Laudă-l, dar cu măsură; încurajează-l, dar cu tact

mama-si-fiica-se-joaca
de Florentina Mușat
Sigur că trebuie să credem în ei și-n micile lor reușite… Le insuflăm cu patos ideea că sunt talentați și creativi, că pot descoperi și singuri răspunsuri la întrebările rostite, că mintea lor e un furnicar de imaginație.
Le-am spus de nenumărate ori că sunt capabili să ia decizii înțelepte în situații dificile și că pun cele mai inteligente întrebări, ba ne mai și surprind cu observații neașteptate. Suntem copleșite, doamnelor, de progresul copiilor noștri. Și nu ezităm cu nicio ocazie să le arătăm cât de mare este încrederea noastră în ei spunându-le cât de departe vor ajunge cu ajutorul inteligenței și a perseverenței.
Vestea bună este că această nestrămutată credință se va răsfrânge asupra lor ajutându-i efectiv să devină niște copii extraordinari și mai târziu, adulți responsabili. Vestea proastă este că dacă punem un accent mai mare decât ar trebui pe aceste laude în virtutea construirii încrederii în forțele lor, riscăm să contrabalansăm lecția rigorii și a umilinței.

Bravooooo!!!

Să-l admirăm și să-l lăudăm pentru orice banalitate face și spune este prima piatră la construcția unui caracter înfumurat, imposibil și egocentric. Oricât de mult ne-am iubi copilul, trebuie să dăm dovadă de luciditate în a-i pune doar etichete de superlativ pentru fiecare mică intervenție pe care o face.
Lăudându-l mai mult decât e cazul va ajunge să creadă că absolut tot ce spune și orice activitate întreprinsă este mai valoroasă decât a oricărei alte persoane din jurul lui. Copilul trebuie stimulat să facă lucrurile care țin de aria lui de interes în așa fel încât să simtă că-i va fi mai bine dacă reușește, iar prin asta experimentează sentimentul realizării, al împlinirii, al desăvârșirii.
Un copil mult prea lăudat va fi greu de convins că soarele nu se învârte după el, iar mai târziu în viață se va confrunta cu un noian de dezamăgiri și va îmbogăți o armată de psiho-terapeuți în căutarea unor răspunsuri pentru sentimentul de nemulțumire profundă.
În relația cu copiii trebuie găsit un echilibru, așa că decât să-i ridicăm în slăvi calitățile pe care doar noi i le vedem, mai bine am încerca să-l coborâm din slăvi lăudându-i doar rezultatele concrete. Nu-i facem un bine împachetându-l în zeci de laude. Va crește cu un mare handicap: în primul rând va funcționa la capacitate maximă doar dacă se știe apreciat și admirat, va aștepta mereu încântarea din ochii celorlalți, va face față cu greu criticilor sau părerilor opuse.

Reușita lor, din ambiția noastră?

Din aceeași sferă de ambiții găsim și goana după perfecționism a unora dintre părinți. “Data viitoare să faci mai bine, să iei nota maximă, să fii cel la bun.” Copiii nu înțeleg ce se ascunde în spatele unor astfel de îndrumări, ei își închipuie că este modul cel mai simplu de a-și face părinții fericiți.
Un procent foarte mic dintre copii își doresc cu adevărat să fie primii în tot ce fac, mulți au văzut că reușitele lor înseamnă enorm pentru părinți, iar asta îi împinge să reușească pe anumite paliere chiar dacă în cel mai pur stil mecanic. Și eu m-am surprins într-o astfel de ipostază, de părinte care-și împinge copilul, fără argumente viabile, să fie cel mai bun la școală.
Mi-a trecut când am fost sunată de mama unui coleg din clasa lui fii-miu care-și dorea să vină să asiste și ea la proiectul pe care-l aveau băieții noștri la istorie. Voia să-l supervizeze, așa s-a exprimat, ca să fie sigură că va primi nota 10 pe proiect. Nu conta experiența de a lucra în echipă, achizițiile pe care și le înmagazinau după realizarea proiectului, jonglarea cu cele mai bune idei… Nota 10 era preocuparea principală.
Și-n goana după această notă, copiii pierd amănunte importante din relațiile cu colegii, din lecțiile de la clasă, din viață…
Sursa foto: shutterstock.com
Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Libertatea
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Educatie