La piata, in Paris

Pe alese, pentru fiecare
Pentru gurmanzi, Marché Bastille e raiul pe pamant: miroase a coriandru, tarhon, menta proaspata, dar si a branza mucegaita, peste de apa sarata, migdale prajite, briose.

Daca vrei sa gatesti un risotto cu ciuperci, aici gasesti variante de ciuperci dintre cele mai sofisticate. Ti-e pofta de mancare libaneza? Cumpara o casoleta de hummus, tabbouleh sau baba ganoush. Vrei doar un colt de paine?

Trebuie sa alegi intre paine din sase cereale, paine cu alune de padure si stafide, paine cu nuci, paine cu lapte, paine neagra de secara, chifle cu masline, batoane cu susan, rulouri cu branza si busuioc.

Cu cat vanzatorul ori producatorul are mai multa experienta, cu atat si marfa ii e mai cautata; este ca-n bancul cu englezul, americanul si gazonul. Americanul uda iarba in fiecare zi si foloseste ingrasaminte scumpe, iar rezultatul e mediocru. Englezul are un gazon superb si nu face decat sa-l tunda o data la doua saptamani. Numai ca face asta de 200 de ani…

Asa si la Bastille: maslinele cele mai bune se gasesc la Maison Nao Naouri, spécialité olives artisanales, de p?re en fils depuis 1962.

Sunt mai crude ori mai coapte, din Grecia sau Italia, simple sau umplute cu migdale si ardei; se vand alaturi de anghinare, ghebe, castraveciori murati, ardei umpluti cu branza feta si rosii uscate la soare; produsele sunt aranjate in vase mari, albe, sub privirea agera a unei fete brunete, care iti recomanda cele mai bune masline de pus pe pizza, din simplul motiv ca familia ei se ocupa cu asa ceva de aproape jumatate de secol. La fel e si cu branza ori laptele de la Arnaud Molard, si el, fromager de pere en fils.

La Paris, nici sarea nu e doar sare si atat; cea mai buna, "sel de Guérande”, este extrasa din mlastinile din Britania si costa patru euro saculetul de 250 g; se vinde simpla sau in combinatie cu nuci, ardei iute, anason, nuca de cocos, menta sau busuioc. Ca niste mici fulgi de zapada, "fleurs de sel de Guérande” sunt unicul adaos ce da bucatii de foie gras gustul la care gurmanzii saliveaza si in somn.

Important e vanzatorul
Desi mancarea iti ia ochii, mai important tot omul din spatele tarabei este! Abim vinde miere, pain d’épices (paine de secara cu miere si condimente), sapunuri, lumanari din ceara de albine si diverse amestecuri de polen, propolis si laptisor de matca.

Sta in fata tarabei, ca sa serveasca trecatorii cu bucati de paine densa si aromata. Daca exclami un "hmmmm” prelung, rade si ochii ii licaresc cu mandrie. Apoi iti da sa mirosi un sapun galben cu aroma calda de miere si asteapta urmatoarea reactie.

Rade ca un copil care stie ca jucaria lui e cea mai-cea mai, dupa care adauga poznas: "A venit odata o doamna care era gata sa pice pe spate cand a mirosit sapunul”.

Il intreb de pain d’épices si imi povesteste cum, atunci cand era mic, o cocea in cuptor cu lemne, alaturi de bunica lui, intr-un satuc din nordul Italiei. Promite sa-mi spuna mai multe duminica urmatoare.

A doua saptamana nu l-am mai vazut si asta m-a ingrijorat… Poate ca frigul ii face rau la reumatism? Nu imi amintesc sa-mi fi pus asemenea intrebari in legatura cu vreun taran de la Piata Veteranilor din Bucuresti…

La fel de amabili, dar mai putin vorbareti, sunt si vanzatorul de legume, care ma pune sa-i gust rosiile organice, si libanezul de la care cumpar bulgari de feta dati prin cimbru si care imi cere sa ma uit mai intai in ochii lui si de-abia dup-aia in galantar.

Ce sa mai zic de tanarul de la taraba cu fructe, care ma indoapa mereu cu felii de clementine! Cu macelarul n-am intrat in vorba, dar sunt sigura ca mi-ar spune nu doar care e cel mai bun mod de a pregati un cotlet de porc, ci si cum o cheama pe sora celui care a taiat porcul…

Pe "regele paellei” l-am descoperit intr-o zi friguroasa de iarna, cand halatul rosu, figura plina si parul aproape alb mi-au trezit dorul de Mos Craciun. Bob – asa il stie lumea – amesteca prin tigaile largi cu paella si striga cu o voce baritonala: "Le roi de la paella, il est l?!”.

El vinde si friptura de porc si de pui, carnati pe varza, dar paella lui cu fructe de mare e asa de buna, ca oamenii o cumpara la casoleta si o devoreaza pe loc, asezati pe bordura sau sprijiniti de vreun copac. El zice ca nu este mare lucru sa faci paella, iti trebuie doar orez bun, legume proaspete si putintica rabdare, dar clientii fideli spun ca degeaba incerci sa reproduci reteta la tine in bucatarie.

Text: Adina Scortescu; Foto: Adina Scortescu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Huff
VIVA!
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Vacanta