă îți înveți lecțiile. Celebritatea te ajută să îi ajuți pe ceilalți, ceea ce e onorant și te face să simți că ai un sens bun.

Te-ai gândit vreodată să renunți la televiziune?

Niciodată; mi se pare că asta este menirea mea. Prin televiziune am oportunitatea de a mă exprima, de a aduce lumii un plus de înformație, zâmbete, energie pozitivă. A renunța mi s-ar părea ca și cum aș întoarce spatele la ceea ce Dumnezeu a creat pentru mine în această viață. Nu sunt genul de om care renunță ușor la lucruri, muncesc mult pentru ceea ce îmi place sau doresc, sunt perseverentă, determinată, hotărâtă. Atâta vreme cât faci din tot sufletul ceea ce faci, nu poți renunța.

Soțul tău este gelos?

Gelozia, în limite normale, este ceva firesc, dar, repet, în anumite limite. În relația noastră nu este loc de exagerări în acest domeniu, pentru că nu ne dăm motive. Avem o relație transparentă, normală, cu bune și cu rele, sinceră, dar fara acest gen de emoții.

Care e cea mai mare boacănă pe care a făcut-o fiul tău. Cum îi explici lui Zian atunci când greșește sau că nu are voie anumite lucruri?

Zian este un copil foarte înțelegător, educat, sănătos și fericit și nu face boacăne. Eu consider că experimentează; ultima oară a desenat cu markerul permanent mobila din bucătărie. Mai strică jucării, mai face mici năzdrăvănii la gradiniță, dar le iau așa cum sunt. Este copil, este în dezvoltare, vrea să cunoască. Eu îmi doresc să îi ofer cadrul să își dezvolte această dorință de cunoaștere, învățare. Mi se pare că toate se învață experimentând. Nu se pune problema de extreme, dar îi las libertatea să greșească. Mie mi se pare foarte sănătos să greșești, să exersezi pentru că astfel înveți și îi și spun aceste lucruri. Îi dau și exemple personale în acest sens. Boacănele fac și ele parte din dezvoltarea lui, sunt o modalitate prin care el se exprimă. Aleg să îi explic, nu recurgem la pedepse, nu îl certăm. Cred că un copil se crește cu înțelegere, toleranță, răbdare.

„Am descoperit că trebuie să mai schimbi obiceiurile de la o anumită vârstă'

Cum te menții? Mergi la sală sau urmezi vreun regim alimentar?

În primul rând cred că este foarte important să ne menținem suflet într-o stare de armonie și echilibru, de pace, de bine. Dacă în interior este bine asta se vede și în aspectul fizic al fiecărui om. Merg constant la sala deja de mai bine de 12 ani, tot de atatat timp am și un stil de viață sănătos în ceea ce privește alimentația, mă hrănesc echilibrat. Am și momente sau zile în care îmi satisfac poftele culinare fără a mă simți vinovată, dimpotrivă, simt că merit acest lucru, este un răsfăț. Merg și la masaj, am descoperit că trebuie să mai schimbi obiceiurile de la o anumită vârstă, să introduci lucruri noi în rutina ta, astfel încât să se mențină tot ce ai încercat să construiești în ani de zile.

ilinca-vandici-si-fiul-ei-2SeparatorVEZI FOTOPOZA 1 / 3

Ce amintiri ai despre sărbătorile de iarnă din copilărie? Ce obișnuiai să primești cadou de Crăciun atunci când erai mică?

Am amintiri foarte frumoase. În primul rând îmi amintesc că era zapada cât casa și adoram să mă trezesc dimineața, să văd munți de zăpadă pe care îi escaladam sau printre care ne făceam loc cu mătura, cu lopata. Ne faceam igluuri, mergeam la săniuș, la patinoar. Îmi amintesc de împodobitul bradului, de cum agățam în pom doar staniolul bomboanelor pe care le mâncam :). Mirosul de portocală mă duce întotdeauna cu gândul acasă și la copilărie. Îmi amintesc că pregăteam casa și curtea pentru Sărbători, făceam curațenie, găteam alături de mama și de sora mea. În general îmi aduc aminte de o stare de liniște, de confort, pace; este ceea ce regăsesc și acum în viața mea în preajma sărbătorilor.

De obicei primeam dulciuri și jucării. În fiecare dimineață de Crăciun ne trezeam și alergam la brăduț să vedem dacă a lăsat Moș Crăciun ceva pentru noi, ne uitam pe geam să vedem dacă sunt urme pe zăpadă, dacă a băut laptele. Desfaceam apoi cadourile care erau la fel și pentru mine și pentru sora mea. S-au întâmplat aceste lucruri până aproape de adolescență; să ne bucurăm împreună de tot ceea ce înseamnă spiritul Crăciunului!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Urmărește-ne pe Google News
Recomandari
substantial.ro
Publicitate
CSID
Kudika
Descopera.ro
Unica.ro
Retete
Baby
Life.ro
Doctorul Zilei
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul medicului
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Trending news
Mai multe din Vedete